Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Bunicul din geam

Acum mai bine de un deceniu, un duel politic între Traian Băsescu și Călin Po­pes­cu Tăriceanu ar fi fost pe viață și pe moarte. Pe fostul preșe­dinte și pe fostul premier îi lea­gă o dură adversitate politică, începută după ruperea Alianței „D.A.” și eliminarea PD-ului de la guvernare. Acea schismă avea să urmărească și să condiționeze, de altfel, ani buni politica românească, până mai recent, când PNL-ul s-a dezis, formal, de linia USL-istă pe care a urmat-o multă vreme. Acum, când se preconizează o nouă alianță a dreptei, în vederea susținerii unui candidat comun anti-Firea la Primăria Ca­pitalei, nici Băsescu, nici Călin Popescu Tăriceanu – cei doi lideri ai Alianței „D.A.” și cei doi dușmani neîmpăcați de mai târziu – n-au mai intrat în calculele decidenților. Ambii conduc azi partide mici, de 5-6%, care nu prea mai contează la formarea unei ma­jorități sau la blocarea unei moțiuni. Cam puțin, parcă, pentru doi politicieni de numele cărora se leagă momentele im­por­tante din drumul nostru european și pentru doi oameni care au fost în sferele cele mai înalte ale politicii românești.

Faptul că cei doi au ajuns să conducă partide mici – ca să nu le zicem marginale – n-ar fi un păcat în sine. Nimeni nu e ne­muritor pe funcții mari sau în organizații mari. Dimpotrivă, unii care s-au crezut stă­pâni absoluți în partidele lor sunt azi după gratii. Dar faptul că aceste partide n-au pic de personalitate după câțiva ani de funcțio­nare, faptul că nu au adus „sânge” proaspăt și nu au propus nimic memorabil, ajungând să depindă exclusiv de popu­la­ritatea figurii liderului lor, e un eșec vizibil în obligația celor doi de a candida la funcția de primar general. Ca în butadele acelea cu momâia bunicului ținută în geam, ca să mai încasezi o pensie sau două, Băsescu și Tări­ceanu s-au așezat, de bună voie, în vitri­na „loca­lelor” din București, deși prognozele din son­daje sunt, fatalmente, mult sub ran­gul lor. Iar dacă de la Tăriceanu, cu toate con­tor­siunile lui oportuniste din ultimii ani, nu te-ai fi așteptat la prea multe, Traian Bă­ses­cu – care recunoaște singur că, de fapt, nu îl interesează primăria Capitalei și că merge în alegeri doar ca să ciupească un 5-10% pentru partidul lui – leagă, prin can­di­datura aceasta, încă o piatră de moară la curajoasa sa carieră prezidențială. Un om care ar fi pu­tut să fie liderul de facto al opoziției anti-PSD și care, de la înălțimea experienței sale, ar fi putut să dicteze direcțiile principale ale politicilor interne și externe ale României, a ajuns izolat în propriul partid, înconjurat de o lume cu care nici măcar nu împăr­tă­șește aceleași valori, abandonat de colabo­ratorii de valoare care l-au urmat chiar și la înființarea PMP. Din­colo de calculele for­țelor anti-Firea, candi­datura lui Băsescu este legitimă. Dar „Băse” fusese omul războa­ielor mari și al marilor victorii, nu o momâie scoasă în geam, pe 15 ale lunii, când trece poștașul…

Ciprian Rus

Jurnalist, trainer şi analist media. A debutat în 1997 şi a activat în presa studenţească până în 2001, după care şi-a continuat activitatea la „Monitorul de Cluj”, unde a fost, pe rând, reporter, editor şi redactor-şef. În 2008, a fost recrutat în cadrul trustului Ringier, ca redactor-şef al publicaţiei „Compact”, apoi ca online content manager al site-ului capital.ro şi ca redactor-şef adjunct al săptămânalului „Capital”. Din 2010 este reporter la săptămânalul „Formula AS”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian