RODICA CULCER despre… „La noi, impostura este tratată cu indulgență”

– Sociologul Vasile Dâncu, revenit în PSD, ca președinte al Consiliului Național, promite revenirea la o politică rațională și pregătirea unei noi generații de intelectuali de stânga. Admițând că promisiunea e onestă, ce șanse de izbândă are ea?

– De câte ori oare nu i-am auzit pe liderii PSD, in­clusiv pe domnul Dâncu, promițând reformarea PSD în spirit european și atragerea intelectualilor de stân­ga? De tot atâtea ori, în prag de alegeri, PSD a uitat de social-democrația europeană și de intelectuali și a re­curs la vechile tactici de atragere a electoratului fi­del, alcătuit preponderent din populația neinstruită, ne­informată și/sau dependentă de bugetul central sau lo­cal. Însuși domnul Dâncu a fost citat de presă acum câțiva ani cu memorabila propoziție „votul unei babe de la țară este la fel de valoros ca votul unui intelec­tual”. Cine l-a împiedicat pe domnul Dâncu să inițieze formarea unei intelectualități de stânga? Nu cumva faptul că, deși în trecut a avut lideri ca Adrian Năstase și Mircea Geoană, singurii intelectuali vizibili, PSD a fost întotdeauna partidul baronilor locali, nu numai venali și corupți, ci și semidocți și ostili oricărei acti­vi­tăți intelectuale? Falsitatea promisiunii, care de­mons­trează că și Vasile Dâncu știe bine că este nerea­listă, a fost, de altfel, demascată într-un interviu acor­dat de proaspăt alesul președinte al Consiliului Na­țio­nal, pos­tului de radio RFI. Întrebat de ce s-ar asocia in­­te­lec­­tualii, fie și de stânga, cu un partid în a cărui con­­du­cere se află personaje ca Olguța Vasilescu, Paul Stă­nescu sau Claudiu Manda, Vasile Dâncu a replicat că aceste personaje „aduc voturi” și „au fanii lor”. În­țe­le­gem deci imediat că PSD nu are cum să se schim­be – adică nu are cum să renunțe la personajele care îl fac ne­frecventabil pentru electoratul educat și infor­mat, adică pentru acea clasă de mijloc, pe care Marcel Cio­lacu – mare intelectual și el! – declară că vrea să o a­tra­gă. De altfel, domnul Dâncu i-a consiliat de-a lun­gul anilor pe toți liderii PSD, inclusiv pe Liviu Drag­nea, care îl declara „prieten” al său. Cu toate acestea, PSD nici nu s-a reformat, nici nu a atras vreo minte aleasă. De ce să ne pierdem vremea ascultând o flașnetă uzată?

– Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj este sin­gura universitate din România inclusă în tradițio­nalul clasament „Shanghai” al universităţilor, în vreme ce vecina noastră Ungaria are 5, iar Polonia 8. Având în vedere că tinerii români performează ca studenți sau cercetători la instituții de top din lume, ce îi lipsește mediului academic din România pentru a fi inclus în clasamentele universitare mondiale de prestigiu? Ce fac alții bine și noi nu facem?

– Nici mediul universitar, nici societatea româ­nească în ansamblu nu manifestă respect sau preocu­pa­re față de performanța universitară, iar principala vină în acest sens îi revine clasei politice, cu câteva ex­cepții notabile. Atunci când Daniel Funeriu, încu­ra­jat de președintele Traian Băsescu, a promovat Legea Educației Naționale, care cuprindea criterii de pro­mo­vare în cariera universitară, similare celor din Occi­dent, s-au revoltat falșii universitari, adică politruci ca­re populează puzderia de universități dubioase din toate târgurile și cătunele patriei, create pentru a fur­niza diplome semidocților din administrația locală și profituri unei haite de șarlatani. După cum știm, „legea Fu­neriu” a fost masacrată după 2012, când PSD a re­venit la guvernare. Adio standarde internaționale! Nu a mai fost nevoie de publicarea unui număr minim de articole în reviste recunoscute internațional, era su­ficient să publici în vreo foaie a autorității județene, de care nu a auzit nimeni, și promovarea era asigurată. În strânsă legătură cu aceste evoluții a apărut și feno­me­nul plagiatelor, care începe din primii ani de studiu și atin­ge apogeul la obținerea titlului de doctor. Spre deo­sebire de țările serioase, unde un plagiator este ex­clus din spațiul public, la noi, impostura este tratată cu indulgență. Cum altfel ar putea un plagiator do­vedit, ca Victor Ponta, să fie luat în seamă și invitat la tele­viziuni? Totodată, sistemul își apără impostorii și le ascunde tezele, după cum au observat puținii jur­na­liști interesați, ca Emilia Șercan, de verificarea lucră­ri­lor dubioase. În sfârșit, cum să obții studenți perfor­manți, când liceele produc analfabeți funcționali în proporție de peste 40%? Tinerii români care se disting la nivel internațional provin din câteva licee de elită și pleacă din țară imediat după bacalaureat. Din păcate, cu un gu­vern și un ministru al Educației care nu demons­trează nicio preocupare față de chestiunea perfor­man­ței, nu avem nicio speranță că lucrurile se vor îndrepta prea curând.