La începutul lui septembrie, la săptămâni bune după ce scandalul morții șefului clanului Duduianu, Emi Pian, a scos în evidență complicitățile mai-marilor zilei și ale liderilor Poliției Române cu formațiunile interlope din țară, am avut, în fine, și o demisie la vârf. Șeful Poliției Române, chestorul Liviu Vasilescu, și-a depus mandatul după ce presa demonstrase fără echivoc, prin capturi video, existența unei „întâlniri de noapte” între acesta și fratele lui „Emi Pian”, într-o biserică din Capitală, chiar înaintea înmormântării șefului de clan. Merită reamintit contextul: întâlnirea avea loc la capătul unei lungi săptămâni în care, sub privirile siderate ale opiniei publice, sute și sute de oameni au trecut pe la căpătâiul Duduianului cel mare, fără măcar a disimula respectarea vreunei norme sanitare ori de distanțare pe timp de pandemie. Iar toate astea se desfășurau sub atenta supraveghere a Poliției.
Dacă dublul standard a enervat lumea (mari artiști și profesori au fost conduși pe ultimul drum doar de 7-8 apropiați, în ultimele luni), „întâlnirea de noapte” a scandalizat-o de-a dreptul. Pus în fața unor probe evidente, chestorul s-a scuzat că era o acțiune oficială a Poliției Române, cu scopul de a preîntâmpina evenimente nedorite în ziua înmormântării. Dar tot ritualul evenimentului, de la prezența șefului suprem al Poliției Române până la întâlnirea, pe ascuns, într-o biserică, noaptea, trădează, de fapt, legături cu mult mai complexe între clasa politică, instituțiile statului, reprezentate aici de forțele de ordine, și clanurile interlope. Tot investigații recente ale presei au demonstrat cum membri ai diverselor clanuri s-au infiltrat și au controlul Poliției locale din anumite sectoare ale Bucureștiului.
Și să fi fost o acțiune oficială a Poliției, de ce să o fi condus chiar șeful acesteia? Nu se ridica niciun subordonat de-al lui la înălțimea reputației defunctului Duduianu și a urmașilor săi? Și de ce nu s-a desfășurat prin citarea membrilor clanului la sediul Poliției, în semn de recunoaștere a autorității instituției? Și-apoi, cum se poate ca informația să scape în presă chiar dinspre clanul Duduianu? Ce autoritate mai ai tu, ca șef al Poliției, dacă cei cu care „negociezi” te trădează după două zile? Și ce autoritate mai ai în instituție dacă sugerezi că imaginile video de la întâlnire au fost date presei de un subordonat? Până la urmă, totul conduce la o ultimă întrebare: ce e de „negociat” cu capii lumii interlope? Poliția e pusă și plătită să aplice legea, nu să negocieze, cu frumosul, la ceas de noapte, excepții de la aplicarea ei. Ce mai urmează pentru Poliție, după ce și-a oferit serviciile la înmormântarea unor oameni certați cu legea, de parcă era slujba unui mare demnitar? Să ofere clanurilor servicii de catering și de livrare de pizza la domiciliu, ca să nu mai iasă bătăușii din casă și să se taie pe la colț de cartier?
