„Negocieri” cu infractorii

La începutul lui septembrie, la săp­tămâni bune după ce scandalul morții șefului clanului Duduianu, Emi Pian, a scos în evidență complicitățile mai-ma­rilor zilei și ale liderilor Poliției Române cu formațiunile interlope din țară, am avut, în fine, și o demisie la vârf. Șeful Po­liției Române, chestorul Li­viu Vasilescu, și-a depus man­datul după ce presa demonstrase fără echivoc, prin capturi video, exis­ten­ța unei „întâlniri de noapte” între acesta și fratele lui „Emi Pian”, într-o biserică din Capitală, chiar înaintea înmor­mân­tă­rii șefului de clan. Merită reamintit con­textul: întâlnirea avea loc la capătul unei lungi săptămâni în care, sub pri­vi­rile siderate ale opiniei publice, sute și sute de oameni au trecut pe la căpătâiul Duduianului cel mare, fără măcar a disi­mula respectarea vreunei norme sani­tare ori de distanțare pe timp de pan­demie. Iar toate astea se desfășurau sub atenta supraveghere a Poliției.

Dacă dublul standard a enervat lu­mea (mari artiști și profesori au fost conduși pe ultimul drum doar de 7-8 apropiați, în ultimele luni), „întâlnirea de noapte” a scandalizat-o de-a dreptul. Pus în fața unor probe evidente, ches­torul s-a scuzat că era o acțiune oficială a Poliției Române, cu scopul de a pre­întâmpina evenimente nedorite în ziua înmormântării. Dar tot ritualul eveni­men­tului, de la prezența șefului suprem al Poliției Române până la întâlnirea, pe as­cuns, într-o biserică, noaptea, tră­dea­ză, de fapt, legături cu mult mai com­plexe între clasa politică, instituțiile sta­tului, reprezentate aici de forțele de or­dine, și clanurile interlope. Tot inves­ti­gații recente ale presei au demonstrat cum membri ai diverselor clanuri s-au infiltrat și au controlul Poliției locale din anumite sectoare ale Bucureștiului.

Și să fi fost o acțiune oficială a Po­liției, de ce să o fi condus chiar șeful aces­teia? Nu se ridica niciun subordonat de-al lui la înălțimea reputației defunc­tului Duduianu și a urmașilor săi? Și de ce nu s-a desfășurat prin citarea mem­brilor clanului la sediul Poliției, în semn de recunoaștere a autorității instituției? Și-apoi, cum se poate ca informația să scape în presă chiar dinspre clanul Duduianu? Ce autoritate mai ai tu, ca șef al Poliției, dacă cei cu care „nego­ciezi” te trădează după două zile? Și ce au­toritate mai ai în instituție dacă suge­rezi că imaginile video de la întâlnire au fost date presei de un subordonat? Până la urmă, totul conduce la o ultimă în­trebare: ce e de „negociat” cu capii lu­mii interlope? Poliția e pusă și plătită să aplice legea, nu să negocieze, cu fru­mosul, la ceas de noapte, excepții de la apli­carea ei. Ce mai urmează pentru Po­liție, după ce și-a oferit serviciile la în­mormântarea unor oameni certați cu legea, de parcă era slujba unui mare demnitar? Să ofere clanurilor servicii de catering și de livrare de pizza la domi­ciliu, ca să nu mai iasă bătăușii din casă și să se taie pe la colț de cartier?