Heirupul

Sunt mai puțin de două săptămâni până la alegerile locale. Dar nu trebuie să ținem seama de calendar. Iminența votului se vede cu ochiul li­ber, din agitația cu care edi­lii aflați la putere în­cearcă să demonstreze cât de buni gospodari sunt și cât de mult se strofoacă să facă pen­tru alegători. Am bătut în lung și în lat țara în ultimele săp­tămâni, de la București la Oradea și de la Cluj în Țara Hațegului. Numai de-ar fi să adun sferturile de oră pierdute în trafic din cauza unor blocaje impuse de lucrări de infrastructură, câștigam o zi de muncă în plus și una în plus de concediu! Nu există drum de interes local sau județean, nu există străduță sau părculeț, unde să nu se toarne o lingură de beton, unde să nu se dea o pensulă de culoare, unde să nu se înalțe un gard – noua obsesie a pri­marilor noștri, după faza bordurilor su­pra­puse. Dar atenție, oameni buni! Din­colo de faptul că primarii încearcă să îngrașe porcul electoral înainte de Ajun, toată operațiunea din zilele acestea e, de fapt, o îngrășare a conturilor firmelor de casă. Nu se știe ce o fi la alegeri, să ba­tem fierul acum, cât e cald!

Unii vor spune că lucrările care se fac la „heirup”, zilele acestea, trebuiau ori­cum făcute și ar fi fost oricum plătite, mai devreme sau mai târziu. De acord, numai că un bun gopodar, tocmai de-aia e bun gospodar, pentru că, vorba prover­bului, „își face iarna car și vara sanie”, adică își programează pașii din timp. Asta înseamnă și mai puțin deranj pentru cetățeni (că nu sunt prinși într-un labirint de șapte lucrări simultane și nu le sună din șapte locuri gălăgia utilajelor grele), asta înseamnă și o mai bună drămuire a banilor, că nu faci licitații pe ultima sută de metri, dar, mai ales, înseamnă garanția unei calități mai bune a lucrării finale. Să nu ne iluzionăm: cele mai multe dintre lucrările care se fac zilele acestea urlă a treabă de mântuială. Se vede că sunt făcute pe grabă, o feșteleală a gardului, cât să arate frumos până la alegeri. Apoi, om vedea cu toții, care în toamnă, care în iarnă, care în primăvară, după topirea zăpezilor, cum, din gropile ivite în as­faltul proaspăt turnat, se vor arăta leo­par­zii.

*

Dincolo de competența electorală din aceste zile, deschiderea școlilor în pan­demie este, și ea, un bun indicator al „hei­rupismului” primarilor. Avem exem­ple de școli și de orașe unde totul merge strună, și vedem atâtea exemple de „hei­rupism”, de încropeală pe ultima sută de metri, cu rezultatele pe care cu toții le bănuim…