DANIEL FUNERIU (cercetător, doctor în chimie al Universității din Strasbourg): „Performanța copiilor din urban e comparabilă cu media țărilor dezvoltate. Din păcate, în rural e dezastru”

Daniel Funeriu face parte dintre românii ca­re au reușit să se afirme în afara țării, ex­clusiv prin cultură și inteligență. Olim­­pic internațional la chimie, a ales să își ter­mine stu­diile liceale în Franța, să urmeze apoi Universitatea din Strasbourg, unde și-a susținut doctoratul, și să se dedice cercetării de vârf. Dar nu pentru asta îl cu­noaștem și-l prețuim noi, românii, pe Daniel Fu­neriu. Popularitatea lui a venit în timpul man­da­tului de ministru al Educației, între anii 2009-2012. El este ministrul care a pornit cruciada împotriva plagiatorilor de doctorate și a inițiat școlile pro­fe­sio­nale de la noi în sistem dual, după model ger­man. Întrucât a venit toamna, și în școlile noastre va suna clopoțelul, ne-am gândit că realizările și experiența pe care le are ar putea să facă lumină în disputele legate de soarta învățământului româ­nesc, în vremuri de pandemie.

„În 2012, România avea cel mai mare salt la testele PISA din Uniunea Europeană”

– Domnule Daniel Funeriu, învățământul ro­mânesc a trecut, în cei treizeci de ani de tranziție, printr-o succesiune de reforme. Aproape că ne-am obișnuit ca ceva să fie mereu schimbat, fie în programă, fie în legislație, ce să mai vorbim de miniștri. Cu toate acestea, cred că majoritatea românilor nu este mulțumită de educația oferită de sistemul public. De ce nu înaintăm, în pofida reformelor?

– Greșit! Învățământul românesc nu a trecut prin nicio succesiune de refor­me. Altceva s-a în­tâm­plat: a fost condus de niște găști care ziua vor­beau la tele­vizor despre „reforme” și noaptea dă­deau legi și bani în folosul găștii care i-a dus la pu­tere. Puținii oameni inteligenți și cinstiți care au con­dus ministerul au fost ur­gent dați afară. A existat o sin­gură reformă reală: cea pe care am pus-o în practică prin Legea 1/2011, gândită de co­misia prezidențială con­dusă de Mircea Miclea și adoptată în mandatul meu. A dus la re­zul­tate bune. În 2012 Româ­nia avea cel mai mare salt la testele PISA din Uniunea Europeană. După 2012, însă, lumea l-a pus premier pe Pon­ta și pese­deul lui, care a dat 66 de ordonanțe de modificare a Legii 1, în folosul găștii pesediste. Dintr-o sim­fonie, au făcut o manea proastă. E firesc ca oamenii să fie nemulțumiți de ceea ce se întâmplă, dar nu pot să le spun acestor oameni decât că au fix ceea ce au votat. Nu poți avea educație de calitate dacă pui premieri, prin vot, un plagiator și o tută. Știu, e cinic să spui așa ceva, dar, din păcate, adevărat. Iar eu nu am vocația mângâiatului pe creștet a elec­toratului, că nu candidez la nimic. Răspunsul la întrebarea „de ce nu înaintăm” e, așadar, simplu: până în 2009, educația a fost condusă de găști care aveau un singur scop, să facă bani și să capete putere. Între 2009-2012, am făcut o modernizare completă și de calitate a învățământului, prin Legea 1, iar din 2012 încoace, găștile pesediste, care în urma acelei reforme pierdeau sute de milioane de euro, au demolat tot, din prostie combinată cu tică­loșie. Dar să nu uităm cine i-a adus la putere: po­porul, prin votul său.

„Nu are rost să ții la școală copiii mai mult decât pot ei să se concentreze”

– Ultima reformă a învățământului românesc privește programa. Ni se propune una mai suplă, din care nu vor mai face parte anumite ore. La­tina o să dispară complet, de exemplu. Cum vedeți această nouă abordare?

– Prost! Dar să nu judecăm pripit, și să în­țe­legem ce s-a întâmplat, de fapt! În legea dată de mi­ne în 2011, am scăzut numărul de ore săptă­mâ­nal. De ce? Pentru că studiile arătau care e capaci­tatea de concentrare a copiilor în funcție de vârstă. Nu are rost să îi ții la școală mai mult decât pot ei să se concentreze. Dar, atenție: o parte din orele pierdute trebuiau făcute la after-school (care era pre­văzut să fie generalizat) și la activități extra­șco­lare, dar prevăzusem și o prelungire semnificativă a anului școlar. Altfel spus, copiii ar fi avut parte, la finalul schimbărilor prevăzute în 2011, de mai multă carte, distribuită mai adecvat ritmului lor de în­vățare. Asta prevedeam, prin Legea 1, în 2011. Ce s-a întâmplat după? În 2012, guvernul lui Ponta a renunțat la această viziune și a adăugat ore, încăr­când inutil copiii, dar făcând pe plac sindicatelor, prin păstrarea normelor didactice. În 2020, culmea, același pesede dă pe repede înainte o lege care obli­gă ministerul să taie din ore peste noapte. Nu tu pre­lungire a anului școlar, nu tu after-school gene­ralizat, nu tu activități ex­trașcolare, ci, pur și sim­plu, tăiere peste noap­te. În aceste condiții, nu ne pu­tem aștepta la nimic bun pentru copii, nici dacă Einstein e ministrul Edu­cației, pentru că ar fi obli­gat să aplice peste noapte o lege șchioapă, dată de peșediști. Revin la aceeași idee: votezi proști, ai parte de decizii proaste.

„În universitățile mari din SUA, corectitudinea politică e dusă la aberație”

– Dincolo de critici, există ceva bun în învă­ță­mântul nostru, un capitol la care să excelăm sau la care să fim peste media unor state avansate?

– Performanța copiilor din urban e comparabilă cu media țărilor dezvoltate. Din păcate, în rural e dezastru. Jumătate dintre copii nu au putut lua 5 la matematică, la evaluarea națională, iar pentru 5 era suficient să ai cunoștințe de clasa a IV-a.

– La vremea anilor dvs. de școală, ați fost un elev strălucit. Olimpic internațional, ați decis, apoi, să urmați o universitate occidentală, în Fran­­­ța, un vis al multor adolescenți români. Re­cent, ați făcut, însă, o declarație șocantă, afir­mând că ați tăiat de pe lista posibilelor uni­ver­sități, luate în calcul pentru studiile fiicei dum­nea­voastră, instituții de învățământ celebre, pre­cum Oxford, Cambridge, MIT, Harvard, Stanford și Yale, adică tocmai crema învățământului occi­dental. De ce?

– Oaou! Cred că e prima dată după 2009 când un jurnalist mă numește „un strălucit elev”! Sunt obișnuit cu minciuni anteniste, că aș fi un analfabet fără bac! Da, e adevărat că am fost șef de promoție la Universitatea din Strasbourg. Eu am plecat la 17 ani din România, în 1988. Copiii mei, a căror mamă, soția mea, e franțuzoaică, au trăit toată viața lor în Germania, deci e firesc să studieze acolo. Sigur că e benefic să pleci la studii în străinătate, fie că ești român, fie că ești portughez! De aceea, programul ERASMUS, prin care tinerii studiază în altă țară, e unul dintre programele de succes ale UE. Important pentru tinerii români care pleacă e să se și întoarcă, dar politicienii nu fac nimic pentru as­ta. Revenind la întrebare: fiica mea e un elev foar­te bun la o școală din Germania. Sigur că ne-am gândit la universități mari din SUA, care în mai toa­te clasamentele sunt primele. Dar deriva ideologică de extremă stângă din aceste univer­si­tăți, în care corectitudinea politică e dusă la abe­rație, a făcut-o și pe ea să se răzgândească și să alea­gă o universitate din Germania.

Exercițiu imaginar

– D-le Funeriu, vă propun un exercițiu ima­ginar. Presupunând că ați fi numit în noul gu­vern ca ministru al Educației, care ar fi priori­tățile dumneavoastră? Ce e de făcut în viitor cu sis­temul de învățământ românesc?

– Nu îmi face plăcere exercițiul, pentru că nu vreau să mai stau pe scaunul de ministru, dar să încercăm:

1. Aș prelungi cu o lună jumătate anul școlar. S-ar preda aceeași programă într-un timp mai lung, deci s-ar descongestiona materia, fără să pierdem conținut.

2. Aș testa toți profesorii și i-aș face fiecăruia, în funcție de lipsurile constatate la testare, un program de formare de un an. Cine nu se ridică la standardele necesare după un an, „out”.

3. Aș fuziona universități. De ce are Timișoara nevoie de patru universități și nu putem face, din toate patru, una puternică?

4. Aș pune în practică Legea 1 din 2011, în va­rianta sa originară.

5. În perioada pandemiei aș monitoriza la sânge, să văd dacă profesorii și directorii își fac trea­­ba la clasă.

6. Aș tăia degrevările de ore ale sindicaliștilor: liderii de sindicat iau salarii de la sindicat, dar și de la școală, pentru ore pe care nu le fac. Nu e ile­gal, pentru că prin puterea lor politică, sindi­catele au băgat această posibilitate de căpușare a bu­getului educației în lege, dar e profund imoral, mai ales în perioadă de criză.

7. Aș politiza funcțiile de director în minister și inspector școlar general județean: nu poți să faci schimbări rapide și profunde cu oamenii nu­miți de alt ministru, iar alegătorii trebuie să știe clar cine e de vină dacă ceva merge prost și cine trebuie votat în continuare dacă ceva se face bine.

8. Aș da ordin CNATDCU să verifice toate doctoratele demnitarilor.

9. Aș trimite profesori buni, prin rotație, și în locurile care duc lipsă de ei, și aș răsplăti mult profesorii din rural, care reușesc să facă treabă bună.

10. Cu un asemenea plan, chiar credeți că vreun partid politic ar avea curajul să mă numească ministru? Dar asta trebuie făcut, altfel, peste 10 ani, o să ne mirăm că ne plângem de ace­leași lucruri.