Dr. ADRIAN ARDEȚ (Arheolog): „La Tapae a fost o luptă pe viață și pe moarte, una dintre cele mai cunoscute bătălii din antichitate!”

Lângă Caransebeș, la Tapae, locul unde dacii au fost înfrânți de romani

Când e vorba de daci și romani, județul Hunedoara domină imaginarul popu­lar. În cuprinsul hotarelor lui se află nu doar ruinele capi­ta­lei dacilor de la Gră­diștea de Munte și coroana de cetăți ridicate de Bu­re­bis­ta în Munții Orăș­tiei, ci și ca­pi­tala Da­ciei romane, Ul­pia Tra­iana Sar­mi­zegetusa.

O imagine care se îmbogățește pe zi ce trece prin desco­periri realizate de arheologi, care scot la iveală detalii fără de care imaginea noastră despre tre­cut n-ar fi întreagă. Ne-am abătut doar 100 de kilometri mai la sud-vest de Munții Orăștiei, în județul Caraș-Se­verin, și am desco­perit, în apropiere de Ca­ran­sebeș, Tibis­cum-ul de odi­nioară, „frontul” marii bătălii de la Tapae, când da­cii au fost învinși de romani. O frenetică acti­vitate de cercetare, care aduce informații noi și spectaculoase despre durele confruntări dintre daci și romani, dar și despre continuitatea vieții dacilor în perioada ocupației romane.

Într-o zi toridă de vară, arheologul Adrian Ardeț ne-a invitat în „laboratorul” său de cer­cetare din cadrul „Muzeului județean” din Ca­ransebeș: ca să aflăm ultimele noutăți de pe „frontul” celor mai recente săpături arheologice din zonă.

„Romanii au trimis la luptă 15 legiuni”

– Domnule Adrian Ardeț, vă aflați în linia întâi a cercetărilor arheologice din județul Ca­raș-Severin. Lăudați-vă, prin descoperirile dvs., în fața cititorilor amatori de istorie ai revistei „Formula AS”…

– Să știți că avem cu ce ne lăuda. În partea aceasta de Banat se află cel mai important oraș din vestul Daciei romane, Tibiscum (lângă Caran­sebeșul de azi). Tot aici au fost construite de către romani primele două mari axe rutiere antice, de la Vărădia la Tibiscum și de la Orșova la Ti­bis­cum. Și, cel mai important, aici, în zona noastră, la Tapae, s-au confruntat cele două mari armate, armata romană și cea dacică. Așa că, pentru istoria României, aici e un loc foarte încărcat de semnificații, dar și de informație arheologică.

– Despre luptele dintre daci și romani de la Tapae am aflat câte ceva la orele de istorie. Cum arată ele în lumina ulti­melor descoperiri?

– Tapae e amintit de Dio Cassius de două ori în scrierile sale. Izvoarele zic că, în anul 86, dacii trec fluviul și atacă garni­zoanele romane de la sud de Dunăre. În 87, Domi­țian îl trimite pe generalul Cornelius Fuscus să-i pe­depsească pe daci. Dacii îl înving și pun mâna pe toate stindardele de luptă ale romanilor, pe care le duc sus, în Munții Orăș­tiei, la Sarmizegetusa Re­gia. După un an de zi­le, romanii vin să se răzbune și atunci se dă prima luptă de la Tapae, cu pierderi mari de ambele părți. Cea de-a doua luptă se dă în vara anu­lui 101, pe vremea lui Traian, și este una dintre cele mai impor­tante lupte din istoria antică. A fost o luptă pe viață și pe moarte. Cine pierdea avea țara ocu­pată. Nu a fost o luptă de gherilă, nu s-a luptat pe dea­luri, cu pietre, cum cred unii și alții. Ca să în­țelegem amploarea confruntării, tre­buie să ne gândim că ro­manii au trimis la luptă 15 legiuni! Au venit pe Valea Mureșului și prin Ba­nat, pe două drumuri, și s-au în­tâl­nit la Tibiscum. Au venit pe Valea Jiului, pe Valea Pra­hovei, pe Valea Teleaje­nului și au încon­jurat Mun­ții Orăștiei. A fost un război de dimensiuni gigantice. La vremea respectivă, o le­giu­ne avea 6.000 de sol­dați. Iar romanii au luptat cu 15 legiuni, plus trupe auxiliare. S-a calculat că ar fi participat cam 250.000 de soldați romani. Forțele au fost inegale, căci dacii nu puteau aduna mai mult de 100.000 de soldați, cu tot cu popoarele aliate lor.

Gropile de pe Columna lui Traian

– Unde s-ar putea afla Tapae, locul acestor bătălii?

– Tapae e un loc deocamdată neidentificat, dar presupunem că ar trebui să se afle între Tibiscum și Porțile de Fier ale Transilvaniei. Din păcate, cartea lui Traian despre războaiele cu dacii nu s-a păstrat. (Prin secolele V-VI apă­ru­seră informații cum că ar fi existat această carte despre războaiele cu dacii.) Se pare, însă, că Tra­ian era un tip laconic și ar fi scris în felul acesta: „Vom merge spre Berzobis și apoi spre Aizizis”, un text fără prea multă culoare. Dar informații arheologice apar tot timpul, iar ele ne ajută să ne apropiem tot mai mult de locul bătăliei de la 101. Sunt sigur că în anii ce vin ne vom putea extinde cercetările, ca să aflăm mai multe despre ce s-a întâmplat acum 1900 de ani. Pentru că bătălia de la Tapae nu e doar istoria României sau a Euro­pei, este istorie universală: avem de-a face cu unul dintre cele mai cunoscute războaie din an­tichitate!

Nu mai departe de anul trecut, cu ocazia unui amplu proiect de introducere a gazului metan, am făcut cercetări extinse în zonă. În apropierea castrului de la Tibiscum, am avut surpriza să des­coperim un sistem de apărare compus din cinci gropi care, pe fund, aveau înfipți stâlpi ascuțiți de stejar. Un sistem gândit să fie amplasat exact în fața fortificației romane de la Tibiscum. Gro­pile le-am găsit la 1,60 m adâncime, sunt dis­puse în linie dreaptă și sunt prezentate și în „De Bello Gallico”, de către Julius Gaius Caesar. Dar ma­rea surpriză e că am identificat aceste gropi și pe Columna lui Traian. Am prezentat aceste des­coperiri anul acesta, în Italia, și italienii au fost entuziasmați că, în sfârșit, informațiile de pe Co­lum­nă sunt confirmate de rezultatele cercetărilor arheologice.

O să vă întrebați de ce nu am găsit încă locul unei astfel de bătălii, care a presupus prezența a numeroase trupe romane și dacice. Gândiți-vă că acele gropi noi le-am găsit la 1,60 de metri adâncime. Aluviunile râurilor din zonă au aco­perit terenul cu un strat foarte gros de pământ. Noi am folosit toată tehnologia mo­dernă ca să identificăm locul, dar fără săpătura pro­priu-zisă, nu am fi reușit să găsim gropile de apărare. Am avut șansa că era vorba de o in­ves­tiție europeană, care a suportat costuri pe ca­re nu și le permite, altfel, niciun stat din lu­me.

Umăr la umăr cu arheologii italieni

– Cum interpretează arheologia ceea ce ați descoperit până acum?

– La Tibiscum avem un castru militar auxiliar în care au fost cantonați soldați veniți la început din Siria, arcași și sagitari, apoi o cohortă din Alpi, din Noricum, luptători de munte, și mai avem și călăreți și luptători ma­uri din nordul Africii. Lângă fortificația mi­litară s-a format un sat al coloniștilor, care s-a dezvoltat până la rangul de municipium. Aflat la numai 55 de kilometri de capitală, orașul era foarte important din punct de vedere co­mer­cial: se întindea pe 60 de hectare, avea ma­gazine de o parte și de alta a drumului ro­man care ducea spre Ulpia Traiana Sarmi­zegetusa. Ne-am concentrat și pe necropolele de la Tibiscum. Cea militară e în stânga Ti­mi­șului, în satul Jupa, iar zona civilă e pe partea dreaptă, în satul Iaz. La o necropolă, de-a lun­gul drumului spre Ulpia Traiana, facem cerce­tări cu o echipă italiană de la Uni­versitatea din Ferrara. Tot aici am făcut in­vestigații magne­tometrice, printr-un proiect cu Universitatea din Varșovia, și am reușit să identificăm incinte dispuse de-a lungul acestui drum. La cea de-a doua necropolă, pe drumul spre Drobeta, am săpat anul trecut vreo 140 de morminte.

În ce-i privește pe daci, știm că, atunci când au fost atacați de ro­mani, aveau un sis­tem de apărare în Mun­ții Poiana Ruscă. Aces­te așezări fortificate au fost descoperite recent la Tîncova, Jdioara și la Criciova. După te­zau­rele monetare des­co­perite, presupunem că ele au fost distruse de venirea romanilor. Co­legii de la „Muzeul Banatului” și de la Uni­versitatea din Ti­mi­șoara vor face investi­ga­ții arheologice acolo. După anul 101, pe daci îi regăsim în apropiere de Tibiscum. Avem do­vezi – ceramică dacică și tot felul de obiecte – care presupun prezența lor fizică în zonă. Dar îi găsim pe daci și în incinta orașelor romane. Am găsit anul trecut morminte de daci în necropolă romană, morminte cu ceramică și cu inventar dacic de epocă romană. Mormintele din Ne­cro­pola I sunt de înhumație, spre Drobeta am găsit și morminte de incinerație. E un paradox aici: în epoca dacică, noi nu cu­noaștem cimitire dacice, nu există. În schimb, în perioada romanilor, gă­sim morminte dacice în cimitire romane.

Vestita ceașcă dacică

– Prin ce se disting mormintele dacice de cele ale romanilor?

– În primul rând, prin inventarul arheologic: ceramica, ceașca dacică, vase cu brâu alveolar. Totul este distinct, dacii își păstrează tradițiile moștenite din moși-strămoși pe tot parcursul prezenței romane în Dacia. Cultura dacică a fost o cultură distinctă, de sine stătătoare. Unii considerau că ea a fost distrusă. Nici po­me­neală! Ea a continuat să se manifeste până la retragerea romană.

– Găsim ceașca aceasta ca marcă a prezenței dacice peste tot prin Europa. Se știe la ce folosea?

– Unii o consideră obiect de iluminat, alții o consideră obiect de cult. În orice caz, ea e prezentă în toate așezările dacice, atât în epoca dacică, cât și în epoca romană, inclusiv în secolul al III-lea!

– Cum se explică prezența dacilor în perioada romană? Nu se zicea că au fost rași de pe fața pământului?

– Mulți specialiști cred că dacii au fost exterminați. Ei bine, ei au continuat să existe! Tinerii apți de luptă au fost înrolați în armata romană și au făcut parte din cohortele dacice. Dacii erau recrutați pe la 18 ani și trimiși în Britannia, la valul lui Hadrian, sau în nordul Africii… Sunt dovezi legate de prezența co­hortelor dacice, în mai multe locuri din Im­pe­riul Roman. După ce ter­minau stagiul militar, ei deveneau cetățeni romani cu drepturi de­pline și urcau în ie­rarhia societății în lo­calitățile în care ră­mâneau. Știm că un anume De­cebalus, în secolul al III-lea, la 150 de ani de la răz­boaiele daco-romane, depune ofrande sub forma unor frunze din aur. Își scrie numele pe ele – Lucius Decebalus. După 150 de ani, dacii nu-și uită numele eroilor: Decebal! – e un lucru fantastic!

– Domnule Ardeț, care mai este situația să­păturilor la zi, în zona aceasta atât de încărcată de istorie antică?

– La Sarmizegetusa Ulpia Traiana (capitala romană n.n.) nu s-a săpat anul acesta. Se sapă, în schimb, la Grădiște, la Sarmizegetusa Regia (capitala dacică). Noi, la Tibiscum, am continuat săpăturile în necropole. Nu am putut ține ritmul normal din cauza pandemiei, dar nu am ratat ocazia să săpăm și în 2020. Lucrăm cu Uni­versitatea din Ferrara. Colegii noștri au venit, în frunte cu prorectorul universității, și am finalizat lu­crările la Necropola 1, pe drumul dintre Tibis­cum și Ulpia Traiana. Săpăturile sunt specta­culoase! Materialul este deosebit de interesant. Urmează să îl prelucrăm și apoi vă aștept iarăși la Caransebeș, ca să vă prezentăm rezultatele.