Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Pisica la casa omului

Foto: Shutterstock – 2

– Măi frumosule, botosule, punițu meu drag, moș­mondel, patruped iubit și adorat, ce faci acolo sus, pe ușă?…

– Miau!

– Ți-i foame?…

– Miaaau!

– Vrei papă?…

– Miaaaaaaau!

Veți zice: „Omul ăsta… ce-i cu el?”. Ei bine, nu-s nebun. Sunt un om spre 70, trecut „în rezervă” după ce mi-au trecut prin mână mai bine de patruzeci de serii de studenți. Mă con­sider un om normal.

După ce am încercat fel de fel de variante, mai mult sau mai puțin eșuate, de a ține un câine în apartament, fără să fi gândit la o alter­nativă felină, am primit cadou de pen­sio­nare, de la fiul meu, un pui de Siamez. La pri­ma inspectare, nu prea entuziastă, am con­statat că mo­tă­na­șul avea un nodul pe coadă. Mi-am zis: pe dea­supra, mai e și han­­dicapat! Dar nu, gre­șeam amarnic. Din cărți am aflat apoi că acest nodul, la Sia­mezi, este un indiciu de rasă.

A povesti în­tre­gul sistem de inter-re­lații din­tre Siam, așa l-am botezat, și cei trei mem­bri ai fa­mi­liei mele, despre schimburile reciproce de tan­drețuri, de semnale ami­cale, despre dialo­gu­rile din­tre noi – are zeci de feluri și tonuri de mie­unat –, despre privirile prelungi, ochi în ochi – are zeci de va­ri­ante geo­me­tri­ce ale for­mei ochilor, în ca­re noi deslușim plă­cere, șme­che­rie, curiozitate, așteptare, reproș, ne­du­­merire, sem­nal de luptă, chef de joacă –, des­pre cas­ca­doriile lui pe uși, du­la­puri și fotolii, despre ședințele zilnice și rituale de piep­tănat și masaj pe bot și pe urechi și despre mul­te, multe altele, ar însemna să scriu mă­car o căr­ticică și, tare mă tem, nu cred că voi putea învinge ispita.

Minunea însă se petrece pe alte planuri. Fap­tul că mi-am reglat hipertensiunea, că șocul pen­sio­nării a trecut neobservat, că blândețea relațiilor mele cu Siam radiază în întreaga fa­mi­lie, nu fac altceva decât să confirme cele știu­te despre ce poate însemna o pisică în casa omu­lui.

Adevărata minune este alta! Când îl văd pe Siam urmărind mișcările de pe ecranul TV, sau când se așează lângă boxa radio „ascultând” acor­­duri simfonice, sau când se uită în oglindă, fără să se mire, aș vrea să pot intra în creierul și în sufletul lui pentru a afla ce gândește și ce sim­te.

Într-o zi, m-am surprins lăcrimând la per­ceperea stră­fulgerată a nedreptei și nemiloasei bariere pe ca­re natura a așezat-o între noi, oa­meni și ani­male. O simplă chestie de in­for­mație genetică, de struc­­tură, de Cuvânt! Tra­gica ne­drep­tate am pu­tea-o com­pensa noi, așa-zi­șii oameni, măcar cu o sim­­plă, res­pec­tuoasă și ocrotitoare dra­gos­te, pentru așa-zisele ani­ma­le!

CONSTANTIN – pensionar din Cluj

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian