Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Anunțul unui deces politic posibil

Alegerile locale s-au încheiat cu un recul al PSD-ului în majoritatea aglomerațiilor urbane semnificative. Nici în localitățile rurale, unde, în 2016, partidul dominant al stângii cucerea, practic, totul, el nu mai stă prea bine. Însumat, votul politic arată că PNL-ul a obținut, la nivelul țării, 34% din opțiunile electoratului, PSD-ul 30%, urmate de USR-PLUS cu 13%. Dar chiar dacă nu a fost înfrânt zdrobitor, PSD-ul ar trebui să recunoască faptul că scorul localelor anunță o posibilă pierdere de voturi la par­lamentare. Susținătorii săi mediatici încearcă să mi­ni­ma­lizeze impactul reculului înregistrat în 27 septembrie, afir­mând că procentul de 30% reprezentat de însumarea po­litică a voturilor pentru partid nu indică o scădere brutală a popularității sale electorale, demonstrând – dimpotrivă – că alegătorii săi fideli au rămas pe poziții. Analiștii afiliați PSD nu țin cont însă de mai multe date care ar trebui să dea de gândit „strategilor” partidului. În cele trei decenii de postcomunism, PSD-ul a guvernat întotdeauna cu sprijinul unor formațiuni politice satelit, care – în realitate – erau filiale ale sale. Construite pentru a arăta că în România democrația funcționează, aceste grupări erau simple formule politice diversioniste, menite să asi­gure structurii centrale, denumită actualmente PSD, ima­ginea unui partid veritabil, deschis dialogului cu alte for­mațiuni partinice, provenite mai ales din zona de stânga (pe care are pretenția că o reprezintă) a scenei politice românești. Cine are curiozitatea de a investiga programele și declinările ideologice ale „partidelor” cu care PSD-ul s-a asociat, în cei treizeci de ani de după căderea lui Ceau­șescu, va constata că toate au reprezentat concretizări ale temelor propagandistice ale fostului PCR, de la dez­vol­tarea „multilaterală” a țării, la naționalismul îngust și xe­nofob. În timp, toate aceste grupări s-au „adaptat”, și-au schimbat „firmele”, revenind însă, de fiecare dată, în mo­mente de cumpănă, în sprijinul necondiționat al structurii centrale, „partidul-mamă”. La localele din acest an, toate aces­te formațiuni de circumstanță au dispărut. Grava lo­vitură de imagine dată PSD-ului de asaltul asupra Justiției inițiat de fostul său lider, Liviu Dragnea, i-a obli­gat pe actualii lui conducători să renunțe la dispersarea votului spre „sateliți”. În locul celor 40-45% din opțiunile ante­rioare ale electoratului, pe care PSD-ul le însuma îm­preună cu celelalte grupări ale sale, stânga a realizat acest 30% care, dacă va fi reiterat și la parlamentare, nu-i va permite accesul direct la guvernare. Clasarea sub pragul electoral al Pro România, ALDE, PPUSL etc. arată că majoritatea românilor nu mai pot fi înșelați de diversiunile puse la cale de „moștenitorii comunismului” din falsul partid de stânga, PSD. Nu mai spunem că scorul obținut de el, 30% din totalul voturilor exprimate, s-a realizat în contextul neparticipării la locale a diasporei românești. Cel mai activ segment al populației țării nu uită care este formațiunea ce l-a silit, prin „politica sa socială”, să mi­greze, și își va spune cuvântul la parlamentare.

Reculul PSD-ului nu este o „înfrângere istorică”, dar poate iniția una la următoarele alegeri. Încrâncenarea cu care candidații săi la locale au contestat rezultatul votului arată că liderii formațiunii au devenit conștienți de asta. Perioada până la parlamentare este însă prea scurtă (dacă nu va fi cumva amânată, la insistențele PSD) pentru ca ei să mai poată realiza schimbări structurale în imaginea „partidului”, pentru că de transformări esențiale nici nu poate fi vorba. O grupare constituită pe schema mafiotă a preluării și controlului total al resurselor unei societăți în ansamblul ei nu poate să „renască” peste noapte ca un partid veritabil și, mai ales, ca un „partid de stânga”. Par­tidele adevărate își reunesc aderenții prin convingerea lor că, împreună, pot propune comunității un program avan­tajos de dezvoltare. Dar PSD-ul (grupând toată oligarhia născută din privatizarea sălbatică a fostei economii de stat, socialiste) nu are susținători din convingere, ci doar cli­enți, cărora „le dă”, în genere, înainte de alegeri, fă­râmiturile rămase după „împărțirea plăcintei” între șefi. Stilul de politică practicat de reprezentanții săi a dus, în deceniile postcomuniste, la impunerea, în teritoriu, a unor ierarhii rigide, de tip – aproape – feudal, diverșii „baroni locali” manifestându-și independența într-o impunitate ce a depășit-o chiar și pe cea a foștilor lideri județeni ai PCR. Baronii-dinozauri s-au crezut eterni (prin mituirea sistematică a „populimii”, cum își defineau, în derâdere, votanții), crezând că „sistemul” nu mai poate fi schimbat. Lo­calele au arătat că se poate! De aici și stupoarea ofus­cată a unor „stâlpi prăbușiți” ai regimului, de la Gabriela Firea, fostul primar al Capitalei, la Marian Oprișan, fostul stă­pân absolut al Vrancei. Înfrângerile PSD din 2019, la eu­roparlamentare și prezidențiale, au fost un semnal insu­ficient pentru ca „partidul” să iasă din propria suficiență și siguranță a dominației. Ele au fost puse, după un obicei „clasic” al comuniștilor, pe seama fostului său lider, Liviu Drag­nea, iar slugile sale obediente s-au retras, pentru o vreme, „la umbră”. Siguranța PSD-istă a provenit și din „împănarea” tuturor instituțiilor statului, în principiu ne­utre politic și echidistante social, cu foști „membri de par­tid cu merite deosebite”, gata oricând să își ajute, discret sau pe față, formațiunea ajunsă la ananghie. Dar cu toate aceste „ajutoare”, PSD-ul a înregistrat un recul ce îi poate anunța înfrângerea istorică, un recul ce a potențat o derută propagandistică cum gruparea nu a mai înregistrat până acum. De la incriminări reciproce pentru „trădare” între lideri, la atitudini incoerente în fața faptelor reale (poziția față de pandemie și efectele ei), de la mistificări groso­la­ne, prin mercenari de cea mai joasă extracție, angajați ai unor televiziuni arondate, la forțarea partizană a susținerii din partea instituțiilor statale, totul a fost pus în mișcare pentru salvarea a ceea ce mai poate fi salvat.

PSD-ul nu mai are timp pentru o resetare (cel puțin în aparență) serioasă. Încercarea de a amâna parlamentarele din decembrie a.c., pentru martie 2021, este expresia acestei derute în care se zbate, acum, PSD. Greșeala cea mai mare a partidelor veritabile, adepte ale unei vieți politice normale într-o țară normală, ar fi ca în acest mo­ment care poate marca Istoria, să intre în competiție între ele, lăsând timp PSD-ului „să se întoarcă de la groapă”, să repună în mișcare „sistemul” ce i-a asigurat, vreme de trei decenii, dominația.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian