• Mare virtuoz al acordeonului, Marian Mexicanu a strălucit de curând, într-un concert de muzică lăutărească, alături de alți doi colegi celebri, Cornelia Catanga și Leonard Iordache •
„Nimic nu-i aranjat, totu-i liber”
– Concertul special, care a avut drept scenă deschisă acoperișul clădirii Parlamentului din București, s-a bucurat de mare succes. Cum s-a născut această seară lăutărească?
– A fost, într-adevăr, un moment minunat, pentru mine și pentru colegii mei iubiți, să cântăm în acea locație, mai ales în aceste momente dificile prin care trecem. Un eveniment fastuos, foarte bine organizat de Larisa Perde, sub titulatura „Șaraimanic”. Noi, lăutarii, atunci când cântăm muzică veche, tradițională, niciodată nu repetăm înainte. Cea mai frumoasă petrecere iese atunci când cântăm la plăcere. Naturalețea lăutarului vine atunci când cântă ceea ce simte, iar publicul a înțeles asta și astfel a ieșit un spectacol reușit. Nimic nu-i aranjat, totu-i liber, la plăcere. Avem tema, iar improvizația e la plezir, ca la jazz, așa este și la muzica lăutărească, din cele mai vechi timpuri.
– După perioada de izolare, cum ați simțit reîntâlnirea cu vechii dvs. colegi?
– Cu Cornelia Catanga și cu familia domniei sale am avut acum câțiva ani un scandal care a fost mediatizat, însă atât mie, cât și dumnealor, ne-a părut atât de rău, încât în momentul de față suntem mai prieteni și mai apropiați decât am fost vreodată. Iar prietenia cu familia Pădureanu durează de când aveam vreo 15 ani și dacă acum am 47, vă dați seama că a trecut ceva timp. Și vreau neapărat să spun asta: dacă cineva mă întreabă dacă avem vreun geniu al pianului în muzica românească de jazz, acela este Alex Pădureanu, fiul Corneliei și al lui Aurel Pădureanu. Celălat coleg de scenă, alături de care am cântat, domnul Leonard Iordache, are sânge de viță nobilă, este băiatul celui mai mare țimbalist care a existat vreodată. Toni Iordache a murit acum treizeci și ceva de ani, și până acum nu l-a egalat nimeni. Iar Leonard duce steagul tatălui său cu onoare, un țimbalist remarcabil și un caracter de nota 1000.
„După părerea mea, planeta a fost îngenuncheată de virus”
– Cum v-ați descurcat în lunile de izolare ale stării de urgență?
– Normal că a trebuit să procedez la fel ca orice om al acestui pământ, așa că pe perioada stării de urgență am stat în casă. După părerea mea, planeta a fost îngenuncheată de acest virus. Am fost sceptic la început, dar mi-am schimbat părerea după ce am văzut cum prieteni, oameni cunoscuți cad și mor. La început, m-am bucurat de liniște, pentru că eu muncesc de mulți ani de zile, fără oprire. Însă nu sunt obișnuit cu o liniște chiar atât de îndelungată! Să stai în casă nu e deloc bine, mai ales atunci când te asaltează gândurile negre. Dar m-am conformat și am stat acasă două luni. Mai apoi, am început să fim mai lejeri, să mai cântăm pe ici, pe colo. Însă, pentru toți colegii mei de breaslă (și mă refer aici la oamenii de artă), anul acesta este unul compromis și pierdut. Toate evenimentele, deloc puține la număr, au fost mutate în anul 2021, atunci când aveam deja stabilite alte evenimente. Cum starea de alertă se va prelungi, este greu pentru toți. Și când spun asta, nu mă gândesc la bani, pentru mine banii sunt doar niște hârtii ce te ajută să supraviețuiești. Pe mine nu mă interesează averile, mă interesează sănătatea, iubirea, familia și valoarea muzicală. Pe lângă acordeon, în perioada aceasta de izolare, m-am ocupat și de soția mea, pe care o sorb din ochi, Ana Maria. Mă bucură faptul că din zi în zi este mai apreciată de public. Studiez mult cu ea, dar și cu băiatul meu, Eduard. Avem melodii noi, cred că în această perioadă de pandemie am făcut melodii pentru doi ani. Eu doar atunci mă simt bine, când vin cu ceva nou muzical în fața auditoriului.
„Nepoții mei cresc atât de frumos, într-un mediu muzical”
– Într-o discuție precedentă îmi povesteați despre interesul nepoților dvs. pentru acordeon…
– Darius are trei ani și jumătate, iar Antonio, cinci. Fiul meu, Edi, i-a cumpărat celui mare un acordeon micuț, iar Antonio merge cu noi la nunți și zdrăngăne și el, lângă noi. Muzica sensibilizează omul. V-am mai spus într-o întrevedere anterioară faptul că, în străinătate, în multe case se găsește câte un pian. Și toată lumea din casă cântă la el, fie doar și câteva note, pentru sensibilizarea copilului. Eu întrebam „Sunteți muzicant, studiați la pian?”. „Nu”. „Atunci, de ce aveți pian în casă?” „Pentru cultura generală și pentru a sensibiliza copilul”. Lucru pe care și eu îl fac cu nepoții mei, dar nu doar pentru sensibilizare. Îl fac pentru că aceasta este meseria noastră, noi cântăm acasă și jazz, și muzică clasică. Iar în marea parte a timpului, ascultăm Chopin, Beethoven, Mozart, acești coloși ai muzicii universale. Nepoții mei cresc atât de frumos într-un mediu muzical, este un lucru minunat să le oferi asta copiilor.
(Următorul concert în formula Marian Mexicanu – Cornelia Catanga va avea loc pe 17 octombrie, tot în București, la „Flavours in the Garden”.)
