Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

MARIAN MEXICANU – „Cea mai frumoasă petrecere iese atunci când cântăm la plăcere”

• Mare virtuoz al acordeonului, Marian Mexicanu a strălucit de curând, într-un concert de muzică lăutărească, alături de alți doi colegi celebri, Cornelia Catanga și Leonard Iordache •

„Nimic nu-i aranjat, totu-i liber”

– Concertul special, care a avut drept scenă deschisă acoperișul clădirii Parlamentului din București, s-a bucurat de mare succes. Cum s-a născut această seară lăutărească?

– A fost, într-adevăr, un moment minunat, pen­tru mine și pentru colegii mei iubiți, să cântăm în acea locație, mai ales în aceste momente dificile prin care trecem. Un eveniment fastuos, foarte bine organizat de Larisa Perde, sub titulatura „Șa­rai­manic”. Noi, lăutarii, atunci când cântăm mu­zică veche, tradițională, niciodată nu repetăm îna­inte. Cea mai frumoasă petrecere iese atunci când cân­tăm la plăcere. Naturalețea lăutarului vine atunci când cântă ceea ce simte, iar publicul a în­țeles asta și astfel a ieșit un spectacol reușit. Nimic nu-i aranjat, totu-i liber, la plăcere. Avem tema, iar improvizația e la plezir, ca la jazz, așa este și la muzica lăutărească, din cele mai vechi timpuri.

– După perioada de izolare, cum ați simțit reîntâlnirea cu vechii dvs. colegi?

– Cu Cornelia Catanga și cu familia domniei sale am avut acum câțiva ani un scandal care a fost mediatizat, însă atât mie, cât și dumnealor, ne-a părut atât de rău, încât în momentul de față suntem mai prieteni și mai apropiați decât am fost vreodată. Iar prietenia cu familia Pădureanu du­rează de când aveam vreo 15 ani și dacă acum am 47, vă dați sea­ma că a trecut ceva timp. Și vreau neapărat să spun asta: dacă cineva mă întreabă dacă avem vreun geniu al pianului în muzica românească de jazz, acela este Alex Pădureanu, fiul Corneliei și al lui Aurel Pădureanu. Celălat coleg de scenă, alături de care am cântat, dom­nul Leonard Iordache, are sânge de viță nobilă, este băiatul celui mai mare țimbalist care a existat vreo­dată. Toni Iordache a murit acum treizeci și ceva de ani, și până acum nu l-a egalat nimeni. Iar Leo­nard duce steagul tatălui său cu onoare, un țimbalist remarcabil și un caracter de nota 1000.

„După părerea mea, planeta a fost îngenuncheată de virus”

– Cum v-ați descurcat în lunile de izolare ale stării de urgență?

„Șaraimanic”, cu Cornelia Catanga

– Normal că a trebuit să procedez la fel ca orice om al acestui pământ, așa că pe perioada stării de urgență am stat în casă. După pă­rerea mea, planeta a fost îngenuncheată de acest virus. Am fost sceptic la în­ceput, dar mi-am schim­bat părerea după ce am văzut cum prieteni, oameni cunoscuți cad și mor. La început, m-am bucurat de liniște, pentru că eu muncesc de mulți ani de zile, fără oprire. Însă nu sunt obișnuit cu o liniște chiar atât de îndelungată! Să stai în casă nu e deloc bine, mai ales atunci când te asal­tează gândurile negre. Dar m-am confor­mat și am stat acasă do­uă luni. Mai apoi, am început să fim mai lejeri, să mai cântăm pe ici, pe colo. Însă, pentru toți colegii mei de breaslă (și mă refer aici la oamenii de artă), anul acesta este unul com­promis și pierdut. Toate evenimen­tele, deloc puține la nu­măr, au fost mutate în anul 2021, atunci când aveam deja stabilite alte eveni­mente. Cum starea de alertă se va prelungi, este greu pentru toți. Și când spun asta, nu mă gândesc la bani, pentru mine banii sunt doar niște hârtii ce te ajută să supra­viețuiești. Pe mine nu mă interesează averile, mă inte­re­sea­ză sănătatea, iubi­rea, familia și valoa­rea muzi­cală. Pe lângă acor­deon, în perioada aceasta de izolare, m-am ocupat și de soția mea, pe care o sorb din ochi, Ana Maria. Mă bucură faptul că din zi în zi este mai a­preciată de public. Studiez mult cu ea, dar și cu băiatul meu, Eduard. Avem melodii noi, cred că în această perioadă de pan­de­mie am fă­cut melo­dii pen­tru doi ani. Eu doar a­tunci mă simt bine, când vin cu ceva nou muzical în fața audi­toriului.

„Nepoții mei cresc atât de frumos, într-un mediu muzical”

– Într-o discuție pre­ce­dentă îmi povesteați des­pre interesul nepo­ților dvs. pentru acordeon…

Un rege al acordeonului

– Darius are trei ani și jumătate, iar Antonio, cinci. Fiul meu, Edi, i-a cumpărat celui mare un acor­­deon micuț, iar Antonio merge cu noi la nunți și zdrăngăne și el, lângă noi. Muzica sensi­bilizează omul. V-am mai spus într-o întrevedere anterioară faptul că, în străinătate, în multe case se găsește câte un pian. Și toată lumea din casă cântă la el, fie doar și câteva note, pentru sensi­bilizarea copilului. Eu întrebam „Sunteți muzi­cant, studiați la pian?”. „Nu”. „Atunci, de ce aveți pian în casă?” „Pentru cul­tura generală și pentru a sensibiliza copilul”. Lu­cru pe care și eu îl fac cu nepoții mei, dar nu doar pentru sensibilizare. Îl fac pentru că aceasta este meseria noastră, noi cântăm acasă și jazz, și mu­zică clasică. Iar în marea parte a timpului, as­cultăm Chopin, Beethoven, Mozart, acești coloși ai muzicii universale. Nepoții mei cresc atât de frumos într-un mediu muzical, este un lucru minunat să le oferi asta copiilor.

(Următorul concert în formula Marian Mexi­ca­nu – Cornelia Catanga va avea loc pe 17 octombrie, tot în București, la „Flavours in the Garden”.)

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian