Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

SOS: CAZURI DE EXTREMĂ URGENȚĂ

„Doresc din tot sufletul o tabletă”

Stimată doamnă director,

Foto: Shutterstock

Mă numesc Matei Mihaela Alexandra, lo­cuiesc într-un sătuc din județul Teleorman, Co­șoaia, și cu sfială și mult respect, vă rog să mă ajutați și pe mine cu o tabletă, pentru a putea participa la activitatea școlară. Menționez că sunt elevă în clasa a XI-a. Telefonul meu este depășit, fiind din prima generație. Uneori folosesc telefo­nul fratelui meu, când acesta nu se află la serviciu. Doresc să învăț, să scap de gre­utățile vieții de la țară, și am un gând măreț: să mă pregătesc pen­tru medicină, ca în viitor să pot și eu ajuta oamenii necăjiți, aflați în suferință. Provin dintr-o familie cu posibilități financiare reduse, părinții mei sunt săraci, n-au ve­nituri, nici ajutor social, singura lor avere sunt doi mă­găruși și câteva păsări, iar pentru întreținerea familiei lucrează o palmă de pământ de la bunica. Stau și mă gândesc ce diferență există între noi şi elevii de la oraș. Pentru prima dată când am vizitat Ca­pitala, am văzut o clădire impunătoare a Li­ceu­lui „Gheorghe Lazăr”, și în mintea mea îmi spu­neam: „Ce mult mi-aș fi dorit să învăț la acest co­legiu”. Dar cum pot ține pasul cu un elev din ora­șele mari, atâta timp cât pe mine mă solicită pă­rin­ții la muncile agricole sezoniere? Cu toate as­tea, sunt hotărâtă să învăț, să merg înainte cu școa­la, să-mi ating scopul. Până în prezent merg bine, dovadă sunt rezultatele la învățătură pe care le anexez prezentei scrisori. De aceea, vă rog din tot sufletul să fiu ajutată cu această tabletă, pentru a ob­ți­ne mai clar lecțiile transmise on-line de răbdătorii noștri profesori, cărora le mulțumesc pe aceas­tă cale.

Doresc această tabletă din tot sufletul, iar în caz că nu se poate trimite prin colet poștal la adresa menționată mai jos, vă rog să-mi trimiteți 500 de lei, costul ei, ca să o comand prin curier.

Anexez copie C.I., consimțământul scris și copie carnet elev.

Bunul Dumnezeu să vă călăuzească viața! Cu respect,

MATEI MIHAELA ALEXANDRA – sat Coșoaia (oraș Videle), jud. Teleorman, cod 145301

„Am cancer cu metastaze și doi copii”

Doamnă directoare Sânziana Pop și stimată redacție,

Mă numesc Bârsan Marina-Luisia și sunt din jud. Buzău, comuna Poșta Câlnău, sat Aliceni. Vă scriu aceste rânduri cu speranța că prin bu­năvoința dvs. și a celor care îmi vor citi povestea, voi primi și eu ajutor pentru mine și copiii mei. Am 45 de ani, și la vârsta de 40 de ani, am descoperit că am cancer. Mă du­rea tare abdo­menul, iar când m-am dus la un control la ma­ter­nitatea Bu­zău, mi s-a spus: „Vino să te inter­năm pentru biop­sie”. Știam ce în­seamnă biopsie, deoarece tocmai se împlineau 4 ani de la moartea mamei mele, care decedase, tot bolnavă de cancer. Mi s-a făcut biopsia, iar până la venirea rezul­tatului am avut speranța că totul va fi bine, dar nu a fost. Când a venit rezultatul, domnul doctor mi-a spus: „Îmi pare rău, dar nu mai depinde de noi, mergi la București”. De atunci a început calvarul. Am fost internată în ianuarie, am făcut 25 ședințe de radioterapie, iar în luna martie am fost operată. Dimineața mă spălam cu lacrimi în ochi, iar seara la fel. Copiii mei, care atunci aveau – băiatul, 5 ani, și fetița, 7 ani, mă întrebau mereu de ce plâng, dar erau prea mici pentru a putea înțelege. După operație, am crezut că totul va fi bine, dar la con­trolul de 6 luni, când am făcut tomograf, s-a des­co­perit că am metastaze pulmonare. M-am întors aca­să la Buzău, și cu rezultatul primit de la Bucu­rești, m-am internat din nou și am început ședin­țele de chimioterapie. În această perioadă, am vân­dut tot ce aveam: o văcuță, un cal, totul. Până în prezent, am făcut 21 ședințe de chimioterapie.

V-am scris toate acestea pentru a vă ruga, atât pe dumneavoastră, cât și pe cititorii revistei, să ne ajutați, fiecare cu cât puteți și doriți. O ducem foarte greu, trăim toți doar din pensia mea. Soțul meu are 67 de ani și nu a lucrat ca angajat, am fă­cut chirpici și cărămidă, și am lucrat amândoi ca zilieri. Am amândoi copiii la școală și ne des­curcăm foarte greu. Nu avem nici măcar lumină în casă. A venit toamna, se face repede întuneric, co­piii își vor face lecțiile la lumânare.

Alături de scrisoare, vă trimit și actele mele de boală, precum și autorizația de la Electrica. Vă mul­țumesc tuturor pentru înțelegere și pentru răbdare.

BÂRSAN MARINA LUISIA – sat Aliceni, com. Poșta Câlnău, jud. Buzău, cod 127486

PRECIZARE

Printr-o greșeală de redactare, ultima solicitare de ajutor inclusă la rubrica „Cazuri de extremă urgență” din numărul trecut al revistei a apărut fără scrisoare însoțitoare. O vom publica în numărul viitor al revistei, cu precizarea că suma aferentă va fi sta­bi­lită în funcție de încasările din luna no­iem­brie. Cei 5.000 de lei acordați rămân în fon­dul fun­dației și vor fi redistribuiți.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian