* Anna Burns, „Lăptarul”, traducere și note de Mihaela Ghiță, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 410 p.
Anna Burns e o scriitoare nord-irlandeză care de peste trei decenii și-a părăsit insula natală pentru a trăi în Anglia. Romanul acesta al ei e însă impregnat de specificul istorico-politic al zonei din care provine și e încă o dovadă că talentul literar poate transla subiecte locale de la margine spre centrul de interes al cititorilor din orice parte a globului. Deși nu dă nume proprii nici personajelor, nici spațiului geografic în care trăiesc ele (pentru a face ca identitatea general umană și temele existențiale să precumpănească asupra particularității), e clar că e vorba despre lumea Ulsterului din anii ‘70 ai secolului trecut, când reizbucnesc ciocniri violente între republicanii catolici, care vor unirea cu republica independentă Irlanda și protestanții loialiști care doresc menținerea statutului de provincie britanică. Personajul narator e o fată de 18 ani dintr-o familie catolică numeroasă, cu zece copii, crescută într-o societate divizată în „noi” și „ei”, cu norme rigide „privind identificarea tribală, ceea ce era și nu era permis”. Sufocată de interdicții, suspiciuni și supraveghere permanentă, ea are două moduri de evadare din realitate: lectura (citește și mergând) și alergatul, ambele – ocupații solitare, care-i dau un statut de ciudată în ochii celorlalți. Ochii mereu vigilenți ai unei comunități care-i anulează orice posibilitate de alegere personală, fiindcă acolo domnesc bârfa, interpretările tendențioase, neîncrederea în semeni, frica. (Acest mod de sluțire a minții îl știm și noi din timpul totalitarismului comunist.) Naratoarea e urmărită și hărțuită sexual de Lăptar, un terorist dur din Armata Republicană Irlandeză – IRA, care vrea să și-o facă iubită. Deși încearcă să se sustragă insistențelor lui, familia și apropiații o bănuiesc de minciună și desfrânare, nedându-i nici o posibilitate să-și spună adevărul ei, căci în lumea puritan-ipocrită a cartierului recunoașterea superiorității și autorității bărbaților e lege. Cuvântul femeilor nu are nici o greutate. Anna Burns urmărește cu acuitate psihologică și o finețe de nuanțe expresive însingurarea tinerei femei, iar modul cum îi dă verosimilitate tulburătoare te face să bănuiești că a trecut ea însăși prin acele stări, că le știe din proprie experiență, că se povestește în filigran. Terorizată și de Lăptar, și de „opinia publică”, victima nu poate recurge la nimeni pentru ajutor sau măcar pentru a fi ascultată și crezută. Situațiile absurde, suferința, deriva, precum și raportările istorice, ideologice, sociale, religioase sunt înglobate într-o povestire cu tensiuni bine calibrate, nu lipsită de umor negru. Stratigrafia trecutului, cu tragedii familiale, uri vechi, atrocități, fanatisme se vede ca într-o tăietură de bisturiu pe un corp bolnav, al cărui rău nu poate fi extirpat. Nici logica, nici bunele sentimente nu te pot ajuta să scapi de proliferarea malefică. Poate doar alergatul și cititul.
Romanian