„Scrie la revista asta, presimt că îți vei găsi de lucru!” (Scrisoarea: „Îmi doresc din toată inima să activez ca asistent medical, meserie pentru care am calificare”, F. AS nr. 1425)
Stimată doamnă Sânziana Pop,
Vă mărturisesc că atunci când m-am hotărât, acum trei luni, să vă scriu, nu mai aveam mari speranțe că voi găsi ceva de lucru. Scrisoarea mea luase naștere la ideea unei bune prietene – alături de soțul și de fiul ei – pe care i-aş putea numi îngerii mei protectori, oameni minunați, care m-au ajutat ani la rândul să nu mă scufund, atunci când mă apuca disperarea. Diana este cititoare ferventă a revistei „Formula AS” și-ntr-o zi mi-a spus: „Scrie la revista asta, presimt că îți vei găsi de lucru!” Și am scris! Vă spuneam atunci că fiind un copil abandonat la naștere de către părinți, am crescut în sistemul de asistență socială. Nu mi-a fost deloc ușor, dar am răzbit prin forțe proprii: am terminat liceul, apoi Școala Sanitară Postliceală „Carol Davila” din București, obținând calificarea de asistent medical generalist. Am urmat și un an la Facultatea de Medicină „Titu Maiorescu”, tot din București, pe care am întrerupt-o din lipsa banilor. Am mai absolvit, din dorința de a avea cât mai multe cunoștințe medicale, și o secție a Facultății de Medicină Dentară, cu specializarea „Asistenți Medicali”, apoi, gata, căile parcă mi s-au blocat – n-am găsit niciun loc de muncă, n-am reușit să profesez în specializările pentru care învățasem. Și exact în acel moment profund nefericit al vieții mele, a venit îndemnul Dianei: „Scrie la Formula AS”! Am scris, scrisoarea mea a apărut în revistă (nr. 1425) și am avut surprize uriașe: m-au sunat oameni necunoscuți, care m-au încurajat, fiecare așa cum a putut. Și le mulțumesc tuturora! Gestul nesperat a venit din partea lui Nicolae Sorin, care mi-a întins o mână de ajutor, și astfel, în prezent, lucrez într-un spital din sistemul privat. În sfârșit, mă simt împlinit, căci fac ceea ce îmi place cel mai mult: ajut oamenii, încerc să aduc un pic de speranță și un zâmbet pe fețele lor, să întorc din binele ce mi-a fost făcut și mie.
Nu pot încheia scrisoarea de mulțumire către Dvs., fără să-i amintesc pe cei care m-au sprijinit cu îndrumări, sfaturi de viață și chiar financiar: doamna Antonescu, doamna ing. Boerescu, doamna Elena (din Argeș) și familia Duzineanu. Prin intermediul revistei dvs. am avut ocazia să cunosc oameni buni, cu credință în Dumnezeu, cărora le pasă de semenii lor.
Vă mulțumesc din suflet pentru sprijin și fie ca Dumnezeu să ne protejeze mai departe, pe fiecare din noi.
Cu stimă,
CRISTIAN MARIN
