Ultima speranță în lupta cu pandemia: VACCINUL ANTI-COVID-19
„Vaccinurile ARN, mai ușor de produs, dar mai puțin eficiente decât vaccinurile clasice”
– De curând, concernul farmaceutic Pfizer a anunțat scoaterea pe piață a vaccinului împotriva SARS-CoV-2, care – conform studiilor – are o eficiență de peste 90%. E o veste bună sau încă ar trebui să fim rezervați?
– Putem spune că este o veste excelentă, dacă efectele sunt cele anunțate de producător. Și spun asta, pentru că situația actuală este din ce în ce mai gravă. Pandemia cu care ne confruntăm afectează, din ce în ce mai mult, toate domeniile vieții noastre: sănătate, educație, economie, relații sociale… Un lucru e clar: cu cât se ajunge mai repede la imunizarea unui procent mare din populație, cu atât mai repede se va termina pandemia. Există studii bazate pe modele matematice care arată că, în cazul SARS-CoV-2, pragul de imunizare colectivă e în jur de 60%, iar acest prag poate fi atins mult mai repede prin vaccinare decât prin infectarea naturală. Pe de altă parte, există experți care susțin că imunitatea colectivă nu poate fi realizată în cazul Covid-19, pentru că anticorpii dezvoltați de cei care au trecut prin boală nu rămân în organism pe termen lung. În această situație, singura soluție eficientă e vaccinarea periodică, la fel ca în cazul gripei sezoniere.
– Din declarațiile specialiștilor implicați în conceperea vaccinului, acesta este bazat pe un mecanism de apărare total nou, care nu s-a mai folosit până acum în medicina umană: conține informație ARN, care „învață” corpul să recunoască virusul și să lupte împotriva lui. Din punct de vedere imunitar, sunt de ajuns aceste informații pentru o „bătălie” atât de grea?
– Mă voi referi în general la vaccinurile care folosesc tehnologia ARN, nu în mod specific la vaccinul Pfizer, neavând încă suficiente informații despre acesta. Vaccinurile bazate pe tehnologia ARN au început să fie studiate din încercarea de a găsi metode mai eficiente și mai ușoare pentru producție. Studiile făcute cu aceste vaccinuri au debutat la sfârșitul anilor ’90, dar încă nu s-a aprobat utilizarea în masă a unui vaccin bazat pe această tehnologie. Există însă vaccinuri de acest tip pentru uzul veterinar, care s-au dovedit eficiente. Teoretic, vaccinurile ARN se folosesc de propriile celule ale persoanei care primește vaccinul, pentru a produce un stimul (antigenul) care va genera un răspuns imun, prin producerea anticorpilor protectivi. Unul din avantajele vaccinului ARN constă în faptul că prin comparație cu vaccinurile clasice, în cazul lor nu mai e nevoie ca virusul să fie cultivat în laborator, un proces foarte laborios. Din aceste motive, vaccinurile pe bază de ARN sunt mult mai ușor de obținut și de produs în cantități mari, aspect foarte important în contextul actualei pandemii deși, cel puțin până acum, vaccinurile clasice s-au dovedit mai eficiente din punct de vedere imunologic decât cele pe bază de ARN. De altfel, se știe că sunt în studiu și mai multe vaccinuri bazate pe tehnologiile clasice împotriva SARS-CoV-2, în care se utilizează virus inactivat sau fragmente ale acestuia, dintre care cel realizat de concernul farmaceutic „Moderna” din SUA (aflat în faza a treia de cercetare) a obținut cele mai încurajatoare rezultate, având o eficiență de 94,5% în combaterea virusului pandemic.
„În cazul vaccinului Pfizer, temperatura de depozitare și transportare este între –70 și –80°C”
– Un neajuns al vaccinului Pfizer îl constituie temperatura extrem de scăzută la care trebuie păstrat până în momentul administrării: între –70 și –80°C. De ce e nevoie să stea „înghețat” până la injectare?
– Acesta este unul dintre marile dezavantaje ale vaccinurilor care folosesc ARN. Temperaturile foarte joase asigură stabilitatea structurii proteice a ARN. În condițiile în care aceasta se denaturează, răspunsul imun al organismului nu va fi cel scontat, și vaccinul nu va fi eficient. Sistemul imun are un răspuns extrem de specific la diferiți stimuli. Anticorpii produși în organism în urma administrării unui vaccin sunt „croiți” pentru modelul transmis de vaccinul respectiv. Dacă acest model este modificat, anticorpii rezultați în urma administrării pot să fie ineficienți, să nu mai confere protecție, pentru că nu se mai potrivesc cu virusul respectiv. În cazul vaccinului Pfizer, temperatura de depozitare și transportare este între –70 și –80°C. Evident că acest lucru îngreunează distribuția și administrarea serului, dar este esențial pentru eficacitatea și siguranța vaccinului.
– Dar unitățile sanitare din România au condiții să păstreze vaccinul la aceste temperaturi?
– În mod normal, laboratoarele mari dispun de congelatoare care pot asigura condiții optime de depozitare, dar numărul și capacitatea de stocare a acestora sunt, în mod evident, reduse. Pentru a asigura o imunizare în masă eficientă vorbim de milioane de doze care trebuie transportate, stocate și administrate într-un interval scurt de timp, respectând condiții stricte de temperatură, ceea ce va fi dificil de gestionat și va necesita eforturi susținute. Așadar, este destul de clar că vaccinul Pfizer prezintă un dezavantaj: nu se poate administra la fel ca vaccinurile clasice, care nu trebuie congelate. Administrarea vaccinului va trebui să fie asigurată în centre medicale mari, dotate cu aparatură ce permite păstrarea dozelor de vaccin la temperaturi optime. Acesta este unul dintre motivele pentru care specialiștii susțin că imunizarea cu acest tip de vaccin nu se va putea face decât la un procent mic al populației, la nivel mondial.
„Niciun vaccin nu conferă imunitate pe viață”
– După injectare, vaccinul asigură protecție totală la SARS-CoV-2?
– În general, toate vaccinurile asigură protecție după administrare, dar cei vaccinaţi nu sunt 100% protejați de boală. În funcție de vaccin, un procent mai mic sau mai mare dintre cei care au fost vaccinați nu dezvoltă imunitate; cele mai eficiente vaccinuri oferă o protecție între 95 și 99%. În particular, niciun vaccin nu conferă, după administrare, imunitate pe viață. De exemplu, la tetanos se consideră că o persoană care nu a făcut vaccinul sau un rapel într-un interval de 10 ani, nu mai este protejată. Pentru SARS-CoV-2, în prezent, se fac studii intense pentru a vedea cât durează imunitatea naturală – cea care ar trebui să apară la pacienții care s-au vindecat. Conform unor studii serioase, la unii pacienți, anticorpii protectivi dispar rapid după vindecare. Aceste date ridică mari semne de întrebare asupra perioadei în care vaccinul împotriva SARS-CoV-2 ar oferi protecție. S-ar putea întâmpla ca și în cazul gripei sezoniere să fie nevoie de administrarea periodică a vaccinului, pentru o protecție eficientă.
– Vaccinurile au fost create foarte rapid, în mai puțin de un an. În aceste condiții, administrarea lor nu presupune și riscuri?
– Într-adevăr, vaccinurile împotriva SARS-CoV-2 s-au dezvoltat într-un timp destul de scurt, din motive evidente. În mod normal, dezvoltarea și aprobarea unui vaccin durează ani la rând, timp în care se fac studii clinice foarte elaborate. În aceste condiții, rămân mari semne de întrebare cu privire la siguranța pe termen lung a acestor vaccinuri. Atât în cazul „vaccinului Pfizer”, cât și al „vaccinului Moderna”, datele legate de siguranța lor pe termen lung încă n-au fost comunicate. Urmează să fie făcute publice în perioada imediat următoare, din câte cunosc eu. Aceste date de siguranță sunt esențiale atât pentru populație, în general, cât și pentru forurile de conducere din ministerele sănătății, la nivel mondial. Fără aceste studii privind efectul lor pe termen lung, decizia de administrare a vaccinurilor împotriva SARS-CoV-2 s-ar putea dovedi o eroare și, cum orice este posibil, ar putea avea consecințe chiar mai grave decât pandemia în sine!
D-l dr. RAREȘ SIMU poate fi contactat la Centrul de Sănătate și Viață „Armonia” din str. Căuzași nr. 34, Sector 3, București, tel. 0766.298.458
