* Corneliu Valjan,”Însemnările din război ale unui good looking boy”, postfață de Micaela Gulea, ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Adrian Pandea, documentare arhivistică de Iulian Boțoghină, Editura Militară, 272 p + 28 p cu ilustrații.
După ce a publicat la Humanitas, în ediții îngrijite exemplar, amintirile bunicului ei, avocatul, dramaturgul și omul politic Ion Valjan, condamnat la 15 ani în 1951 și mort în închisoare în 1960 (Cu glasul timpului și Din filigrane și surâsuri), Micaela Gulea a dat publicității acum, dublate cu propriile amintiri de familie, memoriile de război ale unui unchi, Corneliu Valjan – participant la Marea Conflagrație. Încredințând de data asta ediția unor istorici militari – excelentul studiu introductiv, notele ce presupun acribie documentară – a reușit nu doar prezervarea amintirii lui Corneliu Valjan – un om obișnuit, din pătura superioară a clasei de mijloc – ci și a unor „actori principali” – ofițeri, diplomați, politicieni români și străini din perioada avută în vedere de memorialist. Tânărul chipeș Corneliu (Nelu), unul dintre copiii lui Ion Valjan, a beneficiat în perioada formării de avantajele clasei sale sociale, ce îmbina tradițiile „marilor familii” moldo-valahe, educate şi rafinate, cu spiritul burghez deschis spre modernitate, liberal și întreprinzător. Parcursul lui e tipic descendenților acestor familii: urmează inițial cariera în Drept a tatălui, fără succes, apoi se reorientează profesional prin studii la London School of Economics, continuate cu un doctorat tot la Londra. În Anglia, cunoaște personalități britanice și române, inclusiv pe Ion Antonescu. Reîntors în țară, tânărul frumos și simpatic duce o viață de playboy, încercând toate plăcerile oferite de societatea românească relaxată și prosperă. Marile frământări ale lumii ajungeau la cercul de prieteni din care făcea parte oarecum filtrate, ca niște ecouri încă neamenințătoare. Corneliu Valjan era mai preocupat de amoruri (avea mare succes), de bunăstarea moșiei moștenite de familia sa, de petreceri, decât de schimbările politice de pe eșichierul european. Însă în 1939 războiul intră cu brutalitate în viața lui și a colegilor de generație. Ca și aceștia, se prezintă la încorporare din simțul datoriei, chiar în lipsa unei chemări oficiale. În 1940, avansat locotenent, este concentrat pe timpul retragerii armatei române din Basarabia și nordul Bucovinei, ceea ce îi dă posibilitatea să observe din teren sistemul militar românesc și slăbiciunile lui. Cunoașterea limbilor străine îl plasează în „structurile informative”, unde primește sarcina să traducă din presa engleză și americană, dar și să se deplaseze în adâncimea teritoriului sovietic până la Rostov, ajungând să cunoască tragedia de la Cotul Donului și alte realități ale frontului de est. Tot din postura de bun cunoscător al limbii engleze participă în 1944 la interogarea piloților americani luați prizonieri, cu care se împrietenește și cărora le înlesnește un trai mai confortabil. Ca translator lucrează și în Comisia de Armistițiu ajunsă în România după întoarcerea armelor. Toate aceste colaborări i-au adus după 1947, din ordin sovietic, arestarea și condamnarea la Gulag, unde a stat aproape opt ani. După întoarcerea acasă a dus o viață de ostracizat, urmărit permanent de Securitate și nevoit să-și întrețină rudele (cele care nu erau la închisoare) practicând clandestin meseria de dentist, învățată în Siberia. Amintirile lui, scrise fără patimă vindicativă, sunt o cronică a evenimentelor trăite, un document istoric, sociologic și psihologic, dar și o parte din saga unei familii „sub vremi”. Micaela Gulea, atât de devotată memoriei înaintașilor ei, completează cu evocări pline de căldură acest tablou de familie.
Romanian