ȘTEFAN VOINEA („Observatorul Român de Sănătate”) – „Mă înspăimântă refuzul autorităților de a privi realitatea în față, de a accepta că avem probleme grave de rezolvat”

„Ne-am aflat în burta balaurului și știm ce avem de făcut”

– Înainte de a trece la întrebări, te rog să le explici cititorilor ce înseamnă Observatorul Ro­mân de Sănătate. Care este misiunea voastră?

– Am pornit ORS împreună cu câțiva colegi cu care am lucrat în Ministerul Sănătății, timp de aproa­pe un an, în guvernul tehnocrat. Ne-am aflat acolo, chiar în burta balaurului, și am înțeles cât de mult se pot schimba lucrurile, dacă știi să-l înfrunți. Încercăm să obținem schimbări ale politicilor pu­bli­ce, în sprijinul românilor, să contribuim la îmbu­nă­tățirea serviciilor de sănătate. Am început să lu­crăm pe direcții precum acces la medicamente, la îngrijiri de calitate, să sprijinim ONG-uri în im­ple­mentarea unor proiecte legislative în folosul pa­cien­ților. Noi ne bazăm foarte tare pe date concrete, științifice, de aici ar trebui să pornească toate de­ci­ziile autorităților publice. În 2017, Ministerul Me­­diului și Ministerul Sănă­tă­ții afirmau că nu avem mo­tive și dovezi pentru a asocia problemele de sănă­tate ale ro­mânilor cu polua­rea. Eu lo­cuiam atunci în București, mer­geam zilnic cu bicicleta și sim­țeam că aerul nu e deloc cu­rat, că nu-mi face bine, dar nimeni nu vor­bea despre asta. Cre­­dem că e important să adu­cem lao­laltă cât mai mulți spe­cialiști, pen­tru a găsi con­cluziile cele mai bune. Ală­turi de „Alianța Eu­ropeană pentru Sănătate Pu­blică”, am strâns date vre­me de un an și ju­mă­tate și am pre­zentat acest ra­port, care ara­tă efectele gra­ve ale po­luării asupra să­nătății și faptul că anual, 25.000 de ro­mâni mor din cauze da­torate aces­teia.

– Cum au reac­țio­nat au­to­ritățile la acest aver­tis­ment?

– Am avut parte de opa­citate totală din par­tea Primă­riei Bucu­reș­tiului, am trimis scri­sori peste scrisori, me­saje, am încercat să obținem au­di­ență la doamna Firea, degea­ba. Ca multe alte au­torități, PMB a ales politica struțului. Cum traficul repre­zintă cea mai gra­vă problemă de poluare în marile orașe, am în­cercat să obținem de la Mi­nis­terul Me­diului o asu­mare a re­scrierii, așa cum pro­misese de ani, a legii pri­vind in­terzice­rea intrării în țară a ma­șinilor foar­te po­luante. Țările occi­den­tale au pla­nuri pe termen lung și mediu de a scăpa de ele și astfel ajung la noi. Po­liticienii se tem de astfel de mă­suri nepopu­lare, e greu să-i spui unui om că nu are voie să-și cum­pere, cu 3000 de euro, o ma­și­nă bună, Die­sel. Dar, dacă ai ști să-i explici că noxele eliminate de acea mașină afectează grav să­nă­tatea copiilor și pe a celor mai vulne­rabili dintre noi, oamenii ar în­cepe să înțeleagă. În ceea ce pri­vește po­luarea, Mi­nis­terul Mediului, chiar dacă a arătat recent dis­poziție către dialog, nu a făcut ni­ciun pas spre a în­drepta lucrurile. Prea multe auto­rități din Ro­mânia pr­eferă să trăiască într-o lume paralelă, falsă, re­fuzând să ac­cepte că avem o ­pro­blemă și să ia mă­suri ce ar pro­teja românii. Și aici vorbim de la negarea in­fecțiilor spitalicești, până la nega­rea efec­telor po­luă­rii.

„Poluarea este un ucigaș invizibil, dacă ar fi colorată în portocaliu sau verde, ne-am mobiliza altfel”

– Un amplu raport european publicat în aceas­tă toamnă plasează Bucureștiul și România pe primul loc în U.E. în ceea ce privește costurile sociale asupra sănătății cauzate de poluare. 6 mi­liarde de euro este suma plătită anual de bucu­reșteni. Cum să citim aceste cifre?

– Aerul toxic din orașele românești ne costă bani și ani de viață. Studiul a analizat 432 de orașe europene și costurile sociale ale poluării sunt cele mai mari în țara noastră, în București, Timișoara, Bra­­șov și Cluj. Fiecare român pierde în medie 1.810 euro pe an din cauza poluării și între 1 și 3 ani de viață de calitate. Suntem în miez de pan­de­mie și am devenit destul de imuni la cifre și sta­­tistici, dar este tare im­portant să ne dăm sea­ma că noi suntem a­ceste cifre, a­ces­te sta­tistici. Da­că lo­cuim în ora­șele mari, via­ța fie­căruia dintre noi este scur­tată cu câți­va ani din ca­uza poluării. Eu, voi, cititorii For­mula AS din Bucu­­rești, noi suntem mai bol­nă­vi­cioși decât res­tul ro­mâ­ni­lor, a­vem mai mul­­­te aler­gii, și copiii noș­tri sunt cei care se îm­bol­nă­vesc tot mai des de astm. Poluarea es­te un uci­­gaș invi­zibil, dacă ar fi co­lorată în por­tocaliu sau ver­de, ne-am mobiliza alt­fel. Aces­te parti­cule mi­cro­­sco­pice, ne in­tră în corp cu fie­care res­pi­rație și ne îm­bol­nă­vesc. Or­ga­­ni­za­ţia Mon­­dială a Să­­nătăţii ara­tă că par­ti­culele în sus­pen­sie duc la boli res­pi­ra­torii, boli de inimă și can­cer.

„Rețeaua oficială de monitorizare a aerului este subdimensionată, disfuncțională, raportează date incorecte către entitățile europene”

– Pentru a lua măsuri de îmbunătățire a ca­li­tății ae­rului, trebuie să știi ce se în­tâmplă, să mo­nitorizezi si­tuația. Voi ați pornit recent o rețea pa­ralelă de monitorizare în Cluj. Dar cu rețeaua ofi­cială ce se întâmplă, ne putem baza pe cifrele ei?

– Anul acesta, câteva săp­tămâni, clu­jenii au simțit un puternic disconfort ol­factiv, ce avea ca sursă groapa de de­șeuri de la marginea ora­șului. Când am căutat un răspuns de la autoritatea na­țio­nală care trebuie să monitorizeze calitatea aerului (ANPM), am primit unul haluci­nant: ei nu au apa­rate pentru a măsura, nu știu cauza miro­su­rilor! Este răspunsul unui stat falimentar, re­pe­tent! Nu societatea ci­vi­lă ar trebui să implementeze o rețea de monitorizare a aerului, ci ANPM să-și re­pare, să-și aducă la zi rețea­ua de sen­zori, care nu oferă decât date relative, greu de luat în se­rios. Reţeaua ofi­cială este subdi­men­sionată, avem ne­vo­ie de 20-30 de sta­ţii de mo­nitorizare în fiecare oraş ma­re, nu trei-patru, câte avem acum, ca­re, mai grav, au mulţi sen­zori ne­func­­ţio­nali. Da­te­le nu sunt rapor­tate co­rect şi com­plet că­tre en­ti­tăţile eu­ro­pene care se ocu­pă de mo­­ni­torizarea calităţii ae­rului. Este ne­voie de o revoluţie a moni­to­ri­zării calităţii aerului şi nu mai pu­tem aş­tepta ca autorităţile să îşi facă trea­ba. Deo­camdată, aici, în Cluj, încă se aud voci din Primă­rie sau de la alte autorități, care susțin că aerul din oraș este cel mai curat din țară, asta, în con­di­ții­le când măsurătorile arată Clujul ca fiind unul din­tre cele mai poluate orașe europene cu dioxid de azot. Hai să recu­noaș­tem că avem o problemă, să pri­vim în oglindă sincer și să pornim să o rezolvăm.

– Ai adus în discuție spinoasa problemă a gro­pilor de deșeuri și a arderilor. Cât de mare este im­pactul acestora asupra calității aerului?

– Un alt domeniu în care statul a rămas repetent este cel al reciclării deșeurilor. În momentul de fa­ță, la nivel național funcționează cel mult 2-3 cen­tre, din cele 50 promise, ceea ce duce la crearea unor uriașe gropi de gunoaie. Senzorii rețelelor independente sau cei folosiți de cetățeni nu mă­soară valorile gazelor și ale com­pu­șilor volatili ce provin de acolo. Cu atât mai im­portant ar fi ca ANPM să măsoare valorile din jurul acestor gropi, dar nu o face. Riscurile sunt mari, în special pentru locuitorii care stau în apropierea unei gropi de de­şeuri neconforme. Un studiu pu­blicat de presti­gioasa publicaţie „The Lancet” arăta că pentru locuitorii care stau la 5 kilometri dis­tanţă de un sit de deșeuri creşte prevalenţa ca­zu­ri­lor de astm cu 41%, de tuberculoză cu 18%, de dia­bet cu 25% și de depresie cu 8%. Alt studiu ara­tă că în cazul lo­cui­torilor care sunt la mai puțin de 3 kilometri de in­cineratoarele de deşeuri de tip vechi există un risc crescut de îmbolnăvire de cancer.

– Amenințările Comisiei Europene, care a acuzat Guvernul României că nu ia măsuri pen­tru stoparea poluării, s-au bazat pe datele îndul­cite oferite de ANPM. Este posibil ca asta să as­cundă un poten­țial dezastru de sănătate la nivel național, în ur­mătorii ani?

– Din păcate, nu te pot contrazice, este posibil. Mă înspăimântă acest obi­cei al autorităților de a as­cunde datele, de a refuza să accepte că avem o pro­ble­mă.

– Vorbim permanent despre un stil de viață să­nătos. Cum poate func­ționa, în condiții de polua­re acerbă?

– Cu siguranță, nu putem să ne mutăm cu toții la munte, așa cum ne-a sugerat Florin Buicu, pre­șe­­­dintele Comisiei pentru Sănătate a Camerei De­pu­taţilor, atunci când am pus problema poluării. Și nici să ne obișnuim cu poluarea nu-i o idee bună. Sunt măsuri ce pot fi luate de primari și de miniștri în­cepând de mâine, măsuri care ar îmbunătăți cali­ta­­tea aerului. În perioada asta, agravată de pan­de­mie, ar trebui evitate zonele cu trafic intens (mai bi­­ne să facem un ocol pe străduțe, paralele cu arte­re­le principale), trebuie să purtăm măști FFP2/N95, care ne protejează și de poluare. Și, mai ales, pu­tem striga, putem „hărțui” autoritățile să treacă la treabă.