Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

SELECȚIA „FORMULA AS”

* Elena Ferrante, „Viața mincinoasă a adulților”, traducere de Cerasela Barbone, Ed. Pandora M (tel. 021/300.60.90), colecția Anansi, 320 p.

Elena Ferrante e un pseudonim. Cu excepția editorului ei italian, nimeni nu știe cine se ascunde în spatele lui, deși a devenit celebru în toată lumea. După traducerea în 40 de limbi și vânzarea în multe milioane de exemplare a „Tetralogiei napolitane”, mult apreciată și de cititori, și de critici, Elena Ferrante a devenit un superstar, a apărut pe lista celor mai influente 100 de persoane din lume și chiar pe cea a candidaților la Nobel. Celebritatea acestei scriitoare pe care n-a văzut-o nimeni a dezlănțuit o întreagă isterie detectivistă pentru a i se descoperi identitatea, au fost avansate tot felul de supoziții, între care și nume de bărbați, dar nici una nu s-a confirmat și misterul persistă. Ceea ce e sigur, după părerea mea, e că Elena Ferrante e o scriitoare care și-a trăit copilăria și tinerețea la Napoli (modul ei feminin de a vedea lumea și cunoașterea dină­un­tru a trăirilor feminine au o autenticitate de nuanță ce nu poate fi mimată), că are un mare talent de povestitoare și un stil adictiv, simplu, factual, fără sofisticări. Vă puteți convinge de asta, fiindcă toate cele patru romane (ecranizate și într-un serial de HBO) au apărut și la noi, tot în buna traducere a Ce­raselei Barbone și tot la Pandora. „Viața mincinoasă a adulților”, publicat în original anul trecut, are drept cadru tot Napoli, cu discrepanţele dintre car­tie­rele mărginașe sordi­de și centrul în care lo­cu­iesc familii bine situa­te și la propriu și la figu­rat. Spre deosebire de Lila și Le­nu, prietenele crescute în mediul do­minat de băr­bați, mizer și violent, a căror deve­nire e urmărită în „Te­tra­logie”, Gio­va­nna, naratoarea la per­soa­na I a noului roman, e fiica unor profesori culti­vați, soții Trada, care o iubesc și se ocupă de educația ei ca niște in­telectuali mo­derni. Adoptând vocea unui eu adolescentin fe­minin între 12 și 16 ani, perioadă în care viața inte­rioară dă în clocot și în care felul cum te văd ceilalți capătă o importanță majoră, Elena Ferrante revine la teme abordate și anterior: bariere sociale, relații de familie învrăjbite, prietenii puse la încercare, nevoia de independență, lupta cu prejudecăți osifi­cate. Căsnicia părinților Giovannei e o mezalianță despre care ea află abia pe la 12-13 ani, căci despre familia tatălui nu știa nimic. Pornind din proprie inițiativă în căutarea mătușii paterne Vittoria, detestată de părinți și cu care aude întâmplător că ar semăna, fata ajunge în Zona Industrială a orașului – un loc sărac și o lume complet necunoscută. Află cu uimire că de acolo a pornit în viață tatăl ei, care și-a depășit, studiind, condiția socială. Sora lui, Vittoria, care a făcut doar școala elementară și a ajuns menajeră, nu-i poate ierta reușita, poziția su­pe­rioară și faptul că, în urmă cu 17 ani, s-a ames­tecat în marea ei iubire cu un polițist delincvent, însurat și tatăl a trei copii. Pe parcurs, Giovanna des­co­peră și infidelitățile părinților adorați, care ajung să se despartă, iar lumea frustă, vulgară a Vittoriei exercită asupra ei și a prietenelor ei din bur­ghezia intelectuală o fascinație ce le marchează matu­ri­zarea. Ca o romancieră profesionistă ce e, Elena Ferrante leagă poveștile de viață ale diferitelor personaje printr-o brățară malefică, furată sau dă­ruită, ce trece de la una la alta dintre femei, rotunjind simbolic destine.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian