Mic ghid Covid-19, pe înțelesul tuturor

– 9 aspecte care provoacă derută printre bolnavi și oamenii sănătoși –

1. Cum se „simte” infecția cu Covid-19: simptome mai numeroase decât s-ar crede

Majoritatea celor infectați cu noul coronavirus și care au avut simptome povestesc că au trecut prin ceva complet diferit de tot ce au mai trăit până atunci – viroză sau gripă. Multe dintre simp­tomele recla­mate de ei nu se regăsesc însă pe paginile oficiale de internet ale autorităților, care menționează, în general, doar trei dintre ele: fe­bră, tuse seacă și insuficiență respiratorie (difi­cultate în res­piraţie/senzație de sufocare). Nimic despre alte simptome, motiv pentru care mulți dintre românii infectați cu noul coro­na­virus nu-și dau seama decât foarte târziu că suferă într-ade­văr de Covid-19. Din fericire, tabloul manifestărilor pe care le îmbracă aceas­tă boală e întregit de informațiile furnizate de Organizația Mondială a Sănă­tății, de unele cli­nici private, precum și de măr­turiile unor foști pacienți, ca­re au prezentat descrieri detaliate și pe înțele­sul tuturor ale posi­bile­lor simptome Covid-19:

* Stare accentuată de oboseală, uneori chiar epuizare inexplicabilă, la cel mai mic efort (apar adesea încă de la debutul bolii).

* Amețeli sau senzație de vertij.

* Febră sau stare subfebrilă (mulți paci­enți se învârt în jurul valorii de 37 de grade Celsius, plus-minus două-trei grade).

* Frisoane.

* Durere în gât (descrisă de multe ori ca o sen­zație de râcâială) sau uscăciune.

* Tuse (în general seacă, deși există și pacien­ții care au expectorat).

* Dureri musculare.

* Dureri de cap.

* Sinusuri înfundate (fără ca nasul să curgă neapărat).

* Senzația de presiune puternică în cap, dar fără durere (mai rar).

* Senzația că, deși tragem aer în piept, parcă respirăm în gol, fără a ne oxigena așa cum tre­buie.

* Status mental alterat (de pildă dificultăți de concentrare sau stare de confuzie, aceasta din urmă fiind un simptom despre care se crede că apare mai ales în cazul vârstnicilor, reprezentând adesea un prim indiciu că au contractat boala).

* Grețuri, vărsături sau diaree (simptome despre care se crede că sunt asociate mai ales copiilor, dar care apar în multe cazuri și la adulți).

* Debut recent de anosmie (pierderea miro­sului) sau ageuzie (pierderea gustului). Pacienții Covid-19 insistă de regulă că acestea nu seamănă cu acea atenuare a gustului și mirosului provocate de răcelile obișnuite.

* Durere sau presiune toracică (simptom inclus de OMS la cele grave, dar care poate să apară la fel de bine și la cazuri ușoare, care nu necesită spitalizare).

* Conjunctivită (mai rar).

* Iritație la nivelul pielii sau o decolorare a degetelor de la mâini sau de la picioare (rar).

* Incapacitatea de a vorbi sau de a se mișca (un simptom rar, dar considerat grav).

2. Cum decurge boala – cuvântul de ordine este imprevizibilitatea

Mai toți foștii pacienți Covid-19 povestesc că boala aceasta ba te ia, ba te lasă. De pildă, febra poate să dispară cu orele sau cu zilele, iar apoi să reapară. La fel se poate întâmpla cu durerile de cap și sen­zația de presiune, sau cu dificultățile de respirație. Pentru unii, serile sunt mai grele decât dimi­nețile, iar nopțile mai grele decât zilele. În cazul al­tora, toate simptomele se ate­nuează timp de o zi sau două, pentru a reveni apoi cu intensitate scăzută. Pe medici cel mai mult îi sperie aparențele: faptul că un pacient, care pare la prima vedere să se simte bine, poate avea, de fapt, probleme mari la plă­mâni. O altă ciudățenie a Covid-19 este că unele simptome – in­clu­siv pierderea gustului și a mirosului – pot persista chiar și peste șase săptă­mâni de la debutul bolii.

3. De ce se recomandă, uneori, spitalizarea, în absența simptomelor?

Atât de imprevizibil este corona­virusul, încât mulți au ajuns să-l numească parșiv. Și tocmai schimbările bruște și neașteptate pe care le poate determina asu­pra stării de sănătate reprezintă unul dintre motivele principale, pentru care specia­liștii recomandă internarea unor pacienți în spitale, deși aceștia au simptome ușoa­re, și trata­mentul poate fi cam la fel cu cel de acasă (parace­tamol și atât, de exem­plu). Realitatea este însă că, la spital, per­sonalul medical poate lua măsurile nece­sare (intubare etc.) de îndată ce lucrurile iau o întorsătură nefericită. Internarea lor este reco­man­dată în special persoanelor vulnerabile, pre­cum cele cu probleme pul­monare sau cardiace, cu diabet, vârstni­cilor care suferă de obezitate.

4. Ce se întâmplă când stăm acasă

Dacă avem Covid-19, dar prezentăm simpto­me ușoare sau moderate, și me­dicii nu ne reco­mandă inter­narea într-un spital, ne nu­mărăm prin­tre cei noro­coși. Iar cei norocoși sunt, din fericire, majoritatea. Potrivit autorităților, apro­ximativ 80% dintre pacienți își revin fără a avea nevoie de vreun tratament special, și doar circa una din șase persoane bolnave întâmpină dificultăți de respi­rație. Avantajele de a sta acasă sunt evidente. Avem parte de confortul propriului cămin, în care ne simțim ca acasă, iar perspectiva însănătoșirii e mai ușor de imaginat decât în spital.

În cazurile ușoare, tratamentul recomandat de medici constă, în general, în administrarea de paracetamol, ceaiuri calde și vitamine şi minerale (precum C, B, D3 și Zinc). Unii specialiști ne reco­mandă, de asemenea, să aerisim cât mai mult, să facem pe cât posibil un pic de mișcare, dar fără să ne forțăm, și să luăm melatonină, supranumită și „Dracula hormonilor”, care reglează ritmul ve­ghe-somn. Există opinia că pacienții cu un nivel adecvat de melatonină se confruntă cu un risc mai scăzut de a dezvolta complicații, infecțiozitatea Covid-19 putând fi semnificativ redusă. În plus, melatonina îmbunătățește calitatea somnului și reduce anxietatea și permeabilitatea vaselor de sânge.

5. Cum putem diminua anxietatea?

Cunoscând mult prea puține lucruri despre această boală și știind că ea poate lua pe neaș­teptate forme severe, pacienții intră adesea în panică, experimentând adevărate crize de anxie­tate. (Zvonul că pot face pneumonie sau că riscă să le scadă brusc nivelul de oxigen din sânge fără să simtă face victime.) Iar dacă pacienții întâm­pină și dificultăți de respirație, sau dacă le bate ini­ma ciudat (lucruri care pot fi provocate de pa­nică), frica poate crea momente de coșmar. Pe scurt, când aflăm că avem Covid, anxietatea ne poate chinui mai rău decât boala în sine. Ce este, așadar, de făcut pentru a ne stăpâni spaimele?

* Procurați-vă un pulsoximetru – este un dispozitiv micuț, în care ne introducem vârful de­getului, pentru a ne afla pulsul și nivelul de satu­rație a oxigenului din sânge. Se consideră că pul­sul normal variază undeva între 60 și 100 de bătăi pe minut, în repaus, la adulți. În ceea ce privește nivelul normal de oxigen din sânge, specialiștii spun că acesta este de 95-100%, valorile sub 90% însemnând hipoxemie. Costul unui asemenea apa­­rat variază de regulă între 35 și 140 de lei. Fo­losirea lui este simplă, nedureroasă și ne per­mite să ne monitorizăm starea de sănătate în per­ma­nență.

* Beți ceaiuri cu efect calmant – Dacă vă simțiţi neli­niștiți în timpul zilei, apelați și la ceaiuri cu efect liniștitor, precum cel de tei sau de roiniță. Dacă, în afară de anxietate, vă confruntați și cu probleme de somn, la un ceai de valeriană, de sunătoare sau passiflora.

* Faceți exerciții de respi­rație – Indiferent dacă aveți difi­cultăți de respirație, faceți regulat exerciții de respirație controlată. Ideal ar fi să o faceți de trei ori pe zi, în serii de zece-douăzeci de respirații totale (cât puteți inspira) cu geamul deschis.

* Faceți mișcare – Studiile au arătat că mișcarea îi ajută pe bolnavii Covid-19 să treacă mai ușor prin boală și să se refacă mai repede. Cu o observație extrem de importantă: nu vă forțați, pentru că în caz contrar riscați să vă fa­ceți mai mult rău decât bine. Mul­țu­miți-vă cu câteva exerciții ușoa­re de gimnastică, fa­ceți yoga ori unele acti­vități casnice, care să vă pună sângele în mișcare (cum ar fi folosirea aspiratorului) sau plim­bați-vă puțin prin aer curat, în pas domol.

* Vorbiți cu apropiații, împărtășiți-vă teme­rile și emoțiile – Aceste discuții vă vor ajuta să vă descărcați, să vă mai liniștiți și, nu în ultimul rând, să nu vă simțiți singuri. De ajutor în a vă menține un echilibru emoțional chiar și în cele mai grele momente ale bolii pot fi de asemenea meditația și rugăciunea.

* Destindeți-vă – Căutați să țineți stre­sul la distanță, abătându-vă gândul de la boală într-un chip cât mai plăcut. As­cultați o muzică bună, priviți un film sau o emi­siune care vă încântă, ori citiți o carte des­pre care știți că vă va capta inte­resul ușor.

6. Ce analize putem face și cum să le interpretăm rezultatul?

Testele RT-PCR sunt considerate cele mai sigure și ne spun dacă suntem sau nu infectați cu Covid-19

În mod ideal, atunci când suspectăm că am putea fi bolnavi de Covid-19, trebuie să ne facem așa-numitul test RT-PCR, care pune în evidență ARN-ul viral, adică ma­terialul genetic unic al noului coronavirus. Acest tip de test se face prin recolta­rea de către un cadru medical a se­crețiilor nazale și faringiene, cu aju­torul unui bețisor cu tampon de vată. Rezultatele le primim de regulă în câteva zile, dar ele au avantajul de a fi con­siderate extrem de precise. Tes­tul RT-PCR ne indică dacă sun­tem infectați cu noul coronavirus, chiar și dacă acesta este prezent doar în concen­trații foarte scăzute, sau dacă suntem complet asimptomatici. Tot un test RT-PCR este indicat pen­tru a confirma în mod oficial că am scăpat de boală.

Testele rapide, bazate pe detecția de antigen, sunt considerate, mai degrabă, „orientative”

Aceste teste rapide identifică pre­zența protei­nelor coronavirusului (antigene vira­le). Probele se iau tot din secrețiile naso-farin­giene, care se recoltează cu un bețigaș lung cu tampon de vată. Pentru a da rezultate cât mai co­recte, acesta trebuie însă introdus cât mai adânc în nas – atât de adânc, încât ne provoacă o ustu­rime neplăcută, făcându-ne inevitabil să ne țâș­nească lacrimile. Acesta este, de altfel, unul dintre motivele pentru care autoritățile din România au decis să interzică vânzarea unor asemenea teste în farmacii. Mulți dintre cei care cumpărau testul și-l făceau pe cont propriu și incorect, neintro­ducând bețigașul sufi­cient de adânc pentru a pu­tea recolta probe de calitate. Din acest motiv, tes­tul ieșea uneori ne­gativ, deși cel care-l făcea era infectat cu noul coronavirus.

Testele serologice de laborator ne ajută să aflăm dacă avem anticorpi

Aceste teste se fac în clinici sau la spital, pe baza unor probe de sânge venos recoltat de la pa­cienți. Rolul lor este de a măsura nivelul anticor­pilor IgM și IgG, produși de organism atunci când este expus la infecția cu Covid-19. Pentru că mulți indivizi suspectează posibilitatea de a fi fost infectați cu Covid-19 fără să știe, și doresc să capete un răspuns clar în acest sens, tes­tele de acest fel sunt la mare cău­tare. Rezultatele vin la una sau mai multe zile.

Testele rapide, bazate pe detecția de anticorpi

Aceste teste, ușor de fă­cut, și care dau re­zultate rapide, indică, și ele, prezența anticor­pilor în sângele persoanelor care au avut Covid-19. Organizația Mondială a Sănătății nu le re­co­man­dă, pe motiv că sunt nesigure. Ele pot da rezultate negative la persoane cu răspuns imun scăzut sau tardiv, ori rezultate pozitive greșite, la persoane care sunt infectate cu alte tipuri de coronavirus.

7. Cum interpretăm rezultatele testelor pentru anticorpi: IgM versus IgG

Dacă testul a evidențiat prezența anticorpilor IgM, care apar drept o primă reacție la boală, la câteva zile de la debutul ei, acest fapt e considerat un indiciu (nu și o dovadă însă) a faptului că suntem (încă) in­fectați cu noul coronavirus, mo­tiv pentru care ni se reco­mandă în general să facem și un test RT-PCR pentru a tranșa definitiv problema.

Dacă testul a evidențiat pre­­zența anticorpilor IgG, pe care or­ganismul începe să-i producă abia după ce boa­la a trecut, se consi­deră că am fost bolnavi de Covid-19, dar că infecția nu mai e pre­zentă.

8. Controverse des întâlnite privind interpretarea testelor pentru anticorpi

Mulți dintre cei care-și fac teste pentru detec­tarea anticorpilor rămân intrigați de rezultatele primite. De pildă, cei care știu sigur că au avut Covid-19, dar în cazul cărora testul arată, totuși, că nu au dezvoltat anticorpi IgG. Sau cei care au avut primele simptome Covid-19 în urmă cu săptămâni, și care se simt vindecați, dar care au în continuare anticorpi IgM, fapt ce semna­lează, teoretic, că sunt încă în toiul bolii. Celor care se confruntă cu astfel de nelămuriri le-ar fi poate de folos să înțeleagă că anticorpii pot fi produși la o distanță de câteva zile sau săptămâni de la momentul infectării, și că fiecare om răs­punde într-un mod propriu la infecție. În plus, știm încă prea puține lucruri despre Covid-19, astfel încât este firesc să ne lovim de unele incer­titudini, pe care nici măcar cei mai mari spe­cialiști nu au reușit încă să le deslușească în întregime.

9. Când intervine DSP?

În principiu, Direcțiile de Sănătate Publică ne iau în vizor în două situații. Prima e cea în care iese la iveală că sun­tem contacții cuiva confirmat cu Covid-19. În acest caz, trebuie să stăm izolați vreme de 14 zile, pentru a se vedea dacă ne-am infectat și noi sau nu și, desigur, pentru a nu risca să răspândim boala.

Al doilea caz este când facem un test RT-PCR care iese pozitiv. În această situa­ție, suntem obligați să stăm izolați tot 14 zile de la data la care am făcut testul. DSP nu intervine dacă testul care evi­dențiază prezența anticorpilor IgM a fost făcut la spital.