* Gary Richter, “Sănătatea animalelor de companie”, traducere de Mugur Butuza, Editura Paralela 45 (tel. 0248/63.31.30), 424 p.
Știu că printre cititorii noștri sunt mulți iubitori de animale, dovadă stă rubrica “Din lumea necuvântătoarelor”, care nu duce lipsă de povești emoționante trimise de dvs. Numai cine nu a avut niciodată un animal de companie nu știe cum simpla prezență a acestuia ne poate îmbogăți existența, cum îți schimbă starea de spirit drăgălășenia și încrederea lui, cum se creează în timp o legătură afectivă care ne face să-l considerăm un membru al familiei. Stăpânilor de pisici și de câini le e adresată cartea aceasta scrisă de un veterinar american cu multă experiență. Noutatea pe care o aduce dr. Gary Richter e că îmbină metodele medicale clasice cu procedee complementare – acupunctură, chiropractică, homeopatie, suplimente alimentare pe bază de plante ș.a. Această “medicină integrativă”, susține veterinarul, argumentând cu multe cazuri rezolvate de el, dă rezultate atât în profilaxie, cât și în bolile frecvent întâlnite la prietenii noștri blănoși. Convins că “animalele de companie joacă în societatea noastră un rol ce nu poate fi suplinit de indivizii umani”, dr. Richter ne învață cum să le asigurăm o viață sănătoasă, deci cât mai lungă. Și o ia metodic, pornind de la alimentație, capitol ce are un motto valabil pentru oameni și animale deopotrivă: “Mâncarea pe care o consumați poate fi cel mai sigur și eficient medicament ori cea mai lentă otravă”. Fiindcă pisicile și câinii au un ritm de îmbătrânire mai rapid, multe din bolile lor, reprezentând efecte cumulative ale unei alimentații proaste, ar putea fi prevenite: diabetul și afecțiunile urologice (preponderente la pisici), artrita și bolile inflamatorii cronice (la câini), alergii, boli dermatologice, suferințe ale ochilor – și la unele, și la alții. Mai întâi ni se explică noțiunile de bază pentru necesarul nutrițional al animalelor de casă, începând cu apa, care trebuie să le fie mereu la dispoziție, proaspătă și curată (de preferință filtrată). Am aflat că pisicilor le plac castroanele încăpătoare: “dacă mustățile lor ating marginile bolului, e puțin probabil să bea din el. Încercați să le puneți apă într-un vas mai larg și puțin adânc”. Animalele își iau lichidul necesar nu numai din ceea ce beau, ci și din ce mănâncă. De aceea dr. Richter ne sfătuiește să alternăm bobițele uscate cu conserve în sos și mai ales cu hrană proaspătă, introdusă treptat (m-am mirat să aflu că pisicile sunt amatoare de pepene galben). Deși granulele, plicurile și conservele sunt mult mai comode pentru stăpân, ele conțin subproduse, aditivi și mulți carbohidrați, nocivi dacă sunt folosite exclusiv. Industria de hrană pentru animale – o afacere generând anual multe miliarde de dolari – are interes pentru materii prime ieftine. De aceea veterinarul ne sfătuiește, pentru o dietă optimă, să le dăm animalelor, pe lângă bobițe, și preparate de casă din ingrediente proaspete, adăugând o sumă de rețete. Avantajul e că ieșim mai puțin costisitor la socoteală, iar dezavantajul că prepararea consumă timp. În funcție de diferitele afecțiuni diagnosticate câinelui sau mâței noastre, ni se recomandă anumite feluri de mâncare ca medicament, pe lângă metodele clasice și cele alternative de tratare, cu scheme clare de urmat. N-am loc să vă semnalez aici toate sfaturile utile pe care le dă Gray Richter cu privire la vaccinuri, sterilizare, deparazitare ș.a., dar fiindcă s-a dovedit că oamenii care au animale de companie trăiesc mai mult, e bine să știm cum să ni le păstrăm în preajmă, în formă bună, cât mai îndelung.
Romanian