TIA ȘERBĂNESCU: “Iohannis, Orban, Cioloș, Barna, Kelemen: cum se va descurca Cîțu cu toți pe capul lui? Asta e întrebarea!”

Analiza politică a lunii DECEMBRIE

“La noi, toate coalițiile s-au terminat cu certuri, cu ură, cu trădări”

– Ultima lună a anului trecut a debutat cu ale­gerile parlamentare și s-a terminat cu formarea, nu fără frământări, a unui nou guvern, sub con­ducerea lui Florin Cîțu. Partidul de pe primul loc, PSD, a trecut în opoziție, PNL, locul 2, a fost con­strâns la compromisuri pentru noua majoritate. Până la urmă, cine a ieșit mai câștigat din ale­geri?

– La rece vorbind, partidele mari nu au câștigat. PSD, care a ieșit pe primul loc, n-a luat guvernarea, că nu avea cu cine să facă o majoritate (ca în nuvela lui Ernest Hemingway, “Câștigătorul nu ia nimic”). Nici PNL nu a câștigat, fiindcă a ieșit pe doi. A fost nevoit să cedeze mult ca să formeze o coaliție des­pre care avem toate motivele să credem că nu va fi nici prea comodă, nici prea eficientă. La noi, toate coalițiile de genul ăsta, începând cu CDR, s-au terminat cu certuri, cu ură, cu trădări și întotdeauna prematur. Adevăratul câștigător al alegerilor mi se pare a fi PLUS, care s-a strecurat precum păsările în urechea elefantului. Un partid care nu a avut niciodată mai mult de 3-4% și n-ar fi intrat veci de veci în Parlament, dar care, lipit la USR, a obținut, prin algoritmul împărțelilor, președinția Senatului, numărul doi în stat, și alte posturi importante, iar domnul Dacian Cioloș a câștigat aplomb: văd că exclude, impune în stânga și în dreapta, iar gurile rele spun că se pregătește pentru o candidatură la președinție în 2024, ceea ce n-ar fi deloc de mirare.

Am avut parte și de surprize, unele oarecum anunțate de sondaje și de prestațiile anterioare: PMP, care mai avea un dram de prestigiu de pe vremea lui Traian Băsescu, nu a mai intrat în Parla­ment. Nici ”Pro România” lui Victor Ponta, care își merită soarta, nici ALDE. Marea surpriză e partidul AUR, care la locale nu a luat nimic, iar în două luni a ajuns la 9% și are un număr important de parla­mentari, ceea ce îi permite, dacă nu să facă ceva constructiv, măcar să facă gălăgie. Rămâne de ana­lizat cum de a avut AUR o asemenea explozie. Te-ai fi așteptat ca electoratul să aibă imunitate la propuneri hazardate. Un partid creat “ex machina”, care, prin strategii bine țintite, a reușit să îşi atingă scopul. Deși dacă e să ne uităm în perspectivă, par­tidele noi care au intrat în Parlament s-au impus la fel, pe câte un val existent în societate, care a fost fructificat imediat. USR a făcut surfing pe valul “Ordonanței 13” și al revoltelor din Piața Victoriei, AUR a venit pe valul COVID-ului. Dacă partidul ar fi avut un discurs pe linia conservatoare a ve­chiu­lui PNȚ, cu patriotism, cu recuperarea trecu­tului, ai fi zis că intră pe un loc liber, ocupat în alte țări de partide creștin-democrate. AUR spune că este anti-sistem. Dar peste tot aceste partide sunt anti-sistem, până ajung ele să ocupe sistemul… Pe scurt, rămâne ca această coaliție să își regleze mecanismele interioare și să vedem dacă va reuși să facă măcar o părticică din ce și-a propus.

– S-a tot bătut monedă în ultimii ani pe ideea de “oameni noi în politică”. Avem, acum, destule noutăți în Parlament. E de așteptat și o schimbare de discurs politic?

– E adevărat că au apărut destule nume noi în Parlament: sunt cei de la AUR, PSD a eliminat gar­nitura Dragnea, USR a mai mutat și el câteva piese, chiar unele de rezistență, a apărut PLUS, PNL a adus și el nume noi. În ciuda acestui lucru, aș zice să nu ne așteptăm la o schimbare semnificativă a discur­sului politic: și cei noi, indiferent de partid, au învățat la perfecție lecția înaintașilor, dându-se bine pe lângă șefi și preluându-le discursul și ideile. Dacă îl asculți pe Alfred Simonis de la PSD, care e tânăr, parcă îi asculți pe Liviu Dragnea sau pe Mar­cel Ciolacu. Nu am auzit o idee nouă, un accent mai deosebit, chit că a fost o perioadă atât de specială, în care lumea s-a confruntat cu pandemia asta, care a schimbat totul. Te-ai fi așteptat să apară mesaje cu un plus de înțelegere, cu un plus de îngrijorare, cu un plus de preocupare. Dimpotrivă! A existat chiar și în legătură cu pandemia o împărțire pe tabere: cei care sunt contra COVID-ului, conspira­ționiștii, și cei care susțin că “noi apărăm sănătatea omului”. Monotonie totală, nu a sclipit o idee! Klaus Iohannis ar putea chiar să înregistreze un hit: “Masca, igiena, distanța!”, “Masca, igiena, distan­ța!”. Să nu ne așteptăm, deci, la schimbări specta­cu­loase de discurs. E un fenomen general, de altfel: dacă ne uităm în Occident, și acolo e o jale și-un suspin… Ce am trăit noi în 2000, când am avut de ales între Ion Iliescu și Vadim Tudor, a trăit acum America, pusă să aleagă între Joe Biden și Donald Trump. Situația la care s-a ajuns te face să fii cam lipsit de iluzii privind resursele democrației în perioada actuală și posibilitățile ei de a rezista atacurilor teroriste, conspiraționiste, extremiste ale dictaturilor. E adevărat că dictaturile sunt mai pu­ternice decât democrațiile, în care poți face ce vrei. În dictatură, la o adică, nu există COVID, și gata!

“Nu mi-a plăcut că la ceremonia primului vaccin, Vlad Voiculescu nu l-a invitat și pe Nelu Tătaru. Vorbea de zici că el făcuse tot!”

– Au fost multe discuții și nemulțumiri, atât în PNL, dar și în USR-PLUS, după negocierile pen­tru formarea guvernului. Cum se vede din afară împărțeala?

– Spre surpriza noastră, care suferim de o naivi­tate prostească, de care nu ne mai vindecăm nicio­dată, ministerele s-au împărțit după algoritm po­litic, nu după cine avea oameni mai buni pentru dife­rite posturi. Măcar acum, după 30 de ani, să fi primat criteriul competenței! La Sănătate, PNL îl avea pe Nelu Tătaru, care, orice ai zice, a muncit, a alergat, a gestionat cum s-a putut un sistem aflat la pământ, condus de politruci în toată țara. Cum să renunți la el, când îl poți folosi? Nu mi-a plăcut că la ceremonia primului vaccin, Vlad Voiculescu nu l-a invitat și pe Nelu Tătaru. Vorbea de zici că el făcuse tot! La Finanțe l-au pus pe Alexandru Na­zare, care a mai fost pe la Transporturi. Ce garanții ai că va face ceva la Finanțe un politician care știe din toate câte nimic, vorba lui Caragiale, într-o perioadă așa de critică? La Cultură, l-au menținut pe Bogdan Gheorghiu. Chiar nu găsești în toată țara asta tu, Partid Liberal cu ștaif, un om de cultură cu oarecare prestigiu? Lasă că de acum încolo vor mai interveni și orgoliile, certurile… Trebuie să privim cu maximă rezervă și chiar cu o oarecare temere felul în care va funcționa actuala coaliție. Am în­țeles că Cîțu chiar se pricepe la Finanțe. Ca pre­mier, nu știm cum va acționa. Când ai atâtea “mă­rimi”, Iohannis, Orban, Cioloș, Barna, Kelemen, cum se va descurca Florin Cîțu cu toți ăștia pe capul lui? Asta e întrebarea! Fiecare îi va cere câte ceva. UDMR a pus mâna pe Ministerul Dezvoltării: or, eu nu i-am văzut pe cei de la UDMR gestionând bine, pe undeva, o problemă, nici la ei, în județele unde sunt majoritari. Nu au făcut nimic.

Să nu uităm că pandemia nu s-a terminat, e me­reu cu un pas înaintea tuturor. În mod sigur, vine o criză economică. Sunt sectoare economice la pă­mânt: turism, HoReCa, industria spectacolelor, sport. Există riscul ca opoziția să forțeze, populist, cu mărirea salariilor și a pensiilor. Sindicatele parcă s-au trezit și ele, ca de obicei, după ce a plecat PSD de la guvernare. Sunt acolo niște lideri sindicali pe care îi știu de când erau mititei, iar acum au ajuns bunici, străbunici! Chiar nu se mai găsesc alții să-i schimbe?! Sunt multe probleme cronicizate în societate, greu de schimbat, chiar dacă ai avea niște miniștri senzaționali, cinstiți de nu s-a pomenit, îngerași, competenți, și tot nu ar reuși să le do­vedească în scurt timp! Darmite niște bieți creștini, care se ceartă între ei. Uite-l pe Costel Alexe, de-abia plecat de la Mediu, tinerel, că a și făcut-o lată! Dă­dea Costel certificate de mediu și lua tone de tablă pentru firme prietene. Prin urmare, să nu ne facem iluzii. Tot ce putem face e ca fiecare să ne vedem de treaba noastră, să ne protejăm cât putem pe noi și pe cei din jur. Singura cale e să ne păstrăm fiecare decența. Și, poate, dacă fiecare ne vedem de ale noastre, se face o masă critică de decență, care îi va obliga și pe politicieni să intre într-un registru de decență, măcar de rușine.

“O boală veche, lipsa comunicării”

– Una din marile probleme ale noilor guver­nanți pare să fie lipsa comunicării publice. Criza ar fi, poate, mai ușor de trecut, dacă ar fi ex­pli­cată.

– Noi avem de mult o problemă cu comunicarea guvernanților. Din păcate, nu există o adresare publică sinceră, omenească, în care să crezi cu adevărat. Lasă că uneori nu înțelegi nimic din ce zic cei care apar la televizor! De când au și masca pe gură, adio! E o boală care vine din tradiția veche, în care nu se comunica nimic sau se comunica doar ce și când voia cutărică. Nu ni se spune niciodată totul. Dar măcar ce ni se spune să fie clar și să-i tre­zească o oarecare încredere omului. Mai e și toată avalanșa de discursuri tendențioase sau con­trafă­cute, controlate, iar în acest haos, nu se mai distinge nimic. E un teren prost pentru luciditate și un sol perfect pentru conspirații…

– La final, vă propun să privim și spre viitor: să fim optimiști sau mai degrabă circumspecți, cu privire la 2021?

– Toată lumea spune că 2021 va fi mai bun ca 2020. Dar și anul trecut, dacă vorbeam pe vremea asta, părea că avem un an minunat în față. Tocmai scăpaserăm de PSD, trai nineacă! Și, când colo, ne-am trezit în pandemie. Până una-alta, 2021 va deconta pierderile din 2020. Vorba poetului: “Nu spera și nu ai teamă!”. Eu zic să urmărim atent ce se întâmplă, făcând ce depinde de noi, ca să păs­trăm în țară un climat cât mai decent și, dacă se poa­te, cât mai sănătos…