Leacuri rusești cu CEAI și OUĂ

Ceaiurile chinezești

Încă din vechime oamenii cunosc calitățile cura­tive și nutritive ale ceaiului chinezesc, verde sau negru. Cea mai prețioasă calitate a lor este pu­te­rea de a absorbi substanțele toxice din organism. Ceaiul este un mijloc eficace pentru profilaxia și tratamentul tonusului scăzut al tubului digestiv. El favorizează asimilarea substanțelor nutritive și ușurează digestia lor. Ceaiul mai are calități mo­derate de diuretic, împiedică formarea pietrelor la ficat, rinichi și ve­zica urinară. Favorizează acumu­larea vitaminei C în ficat, rinichi, splină și în glan­dele suprarenale. Ceaiul ac­tivează ce­lulele pielii, lărgește po­rii, contribuie la elasticitatea pielii, com­bate uscăciunea ei. Ceaiul influen­țează favora­bil sistemul muscular, ușu­rea­ză procesul circulației san­guine, eli­mi­nă vâjâitul din urechi.

Este foarte cunoscută influența cea­iului asupra sistemului nervos. El eli­mi­nă durerile de cap, ne dă vioiciune sufleteas­că, alungă somnul, îmbunătă­țește gândirea (activi­tatea creierului).

Prepararea ceaiului chinezesc

Ceaiul chinezesc se prepară după anumite re­guli. Un vas de faianță (ceainic sau o cană mare) se încălzește bine cu apă clocotită. Se aruncă apa, și în ceainicul încălzit se pun 2-3 lingurițe de frun­ze de ceai uscate, peste care se toarnă puțină apă foarte fierbinte și se lasă 3-5 minute ca acestea să se umfle. După umflarea frunzelor, se toarnă apă clo­cotită (250-350 ml), apoi vasul cu infuzie se aco­peră bine cu un prosop flaușat pus în 4 sau o căciulă călduroasă și se lasă 6-8 minute (ceaiul ne­gru), 10-12 minute (ceaiul verde). Infuzia obținută se strecoară printr-o sită fină și se pune în ceașcă, în funcție de vârstă și starea sănătății.

Copiii și adulţii cu tensiunea ridicată trebuie să bea ceai mai slab. De asemenea, înainte de culcare nu se bea ceai tare, pentru că provoacă insomnie. Peste infuzia de ceai se toarnă în cană apă fierbinte sau lapte cu apă 1:1. Se îndulcește cu zahăr, dul­ceață sau miere de albine. De obicei, la o cană de ceai se pun 2-3 linguri de infuzie concentrată, iar pentru copii 1-1,4 linguri.

Cel mai gustos ceai se obține atunci când peste frunze se toarnă apă care abia a început să cloco­tească. În mod sigur gustul ceaiului se îmbu­nă­tățește dacă folosiți apă de izvor, fără miros de clor. Ceaiul nu se fierbe, ca să nu-și piardă din aro­ma specifică și din gustul său.

Pentru îmbogățirea aromei, la infuzare se adau­gă, dacă doriți, 2-3 frunze de men­tă, melisă, salvie, coacăz ne­gru, sau o cren­guță de vișin. Pen­tru vita­mini­zarea ceaiului se pune o felie de lă­mâie în cană.

Tratamente interne

* Răceală a plămânilor – beți ceai cald, de tărie medie, cu lapte.

* În cazul ulcerului extern, pre­cum și al celui la stomac și duoden – se bea ceai verde.

* Rău de automobil, de mare, gre­țuri la femei însărcinate – ajută mes­tecarea frunzelor de ceai verde.

* Intoxicații cu băuturi al­coolice, stu­pefiante și medica­men­te – se bea ceai foarte concen­trat și dulce, cu lapte, în calitate de antidot.

* Deranj la stomac – luați ju­mătate de lin­guriță de frunze uscate de ceai negru sau verde, mestecați-le mult timp, apoi înghițiți-le cu puțină apă. După 1-2 astfel de procedee, diareea va trece.

* Dureri de cap – este suficient să beți o ceașcă de ceai tare și dulce (conține 0,05 g de cofeină, adică atât cât se află într-o pastilă antinevralgică).

* Dereglări intestinale – la 250 g de ceai ne­gru se adaugă câte 2 linguri de pojarniță (sună­toare), salvie, mentă și câte 1 lingură de ghimbir și muşeţel (romaniță). 1 lingură de amestec se opă­rește cu 1 pahar de apă și se bea în loc de ceai.

* Pentru a curăța amigdalele de microbi – se clătește gura cu infuzie tare de ceai, după fiecare masă. Persoanele care consumă ceai verde suportă mai bine tot felul de iradieri.

* Contra hipertoniei – dimineața, pe nemân­cate, beți o cană de ceai fierbinte cu lămâie și 1 lingură de miere de albine.

* Beție – ca să nu vă îmbătați în timpul petre­cerilor, beți o cană de ceai verde tare, cu mentă, cu jumătate de oră înainte de a vă așeza la masă. Încă un pahar trebuie băut la 2 ore după petrecere. Dacă totuși vă simțiți rău, dizolvați într-un pahar de ceai rece 5-6 picături de amoniac și beți fără a respira.

* Bătrânii au capilarele fragile, și pentru întărirea lor trebuie să bea ceai verde.

Tratamente externe

* Pleoape inflamate, conjunctivită, corpuri străine în ochi – spălați-vă cu infuzie răcită de ceai verde în amestec cu cel negru.

* Dacă după ce ați dormit vă lăcrimează ochii – trebuie să-i spălați cu infuzie de ceai negru, de câteva ori pe zi, până când va trece.

* Dacă, în timp ce gătiți, un strop de ulei fierbinte vă nimerește în ochi, trebuie să-l spălați cu apă rece, apoi cu infuzie de ceai.

* Dacă vă frigeți limba, gustând din mân­carea fierbinte, luați în gură infuzie rece de ceai și țineți-o pe limbă. Când ea se va încălzi, luați din nou în gură infuzie rece, procedând astfel până când va trece durerea.

* Dacă vă dor dinții – trebuie să luați în gură infuzie tare de ceai verde, în care adăugați câțiva căței de usturoi pisați, și țineți câteva minute.

* Sinuzită – luați o sticluță în care a fost peni­cilină, o umpleți pe jumătate cu miere de albine, adăugați 16 picături de ulei de eucalipt (din far­macie), apoi umpleți sticluța cu infuzie tare de ceai negru. Amestecați bine pentru ca mierea să se di­zolve. Se picură în nas câte 2 picături, de 3 ori pe zi, timp de o lună. Faceți pauză 2 săptămâni, apoi repetați.

* Lovituri, întinderi de ligamente – fierbeți 15-20 minute ceai verde, apoi aplicați frunzele cal­de pe locul bolnav, acoperiți-le cu celofan, apoi cu un prosop. Din când în când scoateți celofanul și udați frunzele cu ceai cald ca să nu se răcească și să nu se usuce frunzele. Continuați procedeul 2 zile.

Notă: Dacă aveți febră, nu se recomandă să beți ceai fierbinte, deoarece temperatura poate să crească. Nu luați pastile cu ceai, deoarece acesta poate scădea eficacitatea lor. Nu păstrați mult timp (câteva zile) infuzia de ceai, deoarece în ea se for­mează substanțe ce pot duce la dereglarea stoma­cului.

Chiar și coaja de ou ne poate lecui

– Ca să aflați dacă aveți nevoie de calciu din coajă de ou, controlați pe care nară respirați mai ușor. Dacă respirați mai ușor pe nara stângă, trebuie să luați neapărat coajă de ou ca adaos sub formă de praf în mâncare –

* Coaja de ou trebuie spălată, uscată și păs­trată ca un medicament pentru toată fa­mi­lia. În fiecare zi trebuie folosite 1,5-6 g, indiferent de vârstă. Sub formă de pudră, se adaugă în brân­ză de vaci sau pilaf.

* Copilul mic a mâncat prea mult și îl doare burtica? Fierbeți un ou, răciți-l puțin, ca să nu vă frigeți în palmă, și puneți-l pe buricul copilului. Căl­dura oului liniștește durerile.

* Insuficiență de calciu pentru copii, femei însărcinate, bătrâni – se spală bine cojile de la 2-3 ouă, se usucă, se fac pulbere (pudră), se ames­tecă cu sucul de la 2-3 lămâi. După dizolvare, se adaugă în mâncare câte 2-3 lingurițe. Calciul se asi­milează mai bine în prezența aci­dului citric.

* Dureri de stomac – prăjiți coajă de ou, până devine galbenă. Luați o coajă pe zi, pisată, înainte de masa principală, timp de 10 zile.

* Diaree – beți 1/2 linguriță de pulbere de coajă de ou cu vin sec.

* Pietrele la rinichi și la ve­zica urinară – se mărunțesc și se elimină mai ușor, dacă zilnic luați câte 10 g praf de coajă de ou, din care tocmai au ieșit puii, împre­ună cu 150 ml de vin sec.

Tratamente magice. Se ia un ou proaspăt și, cu mișcări circulare cu palma, se rostogo­lește în zona organului bolnav (ficat, inimă, rinichi ș.a.) de 7 ori, după ce pe centrul oului (ca pe ecuator) se scrie numele bolnavului. Po­triviți scri­­sul astfel ca ultima literă să se afle lân­gă pri­ma. Înainte de culcare, oul se pune la capătul patului. Di­mineața se în­groapă în pă­mânt sau în nisip. În ca­zul maladiilor ușoa­re, se efec­tu­ea­ză procedura timp de 3 zile, la cele grele se efec­tuează timp de 9 zile. Ulterior, oul nu se mănâncă.