Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

SELECȚIA „FORMULA AS”

* Ana Blandiana, „Soră lume”, Edi­tu­ra Humanitas (tel. 0723/68.41.94), 428 p.

Ezit să folosesc cuvântul operă pentru suma căr­ților indiferent cărui autor. Pentru mine noțiunea con­ține o încărcătură valorică superioară și nu toți scriitorii români ajunși azi seniori au cu adevărat, în accepția mea, operă. Ana Blandiana are. Volumele ei de poezie, proză, eseuri, memorialistică publicate pe parcursul a peste o jumătate de secol sunt rodul unei vocații și al unei personalități neistovite și neal­terate în timp. Succesul literar pe care l-a cunoscut devreme s-a menținut de aceea constant, fiecare no­uă carte a ei completând și împrospătând întregul. În numele acestei vocații și al unui caracter aparte, a refuzat, după 1989, funcții politice înalte și bă­noase. Nu pot să uit o scenă povestită de ea în „Fals tratat de manipulare”: imediat după victoria în ale­geri a C.D.R. din 1996, la care contribuise, i-a te­lefonat lui Emil Constantinescu să-l felicite și aces­ta, înainte de a o asculta, a întrebat-o, nervos, ce func­ție vrea. Răspunsul ei a fost – citez din me­mo­rie: „Nu vreau nimic. Vreau să vă faceți datoria, ca să pot să mă întorc la cărțile mele. Vreau ca toți cei care vreți funcții să le vreți nu pentru voi, ci pentru ceilalți”. Pentru ceilalți, Ana Blandiana împreună cu soțul ei, Romulus Rusan, și-au asumat respon­sabi­lități mâncătoare de energie, nervi și timp – con­du­cerea Alianței Civice, realizarea marelui proiect al Memorialului de la Sighet, Centrul internațional de studii asupra comunismului ș.a. – dar a avut puterea de a se întoarce și la cărțile ei, adăugând opuri noi la operă. Cel mai recent, „Soră lume”, e un volum cu povestiri de călătorie, în principal despre dru­mu­rile ei în străinătate înainte și după 1990, cu întâmplările și desco­pe­ririle trăite acolo: „În „Fals tratat de manipula­re” am încercat să com­pun din fragmente un por­tret al țării. Acum este vor­ba despre lume. O lu­me pe care am încercat să o descopăr, să o înțeleg și care – în pofida a tot ce am dedus și a tot ce mi s-a explicat – mi-a lăsat sen­ti­mentul tulbure că nu o cu­nosc cu adevărat (…) pen­tru că nici ea nu se înțe­lege pe sine”. Mai ales azi, când lumea o ia peri­culos razna, o carte precum aceasta poate da oarece imunitate la asaltul prostiei și mizeriei morale. Fie că e vorba de călătorii orga­nizate „la schimb” de Uni­unea Scriitorilor, în țările „la­gărului”, sub stricta supraveghere a poliției politi­ce interne și din regi­murile „frățești”, fie despre eva­dări pe cont propriu la festivaluri li­terare sau la de­cernarea Premiului Herder (cu mân­care de acasă în bagaj și lipsuri umi­litoare), de bursa americană din 1975 la Iowa City și ocolul european de la întoar­cere din banii econo­mi­siți acolo, fie de călătoriile libere din ultimii 30 de ani, la numeroase festivaluri, recitaluri, confe­rințe – unele în locuri îndepărtate precum Mexic, Japonia, Hong Kong – fiecare proză denotă artă na­rativă. Contribuie la impresia de adevărat, mulțimea de detalii, dialoguri, portrete, observații preluate din carnete în care că­lătoarea și le nota la cald – căldură ce iradiază viu și din re­trăirile peste ani. Pățaniile personale – unele comice, altele aventuros-drama­tice, cu final ne­așteptat – transmit, cum doar scrii­torii buni știu să o facă, neliniști, spaime, compa­siune, dar și bucurii intense, admirație, recunoștință. Ana Blandiana avea și are „resurse umane” mai prețioase decât i se pu­teau bănui unei femei foarte fru­moase și de succes, iar „Soră lume” face parte dintre acele cărți pe care, dacă le începi seara, nici nu-ți dai seama când se lu­minează de ziuă.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian