„Esențiali” și „neesențiali”

De la sfârșitul lui decembrie, de când a în­ceput procesul de vaccinare anti-COVID, Ro­mânia s-a împărțit în două: „esențiali” și „ne­esen­țiali”. Și, ca de obicei când e vorba de niscai pri­vilegii, bugetarii au fost puși înaintea celor ce lucrează la privat. Nu vorbim aici de cei din linia întâi a luptei cu pan­de­mia – medici, profesori, armată, au­torități, care intră în contact direct cu cetățeanul. Dar de ce ar fi „esențiali” zeci și zeci de mii de bugetari care lucrează de acasă de luni de zile, în timp ce casierii din marile lanțuri de super­marketuri, care deservesc zilnic un număr uriaș de clienți și se pot infecta în fiecare secundă, nu au prio­ritate? Ordinea la vaccinare – pe care, oricum, nu toată lumea și-o dorește – e doar unul dintre motivele care, pe fondul unei crize sanitare care se întinde aproape de un an, adâncesc frustrarea angajaților de la privat. Te-ai aștepta ca măcar în fața unor situații-limită să fim cu toții egali sau, unde nu se poate, măcar să fim tra­tați conform unor criterii care să nu jig­neas­că bunul simț. Nu se prea întâmplă așa, din pă­cate. Sunt numeroase afaceri (de la restau­rante la festivaluri și de la sport la industria auto) ca­re au fost serios afectate de pandemie, s-au pier­dut investiții, s-au tăiat salarii, s-au trimis oameni în șomaj. Și, în tot acest timp, salariile la stat, unde, în destule locuri, nu s-a lucrat mai ni­mic în ultimele 10 luni, au continuat să curgă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Bașca, unii li­deri de sindicat, mielușei pe vremea PSD-ului, se agită cerând noi măriri de salarii. Ca idee, fondul de salarii per total sector bu­getar s-a dublat, din 2016 până azi, de la de la 57 miliarde la 110 miliarde de lei anual! Cui i s-a dublat salariul, pentru aceeași muncă, la privat, în ultimii 4 ani?! Unde mai pui că unele sa­larii la stat vin însoțite de sporuri babane. Strâns cu ușa de ținta de deficit negociată cu Uniunea Europeană, premierul Flo­rin Cîțu a luat la puricat zilele acestea sporurile din instituțiile publice. S-a luat cu mâinile de cap. A recunoscut, sincer, că nici nu auzise de unele din aceste sporuri! La simpla trecere în revistă a unora dintre ele, te pufnește chiar râsul (dacă nu plânsul!): angajații Parlamentului iau 15% pentru „condiții vătămătoare”, cei de la „Avo­ca­tul Popo­rului” iau un „spor de computer” și altul pentru că „lucrează în praf”, în vreme ce la Curtea Cons­tituțională se dă un spor de risc și „suprasolicitare neuropsihică” (care ajunge, în cazul judecătorilor, la 5.660 lei/lună). Să mai iei, în anul de grație 2021, spor de computer, când toată țara stă cu nasul în calculator mai bi­ne de 8 ore pe zi (ca să nu mai vorbim de elevi, care au făcut ore exclusiv online) asta e deja bătaie de joc. Ce să mai vorbim de sporuri de praf, când întreg Bucureștiul e în alertă roșie de poluare…

Să umbli la sporurile bugetarilor nu e, de­sigur, cel mai popular lucru. Premierul Cîțu tre­buie să se aștepte la atacuri concertate împo­tri­va lui, iar dacă va impune, așa cum a promis, acordarea de subvenții de la buget doar com­paniilor și insti­tu­țiilor de stat care se apucă să se reformeze, atunci va deveni țintă sigură. Din păcate (sau din feri­cire) Florin Cîțu nu prea are încotro: e constrâns de buget „să umble” la câteva privilegii (doar ale unora!). Ca liberal convins, premierul Florin Cîțu ar trebui să forțeze o mai strânsă legătură între ba­nii dați și performanța sectorului public și să rupă, o dată pentru totdeauna, bariera acesta ar­tificială și nedreaptă dintre „esențialii” de stat și „neesențialii” de la privat.