Oameni care ne dau speranță

Criza sanitară a prins România într-o situație complicată din punctul de vedere al confruntării situațiilor de urgență. Șeful de­par­ta­mentului care se ocupă de situa­țiile-limită, Raed Arafat, se afla el însuși într-o prelungită stare de urgență, adâncită de un lung șir de evenimente dramatice. Ne amintim de cumplita tragedie din Apuseni, de cea de pe lacul Siutghiol, de incendiul de la Colectiv: toate au erodat imaginea doctorului Arafat. Controverselor inerente li s-a adăugat în­că­pățânarea de a se agăța, cu orice preț, de func­ția de secretar de stat, indiferent de gu­vernare. Când apari azi alături de Boc, mâine ală­turi de Ponta, poimâine alături de Cioloș, apoi Grindeanu și Dăncilă, e firesc să apară și frac­tura de imagine, oricât de împăcat ai fi cu faptele tale. Dar a venit criza sanitară, și dintr-un personaj marginalizat, Raed Arafat a devenit principalul comunicator al crizei COVID-19.

Într-un context marcat de îndoieli ale oa­menilor față de măsurile dure de izolare, s-a pus, justificat, întrebarea dacă România chiar nu e în stare să scoată în față, în 20 de ani, per­sonaje mai noi și mai credibile, mai puțin uzate, când e vorba de managementul situațiilor de criză. Tot acest an ne-a oferit deja câteva răs­pun­suri. Apariția tânărului doctor militar Valeriu Gheorghiță nu poate fi ignorată. În spatele ținutei cazone, cu medalii și decorații de pre­miant, stă un om competent, hotărât, stăpân pe ceea ce face. Cu el la coordonarea campaniei de vaccinare anti-COVID, România stă mult mai bine decât țări importante din Europa (ceea ce, să fim sinceri, nu ne reușește chiar în orice domeniu). O prezență remarcabilă este și cea a prefectului Capitalei, comisarul-șef în rezervă Traian Berbeceanu, un om hârșit în lupta cu „sistemul”, care a ținut bine în mână Bucureștiul în ultimele luni. Deși după negocierile din coa­liție, funcția de prefect al Capitalei le-a revenit celor de la PLUS, Dacian Cioloș a lăsat de înțeles că e posibil să îi dea credit în continuare lui Traian Berbeceanu, dovadă că îi apreciază prestanța. Ar fi o bilă albă pentru USR-PLUS dacă ar face-o! Un alt personaj a cărui imagine a crescut în vremuri de criză este cea a gene­ra­lului în rezervă Nicolae Ciucă, ministrul Apărării. Puțin a lipsit ca Nicolae Ciucă să de­vină chiar premier, dar temerile unora față de „militarizarea” țării l-au scos din cărți…

Iată că nu stăm chiar atât de rău! Iată că nu stăm doar în „expertiza” lui Raed Arafat! Iată că, dacă se vrea, se pot promova în posturi-cheie și personaje fără tinichele politice legate de coadă, oameni cu CV-uri solide, profesioniști a căror carieră nu depinde de bunăvoința șefului de partid, oameni care își pot asuma decizii fără stă stea la mâna calculului politic. Întâmplător sau nu, toți cei trei mai sus numiți vin din structuri de forță, din Poliție și din Armată. E o provocare pentru tineri profesioniști ca Florin Cîțu, Cătălin Drulă, Stelian Ion sau Eduard Novak să demonstreze că și „civilia” poate da oameni în care să te încrezi în situații de criză.