SELECȚIA „FORMUL AS”

* Françoise Thom, „Pu­tin și putinismul”, tra­ducere de Adina Arvatu, Editura Hu­manitas (tel. 0723/68.41.94), 172 p.

Că Vladimir Putin e „țarul” Rusiei după douăzeci și ceva de ani la vârf nu se mai îndoiește nimeni. Din 2000, fostul ofițer KGB a ajuns – după o perioadă în care și-a exersat talentele ad­ministrative ca vicepri­mar al Petersburgului – succesorul primului pre­ședinte al Federației Ru­se, Boris Elțîn. Ad­mi­nis­trația aceluia, în ha­osul tranziției de la co­munismul sovietic la o societate democratică de tip capitalist, a găsit în omul ce pusese pasă­mite ordine în afacerile celui mai mare, după Moscova, oraș al Ru­siei, politicianul capabil să re­zolve problemele țării plonjate du­pă desfacerea URSS într-o cri­ză economică gravă. Cum a a­juns un oarecare ofițer al poliției politice administratorul unui influent oraș, apoi șeful servi­ciilor în care s-a format, prim-ministrul Rusiei conduse de Elțîn și în final președintele ei pe viață – ne arată Françoise Thom, spe­cialistă în istoria politică a lumii estice și avizată cunoscătoare a „sufletului slav”. Ea descrie cu documente certificate parcursul băiatului am­bițios din Lenin­grad, ajuns ofițer KGB detașat în Ger­ma­nia de Est și, după căderea comunis­mu­lui, omul indispensabil al lui A­na­toli Sobceak, primarul Pe­tersburgului. Cu abilitățile și re­la­țiile cultivate în KGB, a mediat între primar și clanurile interlope ce dominau orașul, folosindu-se de vechile structuri reactivate și transformate în instrumente de control al oligarhiei. Guvernarea lui Elțîn, haotică și coruptă, lăsase câmp liber de acțiune foș­tilor nomenclaturiști care au privatizat marea proprietate so­cialistă îndrep­tând Rusia spre un dezastru social. În acest context a apă­rut Putin, omul care „făcuse ordine” în Petersburg, re­co­man­dat președin­telui ca „salvator” și de oligarhii intere­sați, și de serviciile dezorientate ale fostului KGB. Elțîn l-a promovat fulgerător în vârful ierarhiei de stat și apoi l-a desemnat ca succesor. Françoise Thom îi urmărește pas cu pas ca­riera, de la autoritarismul cu aparențe democratice, dorit de rușii speriați de criza economică și de criminalitatea generată de ea, la autocrația de azi. Modul în care Putin a manipulat oligarhia mafiotă, născută din privatizările uriașelor resurse naturale ale Ru­siei, făcând-o dependentă de el și de „serviciul” rebotezat FSB, abi­li­tatea cu care a menținut și ațâțat mereu ura sovietică față de Occident și ideea de mare putere a Rusiei sunt surprinse cu acui­tate de autoare. Veți recunoaște în „mișcările” lui Putin acțiuni care seamănă leit cu ceea ce s-a în­tâmplat în România post­de­cembristă. Aceleași scenarii. Nu­mai că noi am avut șansa ade­rării la NATO și UE, organizații ce susțin echi­librul democratic și ga­ran­tează suveranitatea te­ritorială a membrilor lor. Regimul Putin, stabilizat în urma „războaielor din Cecenia” ce au distras atenția maselor de la precaritatea economică, a ajuns să exporte vocația de mare putere a Rusiei prin ocupația „ve­cinătății” (în Georgia, Cri­meea și Ucraina), dar și în alte spații fără legătură cu slavofilia și ortodoxismul afișate ca defini­to­rii în opoziția cu democrațiile de tip occidental. Sovietologa franceză și-a scris cartea în 2018, dar constatarea ei, probată cu documente, că regimul putinist urmărește și potențează partide extremiste, în special din UE, e extrem de actuală. Putin, care urăște Occidentul și democrația lui, și-a făcut din destabilizarea și dezbinarea acestuia un scop. Citind volumul veți înțelege și de ce Rusia sprijină dictaturi pre­cum Turcia, Iran sau Siria, de ce încearcă să influențeze alegeri, de ce strivește fără scrupule, mer­gând până la crime, orice opo­ziție internă.