Eliminarea cancerului

Adoptarea bugetului de stat pe 2021 normalizează gestiunea administrativă a guvernului condus de Florin Cîțu. După mai mulți ani de „risipă bugetară”, România are, în sfârșit, o așezare mai corectă a cheltuielilor sta­tului, fondul „de consum” fiind echilibrat printr-o creștere substanțială a fondului de dezvoltare. Bugetul de stat pe 2021 este primul semn că alianța PNL-USR Plus și UDMR aflată la guvernare și-a propus temeinic să scoată țara din „mlaștina subdezvoltării”, la care o con­damnaseră politicile populiste ale trecutelor admi­nistrații. Am subliniat de mai multe ori că stimularea ex­cesivă a consumului – care, pe termen scurt, „ener­gi­zea­ză” procesele economice – are pe termen lung, dacă nu este însoțită de o stimulare corespunzătoare a pro­duc­ției și circulației bunurilor, efecte letale pentru eco­no­miile lo­cale. Guvernările PSD-iste au favorizat net, în exer­cițiile lor bugetare, creșterea veniturilor personalului din sectorul de stat, neglijând total investițiile în proiectele naționale de modernizare a infrastructurii transporturilor, sănătății sau învățământului. Consecințele au început să apară rapid, de la „scumpirea banilor”, până la aban­do­narea „marilor proiecte”, pentru care nu s-au mai găsit fon­duri. Pe scurt, prin bugetul său de stat pe 2021, gu­vernul Cîțu încearcă să pună capăt acestei politici fali­mentare ce ducea la îndatorarea masivă a statului, obligat „să colecteze împrumuturi” tot mai mari de pe piața fi­nanciară externă și internă. Bugetul construit de echipa pre­mierului Cîțu a devenit obligatoriu mai auster, trebu­ind – dacă își dorește relansarea dezvoltării economiei reale – să „înghețe” așa-numita „ploaie de aur bugetară”, pro­misă (și legiferată!) de guvernările PSD-iste. Amâ­na­rea creșterilor de salarii, pensii și alocații era, oricum, inevitabilă, în contextul crizei socio-economice declan­șate de pandemia Covid 19. Contractarea economiei mon­­diale va avea efecte dramatice pentru toate eco­no­miile naționale, mai mult sau mai puțin pregătite să le întâmpine. Bugetul României a fost „salvat” în mare măsură de miliardele de euro deblocate de UE pentru relansare. Ajutorul UE este însă condiționat de utilizarea corectă a banilor în dezvoltarea sectoarelor productive, clar definite ale economiei.

Schimbarea structurii bugetului de stat a declanșat o bătălie extrem de dură în Parlament. PSD-ul, urmat de AUR, a propus câteva mii de amendamente prin care să-l „corecteze” în favoarea politicilor sale „sociale”. Re­venirea la populismul economic, pregnant în epoca sa dragnistă, nu-l costă nimic, având, dimpotrivă – menirea de a-i crește popularitatea în fața electoratului. Evident, că este mult mai ușor să critici de pe margine, din băncile opo­ziției, un program care își propune – în urma traver­sării obligatorii a unei perioade de austeritate – relansa­rea economiei. PSD-ul, resetat, vrea să exploateze pro­pagandistic tocmai această „strângere-temporară-a-cu­relei”. Ciolacu, liderul partidului, își justifică presiunea pentru continuarea dezmățului bugetar printr-o com­parație cu relansarea economiei SUA care, sub noua ad­mi­nistrație Biden, ar utiliza aceleași măsuri stimulative pen­tru consum. Ciolacu ignoră conștient diferențele fun­da­mentale dintre economia americană și cea ro­mâ­neas­că. Criticilor sale și ale colegilor săi (cu eternele argu­mente de corupție, favorizare a clientelei de partid, su­punerea la „interese străine”), PSD-ul le adaugă incitarea – mai mult sau mai puțin discretă – a sindicatelor la ma­nifestații de stradă, greve, dezordini sociale. Prin liderii lor, sindicatele au fost, în cele trei decenii de post­co­munism, aliatele fidele ale PSD-ului. În realitate, însă, toa­tă „agitația” PSD-istă pentru continuarea măsurilor popu­liste de creștere a veniturilor salariale ale buge­tarilor (și, implicit, a pensiilor) ascunde altceva decât „grija social-democrată” pentru construirea  unei socie­tăți echitabile, fără diferențe marcante între membrii ei. PSD-ul și noua lui filială, AUR, se tem că alcătuirea unui buget echilibrat prin introducerea unor investiții riguros controlate este premisa pe baza căreia guvernul va trece la „destructurarea Sistemului”. De trei decenii, sistemul ins­tituit de „moștenitorii comunismului” blochează dez­voltarea țării, prin acapararea tuturor instituțiilor statului și impunerea unei „aristocrații bugetare”, a unei biro­crații „de aparat” ce controlează totul și a cărei expresie politică este „partidul”. Incapabilă să creeze plusvaloare prin muncă, parazitară prin modul său de existență, această „pătură socială” și-a asigurat statutul dominator prin „mul­gerea” bugetelor țării, prin drenarea veniturilor aces­teia spre propriile buzunare. Salariile și pensiile ne­sim­țite, indemnizațiile și „sporurile” aberante, n-au mai pu­tut fi ascunse, de la un moment dat, prin creșterile ge­ne­rale de venituri „de la buget”, mai ales că prin „stri­virea” producătorilor interni sub avalanșa „consuma­bi­lelor” de import, colectările pentru el au devenit tot mai dificile.

Prin bugetul pe 2021, guvernul Cîțu încearcă să în­drepte această stare de lucruri. El este, într-adevăr, un „instrument” prin care demolarea „sistemului” poate fi în­cepută. Operația trebuie însă făcută rapid, cu asumarea în cunoștință de cauză a tuturor riscurilor politice și so­cial-economice. Intuind rezistența acerbă pe care apa­ra­tul birocratic al majorității instituțiilor adminis­trative o va opune măsurilor reformiste, premierul Cîțu a de­cla­rat că, în anul acesta, salariile, sporurile și nenu­măratele fa­cilități ale angajaților statului nu vor fi atinse. Boala lungă înseamnă însă moarte sigură. Amânarea, după acceptarea bugetului pe anul în curs, a „revoluției ad­mi­nis­trative”, va face ca „elanul politic” ce a dus la scoa­terea PSD-ului de la putere să se piardă și maniera de „sub­zistență bugetară” să își revină, găsind noi căi de a se im­pu­ne. „Sistemul” poate fi, totuși, demolat. Acțiunile de eli­mi­nare a instituțiilor și cheltuielilor inutile, inițiate de li­deri locali, precum bihoreanul Ilie Bolojan, ori bucu­reș­­te­nii Nicușor Dan și Clotilde Armand, arată că se poa­te. Dacă „la vârf” guvernul va renunța la „tergi­ver­să­rile stra­­tegice”, trecând hotărât la modificarea legis­lației, spe­ran­țele îndreptării țării spre normalitate ar pu­tea fi con­fir­mate. Excrescențele cancerigene ale oricărui sistem pu­blic nu pot fi eliminate decât prin operații chirurgicale rapide.