De obicei se întâmplă așa: un scandal – bazat sau nu pe realitate – se inflamează foarte tare la început, ajunge să fie știut în orice colțișor de planetă, cu pagubele de imagine inevitabile, după care, când cel acuzat pe nedrept își câștigă dreptatea, nimeni nu mai e interesat de știre. Un titlu de genul „Arbitru rasist în Champions League!”, scris cu litere de-un lat de palmă, va vinde întotdeauna mai bine ziarul decât unul care spune că „UEFA absolvă un arbitru de acuzațiile de rasism”.
Arbitrul român Sebastian Colțescu a simțit pe propria-i piele cum stau lucrurile, atunci când jucătorii echipei „Istanbul Bașakșehir” au ieșit de pe teren, ca protest față de folosirea cuvântului „negru”, interpretat drept „rasist”. În zadar au încercat Ovidiu Hațegan, arbitrul de centru al meciului, și „inculpatul” Colțescu să explice că „negru”, în limba română, e o culoare, și că nu înseamnă același lucru cu apelativele „negro” sau „nigger” din alte limbi. Scandalul a căpătat imediat încărcătură politică: președintele Turciei a „condamnat ferm” rasismul, pe o pagină de socializare, iar ministrul Sportului din România, de la acea vreme, s-a simțit îndreptățit să își ceară scuze, în numele întregii țări. În tot acest timp, Sebastian Colțescu a început să fie martelat de televiziunile de la noi, inclusiv de foști mari arbitri români, de la care te așteptai dacă nu la un dram de empatie, măcar la o lectură mai bună, pe legi și regulamente, a întregii situații. Puțini au rămas cu mintea rece, în seara aceea și în cele care au urmat, puțini s-au mai întors la ce făcuse și spusese, de fapt, Colțescu, puțini au încercat să analizeze la nuanță ce se întâmplase. Printre ei s-a aflat scriitorul Radu Paraschivescu, un pasionat al sportului cu balonul rotund, care, într-o emisiune tv, a pus punctul pe „i”, demonstrând, lingvistic, că Sebastian Colțescu nu poate fi acuzat de rasism.
Vremea a trecut, iar Comisia creată de UEFA pentru a judeca problema a dat, în sfârșit, verdictul: românul Colțescu a fost acuzat doar de „conduită nepotrivită”. Niciun cuvințel despre „rasism”, cuvântul care făcuse audiențe-record cu luni în urmă! Evident, știrea cu absolvirea lui Colțescu de acuzele de rasism n-a mai prins prima pagină a marilor cotidiane de sport din Europa. După cum, la fel de evident, nici președintele turc, nici fostul ministru român al Sportului, nici acuzatorii publici ai lui Colțescu de la noi, care s-au grăbit să prindă „trendul”, fără să se gândească de două ori, nu și-au înghițit cuvintele la aflarea verdictului. E o lecție aici peste care nu trebuie să trecem: să ne recâștigăm demnitatea și să nu ne mai punem singuri cenușă în cap. Pupincurismul nu mai este în trend.