ANCHETĂ „FORMULA AS”: Scăpăm de Covid, sau rămânem căsătoriți cu el pe viață?

Camelia Eftimiu, 37 de ani, cosmeticiană

„Abia aștept să băgăm divorț”

(Se recomandă drept „mică și vorbăreață”, și nu minte deloc. Vorbește repede, grăbit, e imposibil să o mai oprești odată ce s-a pornit.)

„Aoleu, Doamne ferește! M-ați făcut să râd! Păi, să știți că virusul ăsta are ceva dintr-un bărbat posesiv și agresiv. Da, da, acum, că m-ați întrebat, chiar găsesc destule asemă­nări! Haideți să vă spun ceva: știu destule femei că­să­torite cu bărbați d-ăștia, Dumnezeu să le apere și să le păzească! Dar la firea mea, așa, mai rebelă, mai independentă, e imposibil să trăiesc cu așa un om! Ține-mă captivă în casă și m-ai omorât! Păi, ce face co­vidul cu noi face și un băr­bat gelos și posesiv! Te pune să porți mască, să nu ți se vadă fața, te ține în casă cu forța, nu te lasă să ieși seara cu fetele în oraș, la o limo­nadă. Ăsta e soțul de tip Covid! Pentru cine n-are antrenament cu băr­bați de felul ăsta e greu de dus așa o viață. Dar, între noi fie vorba, știu femei care nu fac nicio deosebire între coronavirus și soții lor. Pentru ele pare mai simplu să se adapteze la viața asta pe care o trăim acum. La mine, însă, nu ține cu tertipuri din astea. Vă spun cinstit, abia aștept să bag divorț de covid! Să-i trântesc vaccinul în nas și să-i zic: «pleacă, bă, că m-am săturat de tine!». Nu mai pot! Mi-a ajuns. Îmi vreau viața înapoi!”

Virgil Drăgușanu, 68 de ani, pensionar

„Vom tăia capul zmeului”

(Nu era nevoie să-mi spună că a fost profesor de liceu timp de 40 de ani. Aș fi ghicit din prima.)

„Pe mine, situația de acum mă duce cu gândul la basmele noastre vechi. La lupta aceea perma­nentă din­tre om și zmeu. Între bine și rău, ce să mai vorbim… Pentru că orice boală este un rău care se abate asupra lumii. Așa este și acum, nu văd nicio deose­bire. Avem un zmeu, coronavirusul, cu care noi, oamenii, precum Făt Frumos, ne tot luptăm de un an încoace. Când ne dovedește el pe noi, când pare că noi o să ieșim învingători. Suntem sleiți de puteri, asta e adevărat, dar am făcut rost de apă vie și apă moartă – vacci­nurile astea care tocmai au apărut – și se pare că o să câști­găm. Va da Dumnezeu și ne vom vaccina toți! Cu alte cuvinte, vom lua apă vie și apă moartă și vom tăia capul zmeului.”

Manole Baicu, 54 ani, instalator

„Atâta vreme cât trăiesc, nimeni nu-mi ia bucuria din viață!”

(Vorbește răstit, aproape că mă ceartă. Dar îmi dau seama în scurt timp că nu are nimic personal cu mine, e doar felul lui de a fi.)

„Auziți, domnul zia­rist!? Dacă am ajuns să mă sperii și de o cârpă, înseam­nă că sunt ultima găină de pe pământ! Că-i tot aud pe oameni în jur, domne, mă sufoc, nu mai pot, gata cu masca! Băi, omule, ce fel de căprioară ești tu, de-ți dai ochii peste cap de la o cârpă?! Dă-o-n pisici de cârpă! Au zis niște oameni că îți face bine, ține-o, băi, pe nas, că n-o să mori din atâta lucru! Mie, pe lumea asta, nu mi-e frică decât de Dumnezeu și de tăticul meu, Dumnezeu să-l odihnească, că avea palma grea și eu făceam tâm­penii multe! Cum să-mi fie frică de virus?! Domne, dacă aș trăi cu frică, păi ce viață aș avea?! Păi, ce, doar coronavirus exis­tă pe lumea asta?! Avem un mi­lion de alte boli și 900 de mii dintre ele sunt mai grave de­cât virusachele ăsta! Te poți îmbol­năvi de orice, ori­cum, oricând. Vorba aia, cu o moarte suntem cu toții datori! Dar eu știu ceva: atâta vreme cât trăiesc, nimeni nu-mi ia bucuria din viață! Mă bate nevasta la cap?! (Că tot m-ați între­bat dacă mă simt căsătorit cu viru­sul.) O pup pe frunte, îmi iau scu­lele de pește și am plecat pe baltă. Eu nu stau la discuții, să fim înțeleși! Zice lumea de pandemie? Eu, la fel, pun masca pe față și tai-o pe baltă, la pescuit! Indi­ferent de cine mă amenință, eu îmi văd de viața mea. Dacă-l respect, mă respectă și el pe mine. Oricum, oricând, vine ceva care te dă peste cap. Să mor de frică în avans e cea mai proastă idee!”.

Ovidiu Apetrei, 45 de ani, manager

„Divorțăm de coronavirus, dar cam rămânem pe drumuri”

(Un om relaxat. Face câțiva pași cu mâi­nile în buzunare în timp ce răspunde, își veri­fică telefonul, zâmbește.)

„Să fim serioși, am scăpat noi de chestii mai grave în istorie și am mers înainte. Mai avem azi ciumă, lepră, gripă spaniolă? Astea erau boli din care se murea, nu coro­navirusul! Ăsta e apă de ploaie față de ce a trăit omenirea! Nu zic, rău și ăsta, dar nu la nivelul bolilor care au fost. Am tras o spe­rietură zdravănă și acum gata, la revedere, adio, bye-bye. Problema este că divorțăm de coronavirus, dar cam rămânem pe dru­muri. Costurile sunt enorme! Economic vorbind, situația e la pământ! Sunt prea mulți oameni, inclusiv prieteni de-ai mei, care, gata, ori și-au închis șandramaua, ori și-au pierdut locul de muncă. Și asta doare mai tare, că e pe termen lung. Sper, de acum încolo, să ne aștepte vremuri mai bune, să ne căsătorim și noi cu parteneri de viitor: pace, sănătate, prospe­ritate… Ar cam fi timpul. De felul meu, eu sunt op­timist și am observat că există un mare echilibru pe lume, o balanță. Când un talger trage prea într-o parte, mereu vine ceva care să-l aducă de unde a plecat. Așa o să fie și acum. Se întorc ele vremurile bune!”