Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Boala lungă

Al treilea val al pandemiei Covid-19 lovește și Ro­mânia. Numărul infectărilor a crescut, iar „sistemul sanitar” dă semne de oboseală. Accidentele din spitale, învălmășeala la vaccinare, haosul provocat de contes­tatarii virusului și de lipsa unei comunicări eficiente și țintite din partea instituțiilor Statului au devenit din nou vizibile. În mod paradoxal, pandemia are și merite: ea dezvăluie slăbiciunea sistemului instituțional al statului român. Se vede acum, cu claritate, proasta lui func­ționare, lentoarea și reacțiile lui perverse la provocări. Actualul sistem instituțional românesc este bolnav încă de la punerea lui în funcțiune, în 1990, primul an al reîntoarcerii țării la democrație. Am scris, de-a lungul anilor în editorialele publicate în revistă despre inte­resele ascunse în spatele „statului” din forma lui actuală, am arătat necesitatea reformării lui în vederea ridicării României la nivelul celorlalte țări din Uniunea Euro­peană în care a fost admisă. În timp, multe dintre gru­pările ce au apărut pe scena politică au decelat „defec­tele” sistemului și au solicitat reformarea lui. „Sistemul” în­să a rezistat. Eșecul guvernării CDR-PD-UDMR, din­tre anii 1996 și 2000, a arătat că fără schimbări radicale, „sistemul” se autoproduce și se extinde, un fapt dovedit de guvernările PSD-iste de după alegerile din 2016. „Sistemul” format din moștenitorii nomenclaturii și „secu­rității” comuniste a favorizat apariția unei „aristo­crații bugetare” tot mai extinse, pe seama veniturilor Statului, constituite din taxele și impozitele percepute, în special, de la producători. Nu e de mirare că, blocate de o fiscalitate invazivă, forțele cele mai active din pro­ducție au părăsit țara, că „piața produselor românești” s-a restrâns, că salariile și pensiile mărite (cu care „par­tidul sistemului”, PSD-ul, a atras electoratul) s-au topit sub presiunea inflației și scumpirilor. „Sistemul” se în­drepta, de la început, spre faliment. Pandemia l-a făcut vi­zibil și a reiterat necesitatea reformării lui în profunzime.

Restructurarea sistemului bugetar, reducerea biro­cra­ției „de aparat” și eliminarea instituțiilor inutile, dintr-o administrație națională cu multe „colateralități”, au fost obiectivele pe care alianța de guvernare PNL-USR PLUS și UDMR, victorioasă în alegerile parla­men­tare, a trebuit, obligatoriu, să și le asume. Primul ei guvern, cabinetul Orban, constituit în ultimul an al man­datului legislativ trecut, a reușit să gestioneze onorabil cheltuielile uriașe generate de efectele pandemiei. După alegeri, noul guvern, condus de Florin Cîțu, nu mai pu­tea continua cu formulele financiare paleative (împru­mu­turi, apeluri la ultimele rezerve etc.), fiind obligat să stopeze, în condiții de criză economică previzibilă, risipa aberantă a banului public. Prima „mișcare” pe care guvernul Cîțu a realizat-o cu succes a fost adop­tarea Bugetului de Stat pe 2021. După mulți ani în care fon­durile acumulate la buget au fost „tocate” pentru sa­tis­facerea populistă a intereselor greoaiei administrații a Statului, bugetul pe 2021 a prevăzut o creștere reală a investițiilor în infrastructura țării și în producția ei in­ternă. Florin Cîțu a înțeles foarte bine că niciun buget nu poate fi corect alimentat, fără ca „masa de impo­zi­tare” să crească prin creșterea nivelului producției inter­ne și a vitezei de circulație a rezultatelor acesteia, spre piețele pe care sunt valorificate. Tot Cîțu a demonstrat că a înțeles necesitatea resetării și reducerii ponderii sis­temului administrativ în „dirijarea” inițiativelor econo­mice particulare, a proiectelor pe care și le asumă sec­torul privat al economiei. Pe scurt, premierul a ajuns la concluzia sănătoasă că risipa bugetară poate fi stopată prin debirocratizarea și informatizarea sistemului admi­nistrativ, prin eliminarea privilegiilor (salariale și pre­mia­le) pe care acesta și le-a acordat singur, prin pro­fe­sio­nalizarea reală a „cadrelor” și retribuirea lor după per­formanțe în muncă, prin destructurarea insti­tuțiilor inutile etc. „Viziunea” premierului Cîțu sună teoretic perfect. Românii au însă o vorbă: „teoria e bună, dar practica te omoară!”. În editorialele mele am pledat, ca și alți observatori, pentru transpunerea rapidă, „în prac­tică”, a programului formulat de premier, arătând că alt­fel, „sistemul” va găsi antidotul pentru orice măsuri re­for­miste. În alianța de guvernare s-au conturat, se pare, în această problemă, două orientări. Una „radicală”, care solicită transpunerea imediată, chirurgicală, a măsurilor reformiste, și alta care propune – din dorința menținerii „păcii sociale” – resetarea treptată și lentă a sistemului. „Cearta” în jurul acestor orientări a căpătat nuanțe „par­tinice”. Este semnificativă, astfel, disputa dintre Vlad Voi­culescu, ministrul Sănătății, și Lucian Bode, minis­trul Internelor, pe chestiunea transparenței față de încăl­carea pe „pile” a programărilor la vaccinarea împotriva Covid-19. Exemplul nu este singular, cum nu sunt sin­gu­lare nici alte încălcări ale deciziilor reformiste „teo­retice” ale premierului Cîțu. „Cazul Onești” (uciderea unor ostatici nevinovați de către un psihopat) s-a „lăsat” cu o simplă „rotire a cadrelor”, așa cum a procedat întotdeauna „sistemul”. Cum va putea fi realizată, în asemenea contexte, reformarea acestuia? PSD-ul se va împotrivi cu înverșunare în Parlament, exacerbând promisiunile sale populiste, iar clientela lui, prezentă în tot „sistemul”, va face totul ca măsurile reformiste să eșu­eze sau să aibă efecte perverse. Un specialist al Băn­cii Naționale a calculat că, dacă vor ca sistemul admi­nis­trativ al țării să devină eficient, guvernanții ar trebui să disponibilizeze peste 300.000 de angajați. Ter­gi­ver­sând reforma, aplicând-o doar „din pix” și prin distri­buiri „strânse” de fonduri, guvernanții actuali riscă să lungească și să cauționeze „boala sistemului”. Se știe de mult la ce duce „boala lungă”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian