VIRUȘII, BACTERIILE și CIUPERCILE

– Ajutoare, dar și dușmani –

– Micro-organismele se găsesc în plante, animale, dar și în organismul uman. Medicina luptă contra lor cu preparate farmaceutice și vaccinuri. Însă virușii nou apăruți, așa cum este SARS-CoV-2, ne iau pe nepregătite și reprezintă o provocare pentru oamenii de știință. Vă propunem o călătorie în lumea lor –

MICROBII

Microbii sunt vietăți de dimensiuni infinite­zimale, atât de mici, încât nu pot fi văzute cu ochiul liber. Ele populează pământul și aerul, se simt bine și în apă, se înmulțesc în organismul plantelor, al animalelor și al omului. Trăiesc pe piele și mucoase, dar și în organe, unde preiau de­seori funcții importante. Se estimează că intes­tinul nostru găzduiește aproximativ 40 de miliar­de de bacterii, care susțin procesele metabolice. Însă microbii ne pot și îmbolnăvi. Omenirea a aflat acest lucru în secolul 19, când doctorul ger­man Robert Koch, laureat al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină, a descoperit că tu­berculoza, holera și antraxul sunt provocate de mi­croorganisme. El a pus astfel bazele cercetării epidemiologice. În prezent, se știe că microbii joacă un anumit rol și în apariția unor tipuri de cancer, precum și a sclerozei multiple, a diabe­tului și aterosclerozei.

Igiena și vaccinurile ne asigură protecție

Patru germeni sunt considerați deosebit de nocivi, deoarece constituie factori declanșatori ai bolilor maligne. Este vorba despre virusul papilo­ma uman (HPV), virușii hepatitici B și C și bacteria gastrică Helicobacter pylori. Ei gene­rea­ză inflamații cronice la colul uterin, în ficat și stomac, iar țesuturile unde infecția persistă mult timp sunt mai expuse la pericolul malignizării. Din fericire, avem posibilitatea să ne apărăm de agenții patogeni. Una dintre cele mai simple metode de a îi elimina este spălatul pe mâini. Distanțarea fizică, purtarea măștii și aerisirea spațiilor închise sunt armele folosite actualmente împotriva noului Coronavirus. Somnul suficient, stresul ținut sub control și un sistem cardio­vascular păstrat în formă ajută mecanismele de autoapărare ale organismelor să-și facă datoria, reacționând adecvat. Organismul nostru poate deveni imun în faţa microorganismelor și pe alte căi – de exemplu, adulții dezvoltă anticorpi, după ce au reușit să învingă o boală, iar bebelușii îi primesc de-a gata, odată cu laptele matern. În fine, dispunem și de modalitatea de imunizare nu­mită vaccin.

Pentru un sistem imunitar puternic

* Somn – Un studiu realizat în SUA a de­monstrat că oamenii care dorm mai puțin de șase ore pe noapte se îmbolnăvesc de patru ori mai frecvent de viroze respiratorii, comparativ cu cei ce se odihnesc minimum șapte ore.

* Mișcare – Cercetătorii britanici au con­statat că persoanele monitorizate în cadrul unui studiu izbuteau să-și scurteze durata răcelilor la jumătate, dacă făceau consecvent mișcare: de cinci ori în decursul unei săptămâni.

* Zinc – S-a observat că, administrând copiilor o doză zilnică de 10-15 miligrame de zinc, numărul răcelilor se reduce.

* Relaxare – Stresul ne face mai vulnerabili la infecții. Meditația (rugăciunea) ne ajută să gestionăm mai bine stresul și, în consecință, mic­șorează riscul de îmbolnăvire.

* Probiotice și prebiotice – Probioticele sunt microorganisme vii, care întrețin bacteriile „prietenoase” din intestin, favorizează mul­tipli­carea lor și restabilesc echilibrul florei intestinale, îmbunătățind astfel rezistența organismului la infecții. Se găsesc în mod natural în alimentele fermentate, cum sunt iaurtul, kefirul sau varza murată. Iar farmaciile și magazinele naturiste ne oferă o gamă largă de suplimente cu probiotice. Alegeți-le pe cele cu un număr mai mare de tul­pini bacteriene, deoarece ele aduc o contribuție importantă la diversificarea florei – ex. Mega Biotic – 15 tulpini lactice + zinc (Cosmopharm), Complex de 16 probiotice + FOS (Swanson), Epic Pro – 25 probiotice + FOS (Swanson). Eficiența lor crește, atunci când au în compoziție și inulină sau FOS (fibre alimentare, ce constituie hrana bacteriilor).

VIRUȘII

Multă vreme au fost priviți cu îngăduință, din convingerea falsă că nu s-ar face vinovați decât de niște răceli plicticoase, cu guturai. Dar de când au erupt spectaculos SARS, MERS, Ebola și noul Coronavirus, oamenii de știință au înțeles că virușii sunt imprevizibili.

De fapt, nu se poate spune că ei ar fi într-ade­văr niște ființe vii, căci n-au pereți celulari și nici un metabolism propriu, nu pot produce energie și nu sintetizează proteine. Înăuntrul lor nu se găsește decât un genom: un set de gene și alte informații ereditare, nimic altceva. Pentru a con­tinua să existe și a se putea înmulți, virusul are nevoie să se infiltreze într-o celulă-gazdă, pe care apoi o obligă să execute replicarea materialului genetic viral. După ce și-a făcut datoria, celula moare, eliberând mii de viruși nou-născuți, care încep îndată să-și caute un „sediu”. Virusul gripei, de exemplu, se multiplică de 100.000 de ori până să-și distrugă gazda. Însă nu orice virus reușește să ne in­fecteze. Mulți din­tre ei sunt elimi­nați de sistemul nostru imunitar îna­inte să ne îm­bolnăvească. Alții ne infectează, dar fără a ne crea mari probleme: apare un herpes pe buză, o verucă la mână sau începe să ne curgă nasul – și atâta tot.

Schimbări climatice cu consecințe neplăcute

În schimb, unii viruși generează patologii grave: infecții incurabile și letale, ca hepatita și SIDA. Devin din ce în ce mai mult o amenințare pentru noi virușii transferați de la regnul animal: mai întâi HIV, apoi Ebola, SARS și MERS, iar acum SARS-CoV-2. Efectiv, trei sferturi dintre bo­lile nou apărute în ultimul secol provin de la animale. De vină suntem noi: imixtiunile omului în natură sunt tot mai agresive, iar schimbările climatice, urbanizarea și creșterea animalelor în regim industrial desființează granițele care îm­piedicau până acum germenii găzduiți de animale să-și caute gazde printre oameni. Medicina tre­buie să se recunoască adesea neputincioasă în fața acestor infecții necunoscute. Gama prepa­ratelor antivirale este deocamdată destul de restrânsă. Iar în procesul lor natural de replicare, virușii suferă mereu noi mutații, ceea ce face ca stabilirea unui protocol de tratament să devină cu atât mai dificilă.

Matematica virușilor

* Cam 25 nanometri măsoară virușii răcelii. Deci, pentru a acoperi distanța de un milimetru, ar fi nevoie de 40.000 de exemplare, așezate unul lângă altul.

* Cercetătorii au identificat nu mai puțin de 200 de viruși care ne provoacă răceala. Din acest grup fac parte rinovirușii, adenovirușii și coro­navirușii (cei inofensivi).

* De aproximativ 250 de ori răcește un om în cursul vieții sale. Aceasta înseamnă că petre­cem trei-patru ani din viață fiind sâcâiți de gu­turai, tuse și răgușeală.

* 3 persoane din 10 cred că antibioticele ajută contra infecțiilor virale. Greșit!

* 72% dintre pacienți așteaptă ca medicul să le prescrie un antibiotic, dacă simptomele lor de răceală nu se ameliorează. Eroare!

BACTERIILE

Primele urme de bacterii au o vechime de 3,77 miliarde de ani, în vreme ce istoria speciei umane se întinde pe 1 milion de ani. Așadar, bacteriile au existat aici cu mult înaintea noastră. În lunga lor existență, ele s-au adaptat la orice condiții de viață, astfel că în prezent reușesc să trăiască în cele mai neospitaliere locuri: în Arctica, la tem­pe­raturi sub limita de îngheț, sau în America, în izvoarele termale din Parcul Național Yellow­stone. Unele formează colonii chiar și în apro­pierea craterelor vulcanice de pe fundul oceane­lor. Sunt prezente pretutindeni: în aer, pe pământ, pe plante, în alimente și în corpurile noastre. Cele unicelulare n-au nevoie de noi, se descurcă foarte bine și singure. Celula lor este dotată cu tot ce le trebuie pentru a supraviețui: propriul genom și propriul metabolism.

Cu bune și cu rele

Cele mai multe dintre ele nu aduc nici un fel de prejudicii organismului nostru, iar unele specii ne sunt chiar de folos. De pildă, pielea și mucoa­sele, care se află în contact permanent cu mediul exterior, sunt colonizate în mod natural, încă de la naștere, cu o floră bacteriană ce realizează o barieră protectoare în calea germenilor patogeni care ar încerca să pătrundă în corp – și astfel ne apără împotriva infecțiilor. Pe piele și în intestin, în gură, vagin și uretră, mișună 100 miliarde de microorganisme, din care majoritatea sunt bacte­rii. În intestin, de exemplu, ele participă la diges­tie, sintetizează vitamine, prelucrează fibrele ali­mentare, combat celulele malignizate. Cu ajuto­rul lor se prepară multe alimente sănătoase, cum sunt iaurtul, brânzeturile și varza murată. Specia­liștii estimează că numai 1% dintre bacte­rii sunt dăunătoare. Odată instalate în organismul nostru, ele generează produși toxici de metabo­lism (ceea ce numim toxine), care ne provoacă diferite boli. În consecință, avem de luptat cu dia­reea, cu fleg­moanele, poate chiar cu o septicemie. Toxinele bacteriene parțial inactivate prin anu­mite tehno­logii de laborator constituie baza unor seruri ad­ministrate ca vaccinuri, pentru preveni­rea unor infecții severe, cum sunt difteria și tetanosul.

Sărutul interzis

Germenii patogeni găsesc întotdeauna o portiță de intrare. De aceea, este necesar să respectăm o igienă care nu se rezumă doar la spălatul pe mâini, fie el și foarte minuțios.

Picături – Virușii responsa­bili pentru infecțiile căilor res­pi­ratorii se transmit prin pică­turile minuscule de salivă, ce se formează și se propagă prin aer, atunci când tușim sau stră­nu­tăm. Aceasta este modalita­tea de răspândire a virușilor ba­nali ai răcelii, dar și a celor gri­pali, iar mai nou, a SARS-CoV-2. Și ba­cilul Koch (al tu­berculozei) uti­li­­zează această cale de transmitere.

Săruturi – Anumite bacterii din cavitatea noastră bucală provoacă afecțiuni ale gingiei sau carii. În momentul când doi oameni se sărută, iar unul din ei suferă de parodontoză, nu poate fi exclus pericolul de conta­giune. Ca și în situația când cineva introduce în gură sau linge suzeta unui bebeluș.

Sex – HIV, virușii herpetici și gonococul (bacteria Neisse­ria gonorrhoeae, aflată la origi­nea bolii venerice cunoscute sub de­nu­mirea de gonoree sau ble­no­ragie) se transmit prin flui­­dele corporale, cel mai adesea în timpul unui contact sexual. U­ne­ori, contaminarea se poate produce și prin simpla atingere a organelor genitale infectate.

Suprafețe – Fie că punem mâna pe clanțele ușilor, pe tele­fonul mobil, pe bani, pe tasta­tura unui bancomat, pe bara de susținere din autobuz, pe su­pra­fețele atinse de multă lume îna­intea noastră, putem lua un vi­rus de răceală sau Norovirusul care de­clanșează diareea – ca să nu mai vorbim de Covid. Apoi, când ducem instinctiv degetele la nas sau la gură, vom trans­porta germenii patogeni exact în locurile pe unde el pă­trunde foar­te ușor în organism.

Animale de companie – Oricât ne-ar fi de dragi, nu trebuie să uităm că animalele din imediata noastră apropiere pot fi surse de microorganisme patogene. Câinii infectați dau mai departe virusul turbării prin mușcătură. Stăpânii de pisici se îmbolnăvesc de toxoplasmoză, dacă din neatenție vin în contact cu materiile fecale, când curăță litiera felinelor. De la broaștele țestoase se poate lua Salmo­nella.

Paraziți – E posibil ca o înțepătură de țânțar să aibă consecințe extrem de neplăcute: un episod de malarie, febră hemoragică Dengue sau boala provocată de virusul West Nile. Puricii sunt purtători de ciumă, iar de la ei o pot lua și oamenii. Căpușele transmit meningo­encefalita și boala Lyme (borre­lioza Lyme), supranumită „boa­la cu o mie de fețe”, din cauza simptomatologiei extinse și ver­satile.

O paletă diversă de forme

* Sfere – Bacteriile de formă sfe­rică poartă denumirea de coci. Ele se pre­zintă grupate câte două (diplococi) sau patru (tetracoci), dispuse în lanț (strep­tococi) sau în ciorchine (sta­fi­lococi).

* Bastonașe – Escherichia coli, Proteus și Klebsiella sunt cele mai cunoscute specii din categoria ba­cililor. Aceste bacterii au un aspect de cilindru alungit, cu ambele capete ro­tunjite.

* Bastonașe curbe – Același profil cilindric ca mai sus, cu deosebirea că este îndoit în formă de arc. Bacteriile de acest tip se numesc vibrioni, sunt extrem de mobile și preferă să-și ducă viața în medii lichide. Principalele specii sunt vibrionul holerei și cel ce provoacă toxiin­fecții alimentare.

* Spirale rigide – Bacteriile nu­mite spirili arată ca niște filamente groase, răsucite în formă de spirală și prevăzute la unul din capete cu un mănunchi de cili, care le ajută să se deplaseze mai repede. Trăiesc în apă sau în mâl și sunt în general saprofite (se hrănesc cu materii moarte şi produs putrefacţia).

* Spirale flexibile – Spirochetele se aseamănă cu spirilii, dar sunt ceva mai lungi decât ei, au între 7 și 14 spire și un înveliș flexibil, care le permite să execute mișcări variate. Unele sunt bacterii saprofite, viețuiesc în apă sau populează intestinul animalelor cu sânge rece. Al­tele declanșează afecțiuni grave în organismul uman: sifilis, leptospiroză, febră recurentă.

Peste tot dai de ele

Se presupune că în interiorul și la suprafața corpului nostru se află peste zece mii de tipuri de bacterii.

Pielea – Pe tegumentele noastre trăiesc cam tot atâția microbi, câți oameni există pe glob. Ei ajută la cicatrizarea rănilor și produc substanțe pro­teice care distrug germenii patogeni.

Cavitatea bucală – Mu­coasa bucală, nazală și farin­giană este populată în special de streptococi. Dezechilibrele in­tervenite în flora bacteriană din aceste zone dau naștere miro­sului neplăcut al gurii, cauzează inflamații gingivale și carii.

Stomacul – Cel mai cunos­cut reprezentant al microflorei gastrice este Heli­cobacter pylori, care afectează aproape 60% din populația a­dul­tă. Pro­vine de la alimente contami­nate, însă poa­te fi intro­dus în tractul digestiv și când mâncăm fără să ne spă­lăm pe mâini. El poate ră­mâ­ne inactiv în stomac și duoden ani de zile, pentru ca la un moment dat să se multiplice și să pro­voa­­ce o gastrită sau un ulcer peptic.

Intestinul – Fără s-o știm, purtăm în intestin până la două kilograme de microor­ga­nisme, dintre care 99% bacterii. O di­versitate cât mai mare a flo­rei fa­vorizează desfășurarea în bu­ne condiții a digestiei, cu e­fec­te benefice asupra organismului.

Vaginul – 70% dintre bacte­riile aflate în vagin sunt bacili lactici. Producând acid lactic, ei mențin pH-ul zonei la un nivel scăzut, care împiedică germenii patogeni și ciupercile (de obi­cei, Candida albicans) să se dez­vol­te aici.

Uretra – La bărbați, bac­teriile populează mucoasa de pe treimea inferioară a uretrei, iar la femei, ele avansează până la jumătate din lungimea acesteia. Chiar și în vezica urinară sunt pre­zente mici cantități de bac­terii.

Tratamentele cu antibiotice

Cum funcționează – Substanțele active din medicamente distrug peretele celular al bacte­riilor sau le blochează sinteza proteinelor și ast­fel omoară microbii.

Efecte secundare – Din păcate, antibio­ticul n-are cum să opereze o selecție. Deși vi­zează un anumit microorganism, care a provocat infecția respectivă, el nimicește deopotrivă și bacteriile folositoare împreună cu cele patogene, tulburând astfel echilibrul natural al florei in­testinale. De aceea, se reco­mandă ca administrarea antibio­ticului să fie însoțită întotdeauna de un pro­biotic. În plus, unii com­puși chi­mici din formula prepa­ratului pot declanșa reacții aler­gice.

Pentru situații speciale – Femeilor însărcinate și mamelor care alăptează li se poate prescrie, ca alternativă, un antibiotic cu efi­ciență dovedită și, în acelaşi timp, mai bine tolerat – de exemplu, penicilina.

Rezistența microbiană – Se spune despre o bacterie că este rezistentă, atunci când ea se dove­dește insensibilă la acțiunea unui anti­biotic administrat într-o concentrație care, în mod normal, ar trebui s-o distrugă. Re­zistența este favorizată și de mutațiile suferite de bacterii, dar și de utilizarea greșită a medicamentelor. Unii pacienți iau antibiotice atunci când nu e cazul: la o infecție virală, cum ar fi o gripă, de exemplu, ignorând faptul că ele nu acționează niciodată asupra virușilor, ci combat exclusiv microbii. Sau își tratează o infecție, fără să li se fi făcut în prealabil o antibiogramă, pentru a se stabili exact la ce preparat este vulnerabilă bacteria respectivă și a o ataca țintit. Uneori, pacienții comit și alte gre­șeli: scurtează din proprie inițiativă durata admi­nistrării sau reduc dozajul prescris de me­dic.

Multirezistența – Anumite bacterii au dez­voltat deja rezistență la numeroase antibiotice, din nefericire și la unele foarte puternice, de ultimă generație. Prin urmare, ele sunt acum multirezistente. Fenomenul îngrijorează lumea medicală, deoarece există posibilitatea ca, la un moment dat, acești gemeni să nu mai poată fi învinși. Pentru că industria farmaceutică are nevoie de timp ca să scoată pe piață antibiotice noi, pe când ritmul în care microbii devin in­sensibili la ele este mult mai rapid. Îndeosebi în spitale, microorganismele plurirezistente repre­zintă o problemă cât se poate de gravă (să ne amintim de marii arși din tragedia de la „Colectiv” și infecțiile nosocomiale). Specialiștii sunt în căutare de soluții alternative. Într-un spital din Ham­burg, s-au montat la uși clanțe din cupru și s-a încercat utilizarea aceluiași metal la cât mai multe din suprafețele cu care veneau în contact numeroase persoane. Re­zultatul: s-a constatat că densitatea populației bacteriene s-a redus cu peste o treime. N-ar trebui trecută cu vederea nici șansa oferită de remediile homeopate.

CIUPERCILE

– Nu sunt nici plante, nici animale, ci un regn intermediar. Se cunosc aproape trei milioane de specii, de o diversitate uluitoare, iar printre ele există și câteva sute care ne pot îmbolnăvi –

Culegem ciuperci din pă­dure, ca să ne preparăm cu ele un papricaș delicios. Droj­diile dau gust și aromă pâinii, vinului și berii. Mu­cegaiul pătează pereții din baie și dormitor, irită căile respiratorii și provoacă aler­gii. Alte mucegaiuri trans­formă brânza tradi­țio­nală într-o specialitate și li­vrează materia primă pentru pro­ducția de antibiotice.

Un sistem imunitar să­nătos îm­piedică înmulțirea necontro­lată a ciupercilor care se găsesc în mod natural la suprafața și în interiorul orga­nismului uman. Infecțiile fungice (mico­zele) a­fectează de obicei pielea, unghiile și mucoa­sele și sunt foarte neplăcute, dar pot fi vin­decate, dacă le tratăm consecvent cu me­dica­mentele potrivite.

Însă la pacienții cu SIDA, boli maligne sau la cei ce au suportat o operație de transplant și au imu­nitatea deficitară, micozele se pot ex­tinde la plămâni, creier sau la sistemul circu­lator, ame­nințând viața bolnavului. Fungii pă­trund în corp odată cu aerul respirat, prin mu­coasa nazală, în tractul digestiv – cu alimen­tele ingerate sau prin micile leziuni de pe piele.

Adesea, infecțiile micotice severe sunt fie ignorate, fie desco­perite târziu, fiindcă diag­nosticarea lor este în general dificilă. Iar, în acest stadiu, medi­ca­mentele nu mai dau întot­deauna rezultatul scontat. Și nici nu există un vaccin contra mi­cozelor, cel puțin deocam­dată.

Tipuri de infecție fungică

* Ciuperca piciorului – Pielea se în­roșește, prezintă fisuri și descuamări, totodată apar senzații de arsură și mâncărime. Neglijată, infecția va ataca și unghiile. Se tratează local cu preparate antifungice, timp de mai multe săptămâni.

* Ciuperca unghiei – Îngroașă unghiile și le colorează în gălbui sau maroniu. Adesea, pe lângă trata­men­tul local cu creme, geluri, loțiuni sau lacuri antifungice, care poate dura până la un an, medicul dermatolog prescrie și tablete.

* Micoza vaginală – Se declan­șează în urma unui tratament cu antibiotice sau după o perioadă deo­sebit de stresantă, care a slăbit sis­temul imunitar. Se manifestă prin mân­cărimi în zona intimă și o scur­gere de culoare albă, cu miros ca­rac­teristic de drojdie. Tratamentul constă în capsule vaginale și creme.

* Candidoza bucală – Se recunoaște după depunerile albicioase de pe limbă și mucoasa bucală, uneori fiind însoțită de mâncărimi și durere. De cele mai multe ori, este o consecință a slăbirii imunității în perioada de sarcină, după o serie de ședințe de chimioterapie sau un transplant. Terapia cuprinde medicamente antifungice și soluții cu aplicare lo­cală.

* Candidoza de scutec – Apare la bebeluși, deoarece sis­temul lor imunitar este încă imatur. Se tra­tează cu creme antifun­gice.

Paza bună trece primejdia rea

Fiindcă este mai ușor să previi, decât să tratezi, vă prezentăm aici câteva metode simple, cu ajutorul cărora puteți evita o infecție fungică.

* Pielea mereu uscată – Schimbați-vă imediat costumul de baie ud cu o îmbrăcăminte uscată, fiindcă ciupercile de drojdie (Candida) se simt excelent într-un mediu cald și umed. Ștergeți foarte bine pielea între degetele de la picioare și în toate pliurile cutanate.

* Igienă – Purtați șlapi ori de câte ori mergeți la saună, la ștrand sau la un bazin de înot. Când vă spălați, nu folosiți prea mult săpun, ca să nu distrugeți microflora naturală a pielii – mai ales în zona vaginului. Aici este suficientă apa caldă sau se poate utiliza o loțiune specială pentru igiena intimă.

* Textilele – Îmbrăcămintea lejeră din bumbac permite pielii să respire. Pantofii și șosetele din fibre naturale sunt cea mai bună alegere. Pentru acele părți ale corpului unde aveți o infecție micotică, întrebuințați un prosop separat, pentru a nu extinde micoza.