PUTEREA RUGĂCIUNII
Stimată redacție,
Sunt un cititor al revistei „Formula AS”, și cel mai mult mă ocup de acest ziar iarna, când mă retrag la bloc, pentru că din luna martie și până în noiembrie, îmi fac destulă ocupație la sat, unde încerc, la cei 83 de ani ai mei, să mai produc ceva pentru a micșora numărul cumpărăturilor din piețele agroalimentare. Fac aceste lucrări și pentru a-mi întreține sănătatea, dar și pentru a compensa cheltuielile pe care le am lunar cu întreținere, mâncare, medicamente etc. Nu ies în stradă să urlu contra celor care ne conduc. Mă mulțumesc cu puținul pe care-l pot obține, știu și sunt învățat cu el, pentru că o să-l am totdeauna! Mă numesc Ion Bran, sunt din Pașcani, și acum 46 de ani am avut un diagnostic dat de mai mulți medici, o boală foarte gravă: ciroză hepatică. Nu-mi rămânea decât să mă pregătesc de ce e mai rău, decesul.
Fiind creștin ortodox, am mers la un preot de la Agapia Veche, să mă împărtășesc. Îl chema Părintele Elefterie, m-a consultat aproape ca un medic și mi-a spus: „Într-adevăr, ai ficatul mărit, cu două degete mai mare”. Ce m-a surprins foarte mult la Părintele Elefterie a fost faptul că a recunoscut că nu dânsul mă poate vindeca, dar o să se roage pentru mine un an de zile, până când voi descoperi un medic și un tratament străin care mă va vindeca. Nu a trecut o lună de zile și m-am întâlnit cu o verișoară (rudă pe care nu o văzusem de 20 de ani), care m-a ajutat să mă internez la Spitalul Elias din București, chiar la internistul lui Ceaușescu, al rudelor lui și al conducătorilor de atunci.
Doi ani și jumătate am fost tratat de acest medic, cu medicamente străine, care confirmau prezicerea Părintelui Elefterie (tratament după care am scăpat de boală, am revenit la serviciu, și-n continuare am prestat funcția de mecanic de locomotivă la CFR Pașcani). În anul 1991, „revoluționarii” de la depoul CFR Pașcani m-au scos la pensie, având 30 de ani de serviciu.
Azi, 10 februarie 2021, la 83 de ani, vă scriu această scrisoare, supărat că nu pot merge la țară, că pandemia mă ține închis într-un bloc construit de comuniști. Și totuși, la cei 83 de ani ai mei, am făcut prima doză de vaccin antiviral, urmează să fac a doua vaccinare (rapelul), și sunt în stare încă să scriu. Cu toate necazurile prin care am trecut, iubesc viața aceasta, pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Iubesc această viață, fiind convins că este cel mai frumos DAR făcut de El, de aceea am făcut tot ce am putut pentru a o întreține, dacă nu o mai pot lungi.
Vă mulțumesc, dacă v-a interesat scrisoarea mea. Eu cred că azi, 10 februarie 2021, am stat de vorbă cu oameni buni, prin această scrisoare. Vă îmbrățișez cu mult drag,
ION BRAN – Pașcani
Romanian