Trei mari minuni însoțesc locul Nașterii, Crucificării și Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos. Prima dintre acestea este Lumina Sfântă. Cea de-a doua este Întoarcerea Iordanului. Cea de-a treia, Norul de pe muntele Tabor.
Caracteristica esențială a Luminii Sfinte, focul care vine din cer și aprinde caierele depuse pe Mormântul Sfânt, este că, în primele minute, nu arde! Credincioșii prezenți la Ierusalim se lasă filmați cu palmele învăluite de flăcările reci. Cu câteva minute înainte de venirea luminii, fiecare colțișor din Biserica Domnului este controlat strict de poliția israeliană, ca să nu existe vreo sursă de foc. Patriarhul ortodox, care va intra singur la Sfântul Mormânt, este și el controlat din cap până în picioare, să nu aibă vreo posibilitate de a aprinde lumânările. Pe ușa Mormântului sunt lipite, ca sigiliu, o bucată mare de ceară și pecetea poliției. Gardienii rămân de veghe până când se aprinde Sfânta Lumină. Sunt de față credincioși ortodocși, copți, armeni, musulmani și reprezentanți ai altor religii. Patriarhul îngenunchează și rostește o rugăciune prin care îi cere lui Dumnezeu Lumina Învierii. După 20 de minute de rugăciune, un fulger galben-verzui coboară prin cupola bisericii și aprinde vata pusă pe Mormânt. Patriarhul o adună (încă nu arde), apoi o pune în două cupe de aur și iese în Capela Îngerului. Aici aprinde două mănunchiuri a câte 33 de lumânări (vârsta lui Iisus), pe care le trimite la Sfântul Altar și la Biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena. Credincioșii își aprind lumânările și le duc acasă, pentru a aduce pace și bunăstare în familie.
A doua minune este Întoarcerea Iordanului, cel mai important și mai mare râu din Țara Sfântă. În fiecare an, în râu are loc un eveniment ce depășește orice închipuire: apa își schimbă cursul! În loc să curgă de la Marea Galileii spre Marea Moartă, cum era firesc, Iordanul își începe pe neașteptate cursul de la Marea Moartă, unde apa e sărată și lipsită de viețuitoare, spre Marea Galileii, cu apă dulce și plină de vegetație și pește, adică de la moarte la viață, direcția pe care a îndrumat Mântuitorul întreaga umanitate.
În fine, minunea Norului de pe muntele Tabor se adaugă celor două miracole. Muntele Tabor este locul unde Mântuitorul s-a schimbat la față, înaintea ucenicilor. După botezul Său, asupra bisericii Sfântul Prooroc Ilie, din apropierea muntelui Tabor, a coborât o formațiune noroasă portocalie, luminoasă. Acest nor a căpătat diferite forme, globuri și șuvițe, care au coborât pe biserică, răspândind un extraordinar miros de tămâie. O adevărată minune! Dar nu minunile fac credința, ele se află la capătul credinței. Vorbind cu ucenicii uimiți, Domnul Iisus le-a spus: „Dacă veți avea credință în voi cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: mută-te de aici dincolo, și se va muta. Și nimic nu va fi vouă cu neputință”.
