Ce fac actorii de Paști?

– Biserici preferate din București –

Printre credincioșii ce merg an de an să celebreze Învierea în biserici se numără și mulți actori. Obiceiul are tradiție în București. În timp ce unii preferă biserica din parohia lor, unde slujesc preoți ce le sunt și duhovnici, alții își părăsesc cartierul pentru a trăi În­vierea la biserici celebre din Ca­pitală. Un tra­seu, nu doar spiritual, ci și… cultu­ral.

Mânăstirea Stavropoleos

Este preferata intelectualității orașului și a lumii artistice. Aici pot fi văzute mereu actrițele Valeria Se­ciu și Magda Catone, trupa actorilor de la „Teatrul Mic”, aduși la începu­turi de marea actriță Poldi Bălănuță, oameni din presă, dar și oameni po­litici. Multe familii de tineri își aduc și copiii la împărtășit, în biserica păs­torită de prețuitul părinte Iustin Mar­chiș. La Stavropoleos nu ai să vezi ni­ciodată îm­brâncelile pentru „paș­te” sau pen­tru aghiazmă, Învie­rea e cu adevărat „luminată”, totul de­curge în perfectă ordine şi deplină ele­­ganţă. Dacă bisericilor li s-ar acor­da stele, cu siguranţă că Biserica Sta­vropoleos ar primi cinci. Nu de­geaba este prin­tre foarte puţinele edi­ficii din Bucu­reşti trecute în fai­mosul ghid „Michelin”. Dincolo de atmosfera care-ţi încălzeşte sufletul, Mânăs­ti­rea Stavropoleos îţi încântă şi ochii cu o arhitectură superbă, dar şi au­zul, cu minunaţii cântăreţi de la stra­nă, care păstrează în muzica lor, cu sfinţenie, tradiţia muzicii psaltice.

Biserica „Sfântul Silvestru”

O altă biserică foarte populară în rândul intelectualilor este Biserica Sfântul Silvestru. Ea a rămas în ini­ma multor credincioşi, de pe când pă­rintele Constantin Galeriu îşi ţi­nea aici, încă din timpul comu­nis­mului, faimoasele sale predici. Lu­mea venea puhoi, nu doar din Bucu­reşti, ci din toată ţara, ca să-l asculte pe bunul părinte, atât de blând cu oa­menii, dar atât de dur cu autorităţile vremii. La Biserica Sfân­tul Silvestru a mai slujit și părintele Nicolae Bor­daşiu, apropiat al pă­rintelui Arsenie Boca. El a făcut par­te, alături de scri­itorul Vasile Voicu­lescu, de părintele Sofian Boghiu şi de mulţi alţi inte­lec­tuali, din cu­nos­cuta grupare isi­has­tă „Rugul aprins”, ce îşi găsise re­fu­giu în perioada in­ter­belică şi-n pri­mii ani ai comunis­mului, la Mâ­năs­­tirea Antim. Toţi acei oameni şi-au plătit credinţa cu ani grei de temniţă. În această biserică, puteţi vedea icoane pictate de Sorin Du­mitrescu, care este, de altfel, ne­lip­sit de la slujbe. În curtea bisericii se află şi mormântul modest al pă­rintelui Ga­leriu, la care puteţi aprinde o lu­mânare.

Biserica Kretzulescu

Înălțată pe Calea Victoriei, în apropiere de Palatul Regal, este una dintre cele mai simple, dar cu atât mai frumoase biserici din București. Aici slujeşte părintele Nicolae Răducă, un mare pro­fesor teolog. Una dintre eno­ria­şele sale cele mai fidele a fost Olga Tudorache, actriță de geniu, dascăl înzestrat cu un har special (mulți dintre ma­rii noștri actori i-au fost stu­denți). Dar eu am cunos­cut-o într-o postură mai deo­se­bită. Într-o vreme, eram eno­riașele aceleiași parohii. Doam­­na Olga era nelipsită de la slujbele Bisericii Kretzulescu. Și când spun „nelipsită”, asta înseamnă că venea nu doar la liturghia duminicală, ci și la acatistele de miercuri sau de vineri și era foarte implicată în bunul mers al parohiei.

Biserica Rusă

În altarul ei slujeşte un preot-vedetă, părintele Vasile, cel cunoscut prin emisiunea de la TV „Duhovnicul de la miezul nopţii”. Cum această biserică, ce are ca hram ziua Sfântului Nicolae, este şi pa­ra­clis studenţesc, fiind situată vizavi de Universitate, ea este întotdeauna plină-ochi de ti­neri evlavioşi, care-şi amin­tesc de Dumnezeu, chiar şi în afa­ra sesiunii.

Biserica Patriarhiei, Schitul Darvari

Mulţi creştini cu frica lui Dumnezeu vor să ia, dacă se poa­te, lumină chiar din mâna Patriarhului Daniel. Aceştia se îngrămădesc cu miile în noaptea de Înviere pe Dealul Mitropoliei, atraşi şi de so­bo­rul de înalţi prelaţi ce slujeşte alături de Patriarh, dar şi de celebrul cor al Catedralei Mi­tro­politane. În schimb, bucu­reș­tenii care-şi doresc un loc liniştit şi plin de har merg la minunatul schit Darvari, care funcţionează tot în regim mâ­năstiresc. Nu este nevoie să mergi până în nordul Mol­dovei sau în Maramureş pen­tru a simţi pacea mânăs­tirilor. Este de ajuns să părăseşti aglomeratul bulevard Maria Rosetti şi, la un colţ, să o iei în sus pe micuţa stradă Darvari, să asculţi toaca bătând şi dan­gătul mângâietor al clopotelor ca să simţi deja o presimțire a Raiului.