Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

ALERGIILE – Dr. RAREȘ SIMU (medic specialist în imunologie clinică și alergologie, cu compe­ ten­ ță în homeopatie): „Circa 40% din populația globului suferă de o afecțiune alergică”

CAUZE

Foto: Shutterstock – 4

– Primăvara a venit și natura înflorește din toate puterile ei, în grădini, în livezi și păduri. Un belșug de culori și miresme pe care, însă, mulți oameni le plătesc cu preț greu: alergiile. Pe cine amenință ele în mod special?

– De regulă, bolile alergice se dezvoltă pe un teren predispozant, la persoane numite atopice. Terenul predispozant este determinat genetic, fiind prezent inclusiv la persoanele care nu au alergii. În acest sens, trebuie știut faptul că cei care au în familie o persoană atopică sau cu o boa­lă alergică au un risc mult mai mare de a dezvolta o alergie! Există însă și pacienți cu alergii cronice, la care simptomele neplăcute se accentuează în aceas­tă perioadă, din cauza nume­roa­selor polenuri și nec­taruri eliberate de muguri și flori, care sunt purtate de curenți în aerul pe care-l respirăm. Fac­torii care favori­zează apariția aler­giei sunt însă foarte numeroși. Dar cea mai mare impor­tanță pentru apariția atopiei despre care aminteam o repre­zintă expunerea constantă la cantități crescute de alergeni – atât a mamei, în timpul sarcinii, cât și a copilului, ulterior. Un bun exemplu în acest sens sunt casele vechi, cu foarte multă mobilă, cu covoare, draperii și carpete, fără o bună aerisire, sau cu igrasie – acestea oferă mediul propice pentru dezvoltarea acarienilor și a muce­gaiu­rilor! Un rol la fel de important îl are și expunerea la poluanți, inclusiv la fumul de țigară – atât a viitoarei mame, cât și a copilului. Aceasta este, de altfel, una dintre cauzele pentru care bolile alergice au o frecvență mai mare în țările dezvol­tate, industrializate, unde poluarea este din ce în ce mai mare. Conform unor studii recente, circa 40% din populația globului suferă de o afecțiune alergică, cele mai frecvente fiind legate de perioada caldă, care favorizează circulația pole­nurilor și dezvoltarea anumitor tipuri de muce­gaiuri. Așa se explică și creșterea exponențială a procentului de persoane alergice din ultimii 20 de ani!

În categoria factorilor favorizanți trebuie introduse și alimentele „moderne”, procesate industrial, ori alimentele de tip fast-food, care conțin, de regulă, cantități însemnate de substanțe chimice (numite generic E-uri), ce favorizează instalarea alergiilor. E limpede, prin urmare, că alimentația mamei din timpul sarcinii, de pe parcursul alăptării și a diversificării alimentației la sugar poate juca un rol major în apariția aler­giilor la copii.

TIPURILE DE ALERGII

– Să ne oprim puțin la alergiile respiratorii, cel mai frecvent întâlnite în această perioadă. Care este cauza principală a instalării lor?

Dr. Rareș Simu

– Alergiile respiratorii sunt cauzate de anumite produse organice, care când intră în contact cu organismul produc modificări, declanșând reacții în cascadă, la nivelul sistemului imunitar. Atenție, nu orice sub­stanță purtată de aer poate fi alergenică! Pentru a putea de­clan­șa în organism reacțiile specifice bo­lii alergice, alergenul respectiv trebuie să aibă anumite dimen­siuni și o structură chi­mică bine definită!

Există două mari categorii de alergeni: cei care acționează pe tot parcursul anului (pereni) și cei care sunt prezenți doar într-o anumită perioadă (sezonieri). Alergenii sezonieri sunt reprezentați, în principal, de polenuri, dar și de anumite mucegaiuri de exte­rior. Legat de prezența polenului, există două mari categorii de probleme care se pot manifesta pri­măvara: rinita alergică sezonieră (care poate fi asociată și cu conjunctivita alergică) și astmul bronșic. Trebuie precizat că nu toate polenurile produc alergie. Cele mai frecvente tipuri de pole­nuri implicate în alergii sunt cele de graminee și cereale (ierburile cu spic, grâul, orzul, ovăzul, se­cara). O altă categorie de alergeni o reprezintă polenul de arbori (mesteacăn, arin, alun, salcie, plop, stejar, ulm, platan, măslin) sau de pomi fruc­tiferi (măr, păr, piersic). De asemenea, polenul de ierburi și buruieni are un rol important în apariția rinitei alergice – iar aici amintesc în special am­brozia, pelinul, urzica, pătlagina și măcrișul.

Perioada în care pot apărea probleme datorate alergenilor sezonieri variază în funcție de tipul alergenului. Pentru arbori, perioada se întinde din februarie până în septembrie, cu un vârf în lunile martie, aprilie, iunie și iulie, în funcție de specie. Pentru polenul de ierburi și graminee, perioada cu probleme se întinde din martie până în octom­brie, cu vârful în lunile aprilie, iunie, iulie și au­gust, în funcție de specie. Pentru mucegaiurile de exterior, perioada în care se dezvoltă alergia este din aprilie până în octombrie, cu un vârf în lunile iunie, iulie și august.

MANIFESTĂRILE ALERGIILOR

– Cu ce simptome neplăcute se confruntă persoanele alergice, primăvara?

– Cea mai mare parte a pacienților se con­fruntă cu manifestările specifice răcelilor banale. De regulă, întâlnim strănutul, mâncărimile la nivelul nasului, urechilor și ochilor (atunci când alergia e asociată și cu conjunctivita), obstruc­ționarea căilor respiratorii (nas înfundat), mân­că­rimi la nivelul faringelui etc. Toate aceste fenomene apar atunci când sunt afectate căile res­piratorii superioare, ca în cazul rinitei alergice. Dar pot apărea și simptome mai grave, când sunt afectate căile respiratorii inferioare, ca în cazul astmului alergic – afecțiune în care apare senzația de „sete de aer”, după cum o descriu pacienții. De fapt, există trei mari simptome tipice care apar în astmul bronșic: dispnee (respirație dificilă), tuse (care poate fi uscată sau productivă) și wheezing – un șuierat care se aude la respirație, produs de îngustarea căilor respiratorii mici. Aceste simptome apar periodic, cu o frecvență care depinde atât de gravitatea bolii, cât și de ex­punerea la factorii alergeni cauzali. În plus, la fel ca în rinita alergică, există și alți factori care pot să declanșeze o criză – și mă refer aici la iritanții nespecifici, ca fumul de țigară, parfumurile pu­ternice, curenții de aer rece, ceața și umezeala. În unele cazuri, crizele sunt declanșate de efort (simptomele apar la câteva minute după între­ruperea efortului), mai ales în cazul tinerilor.

– Se poate stabili cu ușurință ce alergen cauzează aceste simptome?

– Pentru a stabili cu certitudine cauza alergică trebuie făcute teste specifice. Cele mai conclu­dente teste pun în evidență sensibilizarea pacien­tului la unul sau mai mulți alergeni. Se poate face o testare cutanată, când se urmărește reacția pielii la diverși alergeni (există truse speciale cu ex­tracte alergenice standardizate) sau se pot face analize din sânge (IgE specifice). Trebuie men­ționat că aceste teste pot fi făcute la orice vârstă, chiar și la copiii mai mici de un an. Dacă nu sunt probleme, este bine ca testarea să fie făcută după vârsta de 4 ani, după ce sistemul imunitar este bine dezvoltat. Atunci când un copil mic are pro­bleme care ne duc cu gândul la o alergie (răceli repetate, dermatită atopică, obstrucție nazală per­manentă etc.), testele sunt necesare, indiferent de vârstă. În cazul copiilor mici sunt recomandate testele efectuate din sânge – mult mai conclu­dente!

MĂSURI DE PRIMĂ URGENȚĂ

– Ce măsuri „de primă urgență” e bine să ia persoanele alergice, pentru a evita neplăcerile primăverii?

– Primăvara, pacienții cu alergie la polenuri trebuie să ia măsuri specifice de limitare a reacției alergice, respectiv „profilaxia expunerii la aler­gen”. În sezonul cald, e indicat să facă un trata­ment de protecție cu antihistaminice (la sfatul medicului curant), să reducă expunerea la polen când ies la aer, prin folosirea unei măști de pro­tecție, să-și schimbe hainele și să facă un duș total, imediat cum intră în casă. În același timp, trebuie să evite locurile unde concentrația de po­len este mare: parcuri cu multă vegetație, păduri, livezi, grădini botanice etc. Este de preferat ca pa­cienții cu alergie la polenuri să-și petreacă va­canțele la mare. În schimb, cei cu alergie la muce­gai trebuie să evite mediile umede, spațiile neae­risite, incursiunile în aer liber în zone cu umiditate ridicată, inclusiv zona litoralului.

TRATAMENTE

– Ce opțiuni de tratament au pacienții cu alergii?

– Tratamentul alergiilor sezoniere are două com­ponente majore: tratamentul cauzal (desen­sibilizarea) și tratamentul simptomelor (manifes­tările de moment ale alergiei). Există multe preparate alopate pentru desensibilizare. Metoda e numită „imunoterapie specifică”, pentru că are acțiune imunomodulatoare. Bolnavului i se admi­nis­trează doze foarte mici de alergen, pentru a se obține toleranță la acesta din partea organismului. În imunoterapia specifică, se pot folosi maximum trei alergeni; când este nevoie de mai multe de­sensibilizări, nu are eficiență. Tratamentul durea­ză între 3 și 5 ani, are un cost destul de ridicat și influențează doar simptomatologia clinică, nu negativează și testele alergice.

O alternativă o reprezintă desensibilizarea cu remedii homeopate – o metodă blândă de imuno­terapie specifică, cu efecte imunomodulatoare. Din experiența pe care o am în domeniu, pot afirma că e mult mai eficientă, putând duce chiar la negativarea testelor alergice, în anumite cazuri. De asemenea, costul este mult mai redus față de terapia alopată. Un alt avantaj îl reprezintă faptul că tratamentul nu acționează doar asupra unui alergen, deci nu contează dacă pacientul are una, două sau mai multe alergii concomitent – homeo­patia are efect asupra tuturor alergenilor! Pentru a începe imunoterapia homeopată, trebuie făcută mai întâi o analiză specială, care stabilește com­pa­tibilitatea pacientului cu anumite remedii. Alt­fel spus, homeopatia are o înaltă spe­cificitate, depinzând strict de particu­laritățile fiecărui pacient.

Tratamentul simptomatic se re­comandă în funcție de manifestările alergiei – pentru rinoconjunctivită sau pentru astm. Principalele clase de medicamente utile în rinită sunt solu­țiile saline (preparate cu apă de ma­re), antihistaminicele (Aerius, Cla­ritine, Zyrtec, Xyzal, Telfast), deri­vații de cortizon – corticoizi topici (Rhinocort Aqua, Flixonase, Naso­nex). În cazurile extreme, în care se asociază și polipi de mari dimensiuni sau hipertrofia anumitor zone ale mucoasei nazale, se poate interveni și chirurgical (clasic sau prin radiofrec­vență).

Medicația pentru astm bronșic se prescrie în funcție de gradul de severitate. Dacă pacientul prezintă crize la intervale mari de timp, nu se im­pune un tratament continuu, ci bronhodilatatoare cu acțiune rapidă („Salbutamol spray”, de exemplu). Dacă criza nu cedează, putem reco­manda preparate cortizonice injectabile, aerosoli cu bronhodilatatoare, mucolitice, bronhodila­tatoare injectabile sau oxigenoterapie.

Când crizele sunt frecvente, se recomandă me­dicația inhalatorie: spray-uri sau pulberi cu efecte antiinflamatoare (Beclometason, Bude­sonid, Fluticasona), bronhodilatatoare (Salme­tero, Fenoterol), la care se pot adăuga și alte pre­parate cu administrare orală, în cazurile rezistente la tratament.

Dintre remediile homeopate utilizate cu suc­ces, amintesc: Allium cepa – indicat atunci când bolnavul prezintă simptome clasice de rinită aler­gică, cu rinoree care irită nasul și buza superioară, lăcrimare, strănut în salve; Euphrasia – indicat atunci când secreția lacrimală este iritantă și ochii apar roșii și injectați; Wyethia – indicat atunci când predomină mâncărimea la nivelul nasului, ochilor, în cerul gurii sau la nivelul urechilor; Arum tryphillum – indicat copiilor cu nasul și buzele foarte iritate (chiar cu sângerare); Sabadila – indicat atunci când predomină strănutul și simp­tomele apar mai ales în aer liber sau la contactul cu polenul.

Remediile homeopate indicate în cazul ast­mului alergic: Sulphur, Arsenicum album, Nux vomica, Aconitum, Calcarea carbonica, Kalium carbonicum, Lachesis – toate cu indicații bine sta­bilite, trebuie recomandate de medic!

– Ce plante medicinale și-au dovedit eficiența în tratarea alergiilor?

– Există multe plante folosite în fitoterapie împotriva alergiilor. Ținând cont de faptul că trac­tul respirator este cel mai puternic afectat de aler­geni, modalitatea ideală de utilizare a acestor plan­te este sub formă de inhalații. Pentru a pre­para un ceai de inhalație cu efecte imediate, folo­siți un amestec în părți egale de mușetel, levăn­țică, cimbrișor, jneapăn, pin și mentă. Se reali­zează o infuzie din două linguri de amestec (cu vârf) la un litru de apă în clocot. Se ține acoperit vasul 5 minute pentru infuzare, apoi se lasă puțin la răcit, cât să fie suportați aburii. Se acoperă bine capul cu un prosop mai mare, care să cuprindă și vasul cu infuzie, apoi se inspiră vaporii degajați, timp de 20-30 de minute.

Tot sub formă de inhalații se pot utiliza și uleiurile volatile de brad, pin, isop sau molid. Se pun 10-15 picături de ulei (simple sau în amestec) într-un vas cu apă fierbinte (un litru) și se inspiră vaporii degajați. Aceste inhalații (atât cu plante, cât și cu uleiuri volatile) au efecte foarte bune de­congestive și antiinflamatorii. Totodată, fluidifică și elimină secrețiile de la nivelul căilor respira­torii.

Un efect la fel de important în alergii îl au și condimentele: scorțișoara, cuișoarele (foarte utile și în parazitoze), ghimbirul sau oregano. Uleiul esențial de oregano are puternice efecte antiin­flamatorii, antivirale și antibacteriene dovedite. Aceste remedii sunt indicate atunci când peste rinita sau astmul bronșic alergic se suprapune o răceală care poate să agraveze, să acutizeze aceste afecțiuni!

Uleiul de chimen negru este un remediu puter­nic, cu efecte antiinflamatorii, imunomodulatoare și antialergice, fiind indicat mai ales în formele care evoluează cu tuse. Recomand administrarea sub formă de capsule, pentru a evita neplăcerile legate de gustul acestui ulei!

Există și alte plante cu acțiune antialergică (extractul de ardei iute, de soc, de porumbar, de salvie, de tătăneasă, de lemn-dulce sau de gheara-mâței), dar e mai bine ca dozajul acestor extracte să fie indicat de un medic specializat în fitote­rapie.

Plantele medicinale enumerate mai sus (inclu­siv cele pentru inhalații) sunt recomandate în epi­soadele acute de rinită alergică sau astm bronșic alergic, pentru a ajuta pacientul să depășească criza, dar și atunci când crizele respective apar pe fondul unei infecții virale asociate.

Unele plante medicinale sunt foarte utile pe termen lung, pentru tratamentul de fond al afec­țiunilor alergice. Foarte eficiente sunt trei-frați-pătați, lemnul-dulce, extractul de coacăz negru, amla (coacăz indian) și urzica. Aceste plante au rol imunomodulator și reduc reacția imună exa­gerată la alergen, diminuând inflamația alergică a căilor respiratorii superioare sau inferioare.

Extractele de măceșe și de cătină, prin conți­nutul lor bogat în vitamina C și alți antioxidanți puternici, au și ele efecte antialergice foarte bune.

Totodată, recomand plantele și ciupercile cu efect adaptogen, care acționează la nivelul su­prarenalei, reglând activitatea acestei glande cu un important rol în imunomodulare: rhodiola, cordyceps, astragalus, ginseng, ganoderma, noni.

Este indicat ca pacienții cu alergii cronice la polenuri să înceapă terapia de fond (imu­nomodulatoare) cu 2-3 luni înainte de apariția polenului respectiv, astfel încât la debutul sezonului, organismul să fie pre­gătit să facă față alergenilor. Dacă acest tratament nu este suficient în timpul sezo­nului, pentru controlul simpto­melor se pot adăuga și alte plante dintre cele men­ționate anterior, mai ales în fazele acute.

D-l dr. RAREȘ SIMU poate fi contactat la Centrul de Sănătate și Viață „Armonia” din str. Căuzași nr. 34, Sector 3, București, tel. 0766.298.458

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian