Dacă după 1989, la scară mare, România a fost condusă între acceptabil spre catastrofal, cele mai importante semnale de calitate a guvernării au venit, în ultimii ani, dinspre zona locală, dinspre primarii unor orașe și sate. Sigur, una e să conduci o țară ca a noastră, cu peste 16 milioane de locuitori și cu probleme pe măsură, și alta e să coordonezi – vezi cazul lui Emil Boc, care a condus și România, și Clujul – un oraș de maximum 500.000 de oameni. Cu toată expertiza și cu toată bunăvoința, guvernarea unei țări, mai cu seamă prin intermediul unei coaliții de partide, cum e cazul nostru azi, e mult mai expusă politizării, iar asta înseamnă (premierul Florin Cîțu o simte acum pe propria-i piele) că nu ai libertatea de a face tot ce îți propui și cum îți propui. Când nu apar crize și șantaje cu ieșirea de la guvernare, apar, în cazul mai fericit, tergiversări de decizii, obiecții și nuanțe. Fă, dacă poți, ce-ți propui…
Iar dacă privim către primele luni ale noii coaliții de guvernare, vedem că niciunul dintre principalii actori politici, PNL și USR-PLUS, nu vor reuși să le ofere propriilor alegători tot ceea ce au promis în alegeri. Vedem cât de împotmolit a început reforma în Justiție, vedem câte probleme ridică regimul pensiilor speciale, ca să nu mai vorbim de Sănătate, portofoliu care era să arunce în aer guvernarea. Pe scurt, din motive cât se poate de obiective, care țin, pe de o parte, de „moștenirea” catastrofală lăsată de PSD, de criza sanitară, care nu știm cât va dura, dar și de chimia slabă a coaliției guvernamentale, e greu ca de la centru, din București, să vedem o schimbare radicală a României, în cei 2-3 ani care vin. Schimbarea așteptată pare să vină în sens invers: dinspre provincie către Centru. Și PNL, și USR-PLUS, joacă o carte mare în teritoriu, unde au pe mână orașe importante, care au performat constant în ultimii ani, dar și orașe care au ambiția de a veni puternic din spate după perioade administrative mai slabe. Vor reuși Brașovul, Alba, Iașiul sau Timișoara, sub primari USR, să se apropie de imaginea Clujului sau Oradiei, conduse de PNL? Dacă da, va fi o bilă albă pentru USR. În caz de izbândă, va reuși Nicușor Dan, pe care PNL mizează puternic, să schimbe fața Bucureștiului? Va fi o mare bilă albă pentru PNL. La fel, primarii de sectoare sunt într-o reală competiție, pentru că orice schimbare vizibilă va conta în alegeri.
Nu doar pentru partide, ci și pentru primari, performanța e o miză deosebită. Dacă ei dovedesc că pot aduce schimbarea, vor deveni, automat, „tractoarele” propriilor partide spre un scor electoral bun, și vor avea șansa de a conta mai mult la vârful formațiilor politice de care aparțin sau chiar de a le conduce. Realist vorbind, aceasta este marea șansă de a progresa a României în următorii ani. O „baroniadă” pozitivă, care să împingă spre Guvern nu șarlatani corupți, ca pe vremea PSD-ului, ci buni profesioniști, cu experiență în administrație, cu rezultate deja dovedite, care să poată duce România la nivelul următor. Ce-ați zice de un Emil Boc? Dar de un Ilie Bolojan?
