Am suferit și eu de migrene asemănătoare de la 14 la 30 de ani. Medicii din țară nu au găsit cauza și părinții mei m-au dus la control în Austria. Aici mi s-a spus că nu poate fi vorba decât de reumatism sau, cel mai probabil, de o migrenă ereditară. Într-adevăr, o bunică suferise de așa ceva. Cauza migrenelor încă nu se cunoaște și nu există alt tratament decât analgezicele, care însă dau dependență. La 30 de ani, din alte motive, mi-am schimbat complet regimul alimentar: am renunțat treptat la carne și am trecut la un regim naturist cu multe crudități. După circa un an, am constatat cu uimire că migrenele îmi dispăruseră, fără să bag de seamă. Acum am 42 de ani și nu mai am migrene decât o dată sau de două ori pe an, când nu dorm suficient. De asemenea, vă sfătuiesc să vă adresați cu toată încrederea unui medic acupunctor; acupunctura a rezolvat multe astfel de cazuri.
SILVIA S.
„Caut tratament pentru rinichi polichistici” (Răspuns pentru GEORGE D. – Craiova, F. AS nr. 1355)
De aceeași situație m-am izbit și eu în urmă cu 22 de ani (la vârsta de 34 de ani), când ecografia a pus în evidență chisturi renale de mărimea nucilor, iar renoscintigrama stabilea capacitatea renală de 10%. De dializă nici nu putea fi vorba, iar medicii nu-mi dădeau nici o șansă de a trăi. Datorită situației disperate (copiii mici) și a unei îndrumări competente în domeniul naturist, am trecut la un regim sever de protecție renală, înlocuind: – apa de la robinet, cu sucuri de morcov (și alte legume în cantitate mai mică), cu apă de izvor și ceaiuri diuretice; – zahărul, cu miere de albine; – grăsimile și uleiurile, cu uleiul de măsline sau cu uleiul presat la rece; – sarea de bucătărie, cu sare de mare; – pâinea albă, cu pâine graham, pilaf de orez ori grâu încolțit; – proteinele de natură animală (carne, brânză, ouă, lapte), cu proteine de natură vegetală (polen, mazăre, grâu încolțit); – mâncărurile gătite (tratate termic), cu legume și fructe crude (sub formă de salate) și semințe.
Am scos din consum: carnea, ouăle, brânza, laptele, întrucât supun rinichiul la un efort mare. Acestea, împreună cu dorința de a trăi și a crește copiii, înlăturarea efortului fizic exagerat și al stresului, precum și rugăciunile adresate lui Dumnezeu, au făcut ca orice pronostic medical să fie infirmat, făcând posibilă supraviețuirea mea timp de 22 de ani (perioadă în care am mers și încă mai merg la serviciu). Vă doresc multă sănătate!
IOAN M. – București
„Cum pot scăpa de crizele de tahicardie paroxistică?” (Răspuns pentru ALIN R. – Brăila, F. AS nr. 1422)
Cu trei ani în urmă, mama mea, cardiacă fiind, făcea foarte des crize de inimă – situații grele pentru mine, din cauza emoțiilor, când credeam că o pierd. Dumnezeu a făcut să ajungem în posesia unei cărți care ne-a îndrumat ce să facem spre a nu mai trece prin aceste momente grele. Este vorba despre un exercițiu respirator, pe care mama mea îl face zilnic, în care se respiră numai pe nas. Aerul se trage în plămâni (încet, pe nas), numărând în gând până la 4, apoi se dă afară încet, tot pe nas. Adică, umplem plămânii cu aer, realizând astfel o mai bună oxigenare a sângelui. Pentru început, exercițiul se repetă de 7-10 ori zilnic, mărind numărul exercițiilor la o durată totală de circa 30 de minute. Dacă apar unele amețeli, sau chiar o stare de vomă, să nu vă alarmați. Se face o scurtă pauză, după care se reia respirația. Mama face acest exercițiu de respirație în trei ședințe pe zi (dimineața, la amiază și seara, înainte de culcare), cu fereastra larg deschisă. Trebuie respectate următoarele condiții: – o poziție dreaptă a coloanei vertebrale: stând în picioare, lipită cu spatele de un dulap sau de perete, fie lungită pe podea; – un calm desăvârșit, fără agitație, enervare sau oboseală; – se cere concentrarea atenției asupra procesului respirator (nu vom fi cu gândul în altă parte). De necrezut, dar de trei ani, de când practică acest exercițiu, mama n-a mai făcut nicio criză de inimă (înainte făcea câte una la două zile), nu mai are nici dureri reumatice și nici amețeli. Zilnic bea ceaiuri. Fiți consecvent. Acest sfat este valabil pentru orice afecțiune și pentru orice vârstă. Menționez că mama mea are acum 88 de ani, face plimbări zilnice (cu ajutorul meu) și Dumnezeu mi-o ține în viață sănătoasă. Mulțumesc din suflet revistei „Formula AS”, din care am folosit multe sfaturi. Vă doresc să vă fie de folos!
CORINA T.
„Tatăl meu are limfom malign non-Hodgkin” (Răspuns pentru MARIA Ș., F. AS nr. 1458)
Am fost diagnosticată cu această boală acum șapte ani. Când am auzit diagnosticul, am fost cu adevărat disperată! Am auzit de o rețetă bătrânească, am încercat-o și m-am făcut bine. Pentru a putea face și dvs. siropul de care aveți nevoie, vă trebuie următoarele: o plantă aloe de minimum trei ani, vin roșu vechi de doi ani, miere de albine, preferabil de salcâm. Procedați în felul următor: rupeți 10 frunze de aloe, fix de la tulpină. Cu un tifon îmbibat în spirt, ștergeți frunzele pe ambele părți. Cu un cuțit de plastic tăiați frunzele în bucăți de 1 cm, pe care le puneți într-un borcan cu capac de plastic. Peste frunzele tăiate turnați 300 ml de vin roșu și 400 g de miere. Agitați borcanul și lăsați-l 10 zile la macerat în cămară, la temperatura camerei, învelit în hârtie de ziar (în fiecare zi, borcanul se va agita bine de câteva ori). După 10 zile, administrați-i tatălui dvs. câte 3 linguri de sirop zilnic, cu 30-40 de minute înainte de mesele principale. Când deschideți borcanul, păstrați-l în frigider! Atenție! În borcan veți umbla numai cu o lingură de plastic! Aveți grijă ca-n fiecare lingură de sirop să fie și 1-2 bucățele de plantă (se mestecă îndelungat, până se poate înghiți). Acest sirop este foarte plăcut la gust, dar nu depășiți doza. Aveți mare încredere în Dumnezeu! Rugați-vă! Și eu m-am rugat și mă rog zilnic pentru sănătate (când am fost bolnavă, s-a rugat fiica mea pentru mine și a ascultat-o Dumnezeu). Îi doresc din toată inima tatălui dvs. multă sănătate!
ANGELA T.
