Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

SELECȚIA „FORMULA AS”

* Stejărel Olaru, „Nadia și Secu­ritatea”, Editura Epica Fiction & History (tel. 0770/94.53.23), 416 p.

Stejărel Olaru nu e doar expert în istoria serviciilor de informații, ci și un bun scriitor nonfiction. Pe baza documentelor din arhive, re­constituie cu inteligență și cunoaștere aprofun­dată a contextelor biografii senzaționale. V-am recomandat aici volumele lui „Agentul nostru Victor” (despre agentul dublu Silviu Crăciunaș) și „Maria Tănase. Artistul, omul, legenda”. Și cartea de azi e la fel de pasionantă, fi­indcă eroina ei are o celebritate mondială cum numai marii campioni pot avea. În­ce­pând din 1976, de la Montreal, când fetița cu aptitudini excepționale a obținut primul 10 din istoria competițiilor de gimnastică, numele Nadiei Comăneci a intrat în memoria milioanelor de oameni care urmăreau transmisia televizată a Jocurilor Olimpice. Au urmat, de-a lungul a opt ani de competiții, alte și alte me­da­lii de aur pentru ea și colegele ei din echipa na­țională, gimnastele românce devenind o con­curență redutabilă pentru rusoaice, până atunci cele mai bune din lume. Povestea Nadiei începe la o grădiniță din Onești, unde a fost descoperită de un profesor de sport, Marcel Duncan, trimis disciplinar, în orășelul moldav, din Capitală, pe motive politice, la începutul anilor 60. El a fost primul antrenor al Nadiei, împreună cu Maria și Gheorghe Simionescu, dați și ei la „munca de jos” după ce an­trenaseră cu rezultate mo­des­te lotul național de gimnas­tică între 1956-1964. Cum pro­pa­ganda comunistă se fo­lo­sea de sport, soții Simiones­cu au convins administrația locală să dezvolte infra­struc­tu­ra sportivă, și au adus la Onești, pentru școala lor mo­dernă de Educație Fizică, o echipă de tehnicieni pe apa­rate, coregrafi, medici spor­tivi. Printre tehnicieni, tinerii Marta și Bela Ka­roly, veniți în 1968 de la Cluj, și care o preiau pe Nadia în 1971 (autorul demontează cu docu­mente minciuna – nu singura – lui Bela Karoly că el ar fi descoperit-o pe Nadia). Soții Karoly, severi, muncitori și foarte ambițioși, ajung, cu protecția lui Ilie Verdeț, antrenori ai echipei olimpice de gimnaste. Bineînțeles că Secu­ri­tatea a recrutat mulți informatori din personalul școlii de la Onești și îi urmăreau sistematic pe antrenori și pe toți membrii echipei ce făcea deplasări în străinătate, le monitoriza pe fete și familiile lor. Coregraful Geza Poszar, Maria Si­mionescu, secretarul general al Federației Ro­mâne de Gimnastică, Nicolae Vieru, însuși Bela Karoly, erau și ei recrutați ca informatori și se turnau unul pe altul. Din împletirea de delațiuni se vede clar că soții Karoly agresau fizic și ver­bal gimnastele, le înfometau, le obligau la efor­turi uriașe, chiar și când erau bolnave. Abuzurile erau însă tolerate având în vedere rezultatele, căci Ceaușeștii urmăreau personal evoluția fe­telor, ba dădeau și directive câte medalii de aur să aducă țării. În 1978, adolescenta Nadia, de­ve­nită simbol național, cedează psihic: nu mai su­portă tratamentul brutal al antrenorului, înfo­metarea, supravegherea permanentă. Dar după mu­tarea soților Karoly la Deva, își revine spec­taculos și ajunge a treia oară consecutiv campi­oa­nă europeană, călătorește în toată lumea la competiții și turnee demonstrative. În timpul unui asemenea turneu în SUA, în 1981, Marta, Bela Karoly și Poszar „aleg libertatea”. Nadia se întoarce acasă, iar trei ani mai târziu, la 20 de ani, se retrage din activitatea competițională. Nicu Ceaușescu o ajută să se angajeze în slujbe-si­necuri și să-și cumpere o vilă în centrul Bucu­reștiului. Se știe din bârfe că Nadia a avut mai multe relații amoroase, dar Stejărel Olaru (și îi apreciez discreția) a decis să nu se ocupe de acest subiect, deși cred că el apare copios în do­sarul de Securitate al campioanei. Cartea – care începe și se termină rotund cu fuga riscantă a Nadiei peste granița cu Ungaria în noaptea de 27 noiembrie 1989 – se citește ca un bun roman polițist. De poliție politică.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian