Un raport oficial dat publicității la finele anului trecut (din păcate n-a făcut vâlvă în presa noastră preocupată de nimicuri) revela o realitate pur și simplu șocantă: în plină pandemie, când tranzitul de persoane și de mărfuri a fost în evident și explicabil declin peste tot în lume, încasările Vamei Nădlac au crescut de 25 de ori (da, ați citit bine) față de perioada similară a anului precedent, înainte de criza sanitară. Același raport semnala creșteri ale încasărilor la absolut toate categoriile de taxe: roviniete, autorizații speciale de transport, amenzi etc. În plus, o comparație între cele două perioade arăta că în 2020 fuseseră înregistrate ca tranzitând Vama Nădlac 70.000 de vehicule în plus față de 2019!
Toate aceste fenomene, demne de „Cartea Recordurilor”, au o explicație mult mai simplă decât am fi tentați să credem. Ce s-a întâmplat anul trecut la Vama Nădlac a fost, de fapt, rezultatul anihilării unei rețele tipic fanariote de șpăgi și relații controlate politic (întâmplător, sau mai degrabă nu, de PSD). Sistemul furniza funcții călduțe în administrația vamală și cerea înapoi, pe lângă banii de „instalare”, cote lunare, cuprinse între 5.000 și 10.000 de euro, pentru menținerea susținerii politice. Ca să se strângă toate aceste sume, șpăgile în vamă variau între 5 și 100 de euro de mașină. Numai dacă înmulțim cele 70.000 de vehicule în minus, din 2019, cu o medie a șpăgii de 30 de euro, și ajungem la ordinul milioanelor de euro. Și asta, doar pentru un clipit de ochi, cât trecea mașina prin vamă fără să declare nimic. Până la urmă, rețeaua Nădlac a fost destructurată, au fost făcute arestări, iar controalele din vamă au fost draconice, pe durata lui 2020. De frica legii și a controalelor, vameșii au înregistrat – presupunem – cam tot ce a trecut pe la Nădlac. De aici recordurile „Guiness” la încasări, de aici traficul fabulos din vremea pandemiei.
Cazul Nădlac e atât de limpede, că ar trebui predat în universități. Dincolo de demonstrația piramidei de putere care a acaparat multe dintre instituțiile noastre, el demonstrează și forța șocantă a schimbării. Ajunge să dai jos trei-patru corupți din jilțurile lor fanariote, ajunge să bagi un pic frica în subalterni, nu brutal, ci prin simple mecanisme de control inopinat, și diferența se vede deja. Și nu e o diferență de zecimale, e o diferență de cinci, de 25 sau de 70 de ori mai mare. Și, la final, o diferență de milioane bune de euro, care nu intră în buzunarele sus-pușilor politici, ci merg la bugetul de stat. Schimbarea pe care ne-o dorim noi, cei mulți, neracordați la „rețea”, nu se poate face decât ca „în cazul de manual Nădlac”. Instituție cu instituție, domeniu cu domeniu. Cazul scandalos al uciderii ursului Arthur, ajuns și el în atenția DNA, ne-a readus în atenție un alt domeniu care colcăie de corupție.
Romanian