TIA ȘERBĂNESCU: „Dacă pandemia va fi ținută în frâu, iar rezultatele economice vor fi de partea lui, Florin Cîțu va avea un avantaj pentru președinția PNL”

Analiza politică a lunii MAI

„În PNL, taberele s-au împărțit și lupta se întețește”

– Lupta pentru șefia principalului partid de gu­vernământ, între fostul și actualul premier, a de­venit cea mai importantă temă politică a momentului, deși congresul PNL va avea loc abia în toamnă. Cum se prefigurează acest duel pentru putere?

– Ca de obicei, partidele noastre, fie că sunt la gu­vernare, fie că sunt în opoziție, sunt cu gândul numai la alegeri. Stau cu ochii pe sondaje, sunt într-o eternă campanie electorală, iar dacă se mai anunță și un congres, cum se întâmplă anul acesta, atât pen­tru PNL, cât și pentru USR-PLUS sau PSD, aten­ția se concentrează mai degrabă pe competiția internă și pe supremația în partid. De ce? Simplu: pen­tru că de acolo se împart funcțiile, când se ajun­ge la putere. Dacă această competiție te prinde în Guvern, ai deja un avantaj, pentru că poți să-ți răs­plătești propriii oameni. Știm cu certitudine că, pâ­nă acum, toate partidele au procedat așa când au fost la putere. Când era în opoziție, și PNL acuza PSD că își favorizează primarii.

Revenind la competiția din PNL, e o competiție în care, cum zice Emil Boc, Ludovic Orban repre­zin­tă prezentul, iar Florin Cîțu viitorul. Competiția a început încă de acum câteva luni, când se așezau pe eșichier taberele și se bănuia că premierul Cîțu se gândește la candidatură, dar nu era sigur dacă are suficient sprijin în partid. La rândul său, Lu­do­vic Orban a anticipat și a anunțat că are sprijinul ma­jorității filialelor. Ca alegător, nu ai argumente să fii prea entuziasmat că Orban reprezintă un pre­zent strălucit sau măcar eficient pentru PNL, nici că premierul Cîțu va aduce neapărat viziuni chiar proas­pete în partid. Oricum, taberele s-au împărțit și e de așteptat ca lupta să se întețească. Ludovic Or­ban și-a anunțat și candidatura la președinția țării, zicând că „nimeni nu cunoaște mai bine ca el nici PNL-ul, și nici țara”. Cel mai mare cunoscător al țării a făcut anunțul chiar de ziua sa de naștere, pe care a serbat-o la Parlament, cu o pizza și cu o palincă de la UDMR, și, la fel ca anul trecut, fără mască și fără distanțare. Kelemen Hunor a zis că a fost o petrecere simbolică. O fi fost simbolică, dar ea simbolizează aroganța și nesimțirea. Nu e posibil să faci exact aceeași greșeală pe care ai făcut-o anul trecut, când te-a criticat toată lumea! Dacă tu, cu atâta experiență politică, nu înveți de la un an la altul o chestie elementară, ce așteptări putem avea? La rândul său, stresat probabil că ar putea să fie sabotat prin Guvern sau prin Parlament de oamenii lui Orban, premierul Cîțu a ajuns de s-a răstit la jurnaliștii care îi puneau întrebări după prezentarea PNRR. I-au cedat nervii cam devreme, iar asta e contraproductiv. De când lumea și pământul, dacă faci război cu presa, ieși în pierdere. Dacă tot vii cu un suflu nou, vorbește civilizat, răspunde la în­trebări, și cu asta, basta! Pe de altă parte, și în USR-PLUS se prefigurează o rivalitate între Dan Barna și Dacian Cioloș, între care ar mai putea apărea și alți candidați. Vom vedea. Până în toamnă e timp să se uzeze candidații, să își compromită șansele fiecare dintre ei dacă nu își măsoară bine deciziile…

„E clar că în momentul de față avem o creștere economică, cea mai mare din UE”

– Spre deosebire de Ludovic Orban, care se bazează exclusiv pe relațiile din partid, Florin Cîțu va fi judecat de colegii de partid, dar și de elec­torat, și după rezultatele de la guvernare. Deo­camdată, și cifrele pandemiei, și cele economice sunt în favoarea sa. FMI tocmai a venit cu o previziune foarte bună pentru România: creștere economică de 7% pentru 2021, cea mai mare din Europa.

– Evident, Florin Cîțu depinde și de situația din țară. Deocamdată, pandemia a făcut un pas înapoi. A scăzut numărul de cazuri grave, a scăzut numărul de decese. Prin urmare, odată cu avansul vaccinării, s-a trecut la relaxare. Unii spun că e prematur: vom vedea tot la toamnă. Poate până atunci vom ajunge la un număr de vaccinați atât de ridicat, încât să di­minueze orice val ar veni. Dacă pandemia va fi ți­nută în frâu, iar rezultatele economice vor fi de par­tea lui, Florin Cîțu va avea un avantaj pentru pre­șe­dinția PNL. E clar că în momentul de față avem o creștere economică, cea mai mare din UE. Asta și datorită faptului că nu am avut o a doua caran­tinare. S-au lăsat deschise niște ramuri ale econo­miei și se vede că pe șantiere se lucrează, se lu­crează și pe autostrăzi, și pe drumurile expres, și pe centurile ocolitoare. E foarte bine că avem creștere, alte țări sunt în recesiune. Dacă pentru PSD nici creșterea economică nu e bună, atunci ce-ar fi zis dacă intram în recesiune? Avem o mică creștere economică, vine acum PNRR-ul cu niște miliarde de euro, și tu, PSD, te vaiți ca din gură de șarpe și zici că e dezastru?!

Spuneam că a fost prezentat recent PNRR-ul în Parlament, de către Florin Cîțu. Au vorbit doar cei de la PSD și AUR: „Ajutor de înmormântare!”, a zis AUR, „Ascunde austeritatea!”, a sărit PSD-ul. Te și întrebi: pentru oamenii ăștia, era mai bine să nu primim banii? Așa e la noi, cine țipă mai tare și minte mai puternic are mai mare succes. E o de­re­glare totală, semn că pandemia ne-a scos din nor­ma­litate cu totul. S-a ajuns la declarații absurde, din care rezultă că era mai bine cu răul. Din păcate, alternativa opoziției nu prezintă nici seriozitate, nici credibilitate, dar nici măcar bun simț. Ba, când o mai fac și pe grozavii, o dau în bară. Gigel Simion de la AUR s-a apucat să recite din Mihai Eminescu: dădea cu Eminescu în Cîțu să-l pună la pământ, dar a căzut el în cap. I-a atribuit lui Eminescu poezia unu­ia, Bamboi! Diana Șoșoacă, ce-i drept, a nime­rit cu Eminescu și după ce i s-a tăiat microfonul. A recitat din mâini și din cap, ca la serbările șco­la­re. Premiul I cu coroniță pentru Șoșoacă, la finalul cla­sei 0!

„De câte ori trebuie speriat sau enervat electoratul, apare ideea că va candida Kovesi”

– Apropo de PNRR: Laura Codruța Kovesi, care de la 1 iunie și-a început mandatul de șefă a Parchetului European, avertiza că banii europeni pot fi o sursă de corupție în toate statele UE. În ce fel poate influența România, activitatea Laurei Kovesi la Parchetul European? Vedeți posibilă o implicare a sa, pe viitor, în politica de la noi?

– Peste tot în Europa banii europeni au repre­zen­tat o sursă de corupție. În mod sigur, doamna Laura Kovesi, cu Parchetul său, care se ocupă chiar de asta, va fi cu ochii pe fondurile din PNRR. Iar ai noștri, care or fi ei, pe mâna sa vor ajunge… Po­sibila sa candidatură la prezidențiale a fost recent evocată chiar de Rareș Bogdan, de la PNL. Nu e pentru prima oară: de câte ori trebuie speriat sau enervat electoratul, apare ideea că va candida Ko­vesi. Or, doamna Kovesi a spus din capul locului – și a și dovedit-o – că nu o interesează politica. Pe ea a interesat-o să își facă meseria la cel mai înalt nivel, și a dovedit că a ajuns la Parchetul European nu prin numiri, nu prin intervenții, ca alții, a ajuns prin concursuri și prin examinări serioase. Pe ea o interesează să își facă acolo cât de bine meseria și să își consolideze prestigiul profesional la nivel european și internațional. Nu o interesează câtuși de puțin să se amestece într-o luptă pe care ea o cunoaște foarte bine: știe ce influențe sunt aici, știe ce mizerii se fac, știe cum acționează serviciile secrete, că doar a fost în interiorul sistemului. O femeie ca ea, care are o meserie pe care știe să o practice la cel mai înalt nivel, nu se amestecă în politică. Cine performează într-un domeniu, ține de el, nu îl interesează jocul meschin, nesigur și lipsit de criterii al politicii noastre.

„Lukașenko a sfidat o lume întreagă”

– Pe final, vă propun să ne mutăm atenția mai la nord de țara nostră, în Belarus, unde lucrurile stau cu adevărat dramatic. Arestarea jurnalistului dizident Roman Protasevici e o nouă sfidare la adresa Occidentului, de data aceasta, într-un mod șocant, nemaivăzut…

– Nu e prima oară când Aleksandr Lukașenko dă lumii un exemplu despre ce înseamnă o dicta­tu­ră. S-a văzut și cu pandemia, când în Belarus era in­ter­zis să vorbești despre asta, s-a văzut și cu oca­zia manifestațiilor de după ultimele alegeri, tru­cate de regimul său. Și de data aceasta, a fost în li­nia lui obișnuită, pe care o știe de la Vladimir Putin, care ar fi mers chiar și mai departe, ar fi doborât avionul și-apoi ar fi dat vina pe „teroriștii ceceni”. Luka­șenko a sfidat o lume întreagă interceptând un avion, ducându-l la Minsk, de unde i-a extras pe ziaristul dizident Roman Protasevici și pe iubita lui. Sigur, acum urmează sancțiuni internaționale, dar lui Lukașenko nu-i pasă. Ăsta-i stilul pe care și noi l-am auzit pe aici de atâtea ori: „Ia să nu ne mai dea nouă Occidentul lecții, că nici ei nu sunt gro­zavi!” sau celebra placă cu „neamestecul în tre­bu­rile interne”, folosită și de Ceaușescu, și de alte re­gi­muri totalitare, cărora nu le convine ca cineva să se uite în ograda lor. Felul în care a acționat Luka­șen­ko a șocat pe toată lumea. Și, în acest context, co­misarul european Adina Vălean s-a trezit anun­țând: „O veste bună pentru toată lumea: avionul a decolat de la Minsk!”. Pentru Adina Vălean, faptul că Lu­cașenko a dat drumul avionului după ce și-a în­hățat prada era o veste bună. Cu așa comisari ne pre­zentăm la Bruxelles! Nici președintele Klaus Io­hannis nu a scăpat fără să gafeze, acuzând autori­tă­țile din „Belarusia”, după recentele evenimente. Și măcar președintele are experiență, s-a descurcat bine pe afară, a făcut impresie bună întotdeauna și a fost pe linia corectă. Dar de gafe nu e nici el scu­tit, dacă nu e foarte atent, așa că ce să ne mai mirăm că șefa Senatului confundă Sălajul cu Zalăul!

Înțeleg că unii își caută un rost în politică, că cine nu prea o nimerește în profesie, încearcă în po­litică. Sunt mulți cei care ajung pe funcții în virtutea iner­ți­ei politice, dar, odată ajunși acolo, nu se străduiesc să evolueze un pic, să se orienteze, să se pună la punct. Nici nu știu ce legi votează! Apropo de PNRR, unii parlamentari au fost întrebați ce în­seam­nă „re­ziliență”. Habar nu aveau, dar unul n-ar fi recu­nos­cut! Dădeau să fugă, scoteau repede te­le­fonul, se făceau că sunt prinși în con­vor­biri. Sunt unii care au fost și miniștri de câteva ori, dar nu se simte pe ei că au deprins me­se­ria asta, că s-a lipit ceva de ei. Zici că acum au venit la București și au călcat prima oa­ră în Par­lament. Nu se ostenesc să învețe nimic.