Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

IRINA NAGY (profesoară din Batoșul de Mureș): „Copiii sunt foarte interesați de ecologie”

Natură fără sticle de plastic

Ceea ce în urmă cu 50 de ani părea o invenție revoluționară s-a transformat într-o amenințare: plasticul. Ajunge peste tot, nu dispare timp de sute de ani, umple planeta și, prin microfibrele sale, ne amenință sănătatea. Tonele de plastic produse se folosesc, se aruncă, se adună în munți uriași. Țările bogate „au rezolvat” deocamdată problema, trimițân­du-și plasticul folosit către țările sărace sau foarte corupte, precum România. Iar România, din cauza incompetenței autorităților, nici măcar propriul plastic nu și-l poate gestiona. Orășenii nu au la dispoziție variante serioase de colectare selectivă, iar ministrul Mediului, Tanczos Barna, blochează inexplicabil, de jumătate de an, pu­ne­rea în practică a sis­te­mu­lui de returnare a amba­lajelor din plastic, ce ar mai diminua din propor­țiile catastrofale ale pro­blemei. Singurele raze de optimism vin de la oamenii simpli, care prin puterea exemplului, prin muncă și entuziasm fac mult mai mult decât po­liticienii și funcționarii corupți. Cum ar fi IRINA NAGY, profesoară din co­muna mureșeană Ba­toș, care a pornit cam­pa­nia de colectare „Natura fără un milion de pe­turi”.

„Copiilor le place să fie eroi”

Irina Nagy este chiar din Batoș, o comună cu patru sate, din județul Mureș, în care ocupația principală a localnicilor este cultivarea pomilor fructiferi, a merilor în special. De mică i-a plăcut să se plimbe prin pădure, să adune fructe, plante medicinale, ciu­perci. A păstrat de la bunici moștenirea asta, de a se bucura din plin de prezența naturii. De ecologie a devenit interesată în urmă cu 18 ani, când a intrat în învățământ. „Mi s-a părut important să-i învăț pe copii despre protecția mediului. Trăim cu toții în acest mediu ce ar trebui să fie sănătos, însă din păcate nu prea avem grijă de el. Cumva, lumea s-a obișnuit cu imaginea sticlelor din plastic aruncate prin șanț, dar atunci când le vezi peste tot, chiar și pe câmp sau în păduri, este clar că ceva nu merge bine”.

Irina Nagy și elevii Școlii Gimnaziale Batoș aveau experiență în acțiuni de ecologizare, în ultimii 6-7 ani participând la mai multe astfel de proiecte. Unul dintre acestea, „Baterel și lu­mea non E”, prin care s-au strâns baterii uzate, i-a stimulat pe elevi, care au primit în dar rechizite școlare, însă apoi obiceiurile bune s-au păstrat și copiii au continuat acțiunile de ecologizare fără a mai aștepta recompense. Anul acesta, Irina Nagy a lansat „Natura fără un mi­lion de peturi”, un proiect amplu, în care i-a avut alături pe elevi, profesori, pe membrii „Vo­lun­tari pentru Batoș”, sponsori și sprijinul pri­măriei. Timp de două luni, de la jumătatea lui mar­tie la cea a lunii mai, chiar și în zilele fri­gu­roase, sute de elevi și voluntari au strâns peturi de pe marginea drumurilor, de pe câmp, din pă­duri. În paralel, la școală s-au desfășurat mai multe acțiuni educative, în ideea îndrumării ele­vilor în spiritul respectului față de natură. Școala a fost înscrisă într-un concurs (ecoprovocarea junior/harta reciclării) care necesita instruirea a jumătate din numă­rul total al elevilor folosind materiale performante, puse la dispoziție de fun­dația „Viitor Plus”. Pe lângă aceasta, s-au lansat la nivel local concursuri de desene, afișe, ese­uri, compuneri, pro­duse ingenioase, cu tematică ecologică. „Copiii sunt foarte interesați de eco­logie, o tematică tot mai prezentă în ac­țiunile școlare. Le place să fie eroi, să se implice, să ajute, să participe la ac­țiuni cu impact. Și da, copiii noștri au fost, pentru două luni, eroi. Rezul­tatele vorbesc de la sine. Sunt mândră că au rămas im­plicați până la fina­lul campaniei și că încă mai adună PET-urile chiar și acum.”

„Oare cât plastic este aruncat prin România?”

Natură sufocată de peturi

În cele două luni, elevii și voluntarii din Batoș au strâns 25.260 de peturi, cântărind 888 de kilo­gra­me, pe care le-au predat unui centru de colec­tare din Reghin. Astăzi, Batoș a devenit un exem­plu pozitiv: nu aduce tone de deșeuri din alte zone, nu incendiază gunoaie, există un punct de colec­ta­re selectivă, se desfășoară anual acțiuni de eco­lo­gizare. A durat un timp până ce s-au obiș­nuit, dar de când un operator de salubritate vine să ri­dice gunoaiele din fața porților, localnicii au încetat să le mai ducă pe malul râului, cum se întâm­plă în atâtea sate românești. Dar chiar și așa, din Batoș s-au strâns 888 de kilograme de peturi! „Inițial, credeam că PET-urile și ambalajele de pe marginea drumurilor sau de prin șanțuri sunt un accident și că în rest este curățenie. În momentul lansării proiectului Natura fără un milion de PET-uri, am constatat însă că plasticul este peste tot: de la albia pârâului Luț, până la spațiile verzi din zona cimitirului, ba chiar și pe pășune sau la hotarul satului. Dar dacă plasticul și celelalte deșeuri de pe malurile Luțului sunt aduse de pâ­râu când debitul apei crește, rămânând blocate în ve­getația de pe maluri, despre plasticul prezent pe margini de drumuri, prin șanțuri sau chiar în parcuri, pot spune că are directă legătură cu ac­țiunea neprietenoasă a localnicilor cu curățenia și, mai ales, cu natura. Nu pot să nu mă întreb câte pe­turi s-ar fi strâns dacă s-ar fi implicat toată co­munitatea. „Dacă într-o comună cu puțin peste 4000 de locuitori s-a strâns atâta plastic, oare cât plastic este aruncat peste tot, în România? Sper că în urma acestei campanii am arătat co­mu­nității noastre, și nu numai, impactul prezenței plasticului în natură. Noi, oamenii, suntem singurii vinovați pentru ceea ce se întâmplă, și este nevoie de o schimbare majoră de com­por­tament. Nu putem salva planeta, dar ce ține de fiecare din noi, hai să facem!”

„Returnarea ambalajelor ar fi o soluție salutară”

Batoș – un sat mai curat cu 20.000 de peturi

Irina Nagy nu-și face iluzii că lucrurile se vor schimba în curând. Deja, prin locurile curățate în această primăvară, au reînceput să se vadă peturi aruncate de localnici. „Noi am dat semnalul că nu se mai poate așa, acum depinde și de local­nici și de autorități, care ar trebui să ia măsuri mai incisive. De undeva trebuie să se înceapă, pen­tru că plasticul a ajuns peste tot și nu se vede vreun semn că producția se va diminua. Este co­lorat, atractiv și din ce în ce mai nociv. Trebuie să învățăm, fiecare din noi, să reducem consu­mul, cererea de plastic. Apoi, să-l colectăm selec­tiv, să-l trimitem la reciclat, iar în acest domeniu, autoritățile pot face mult mai multe decât fac acum. Acel sistem de returnare a ambalajelor din plastic ar fi o soluție, nu înțeleg de ce se amâ­nă de atâta timp.”

Am întrebat-o pe doamna profesoară dacă-și pu­ne speranțele în viitoarele generații, dacă a­ceas­tă educație inversă, în care copiii își învață pă­rinții despre ecologie și îngrijirea naturii poate da roade.

„În măsura în care conștientizăm că viitorul îl reprezintă chiar copiii noștri, e firesc să credem că totul este posibil. Mereu există speranță de mai bine, și chiar dacă nu pot produce schim­ba­rea în rândul familiei din care provin, vor face schim­bări când vor avea propriile lor fa­milii. De aceea devine foarte important cum îi creștem, cum îi formăm. Nu pot de­cât să sper că am sădit în sufletul lor un gram de res­pon­sabilitate și de pri­ete­nie față de na­tură, față de satul/comuna în care trăim, și că vor duce mesajul mai departe”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian