Despre jaful din pădurile României s-a tot vorbit și, din păcate, fără mari rezultate. Despre vânătorile ilegale, la fel. Ultimul caz, cel al ursului Arthur, a făcut înconjurul mediatic, nu doar al țării, ci al întregii Europe. Și tot degeaba! Ca în multe alte domenii ce țin de impunerea legii, impresia deranjantă e că autoritățile acționează mai mult de ochii lumii și așteaptă semnalările presei ca să ia măsuri. Dacă ursul Arthur nu apărea în presă, prințul de Liechtenstein și „gonacii” lui din Harghita erau acum la o cafea, nederanjați de nimeni, punând la cale o nouă vânătoare de arthuri.
Realitatea e că toate aceste cazuri, care fac mare vâlvă, sunt doar o mică parte din dezastrul cotidian ecologic girat cu bună știință de corupția care a pus mâna pe instituții-cheie din România. Iar rețeaua e atât de întinsă, încât, precum balaurul din poveste, scoate două capete, de îndată ce ai tăiat unul. A trebuit să se schimbe șeful Gărzii de Mediu și să prindă glas câțiva oameni, ca să ne dăm seama de o nouă catastrofă de mediu: gunoaiele aduse în România, o afacere condusă de o mafie care coordonează importul deșeurilor refuzate de lumea civilizată. Presa internațională avertiza despre acest pericol încă de acum câțiva ani, urmărind traseul unora dintre aceste transporturi care aveau, invariabil, cap de drum, România. Între timp, după ce China a blocat importul acestor deșeuri, mafia s-a înstăpânit și mai abitir asupra țării noastre.
Cât de tare ne afectează pe toți, am putut vedea în plină pandemie, anul trecut, când toată țara era oprită, nu circula o mașină pe stradă, dar senzorii de poluare erau non-stop pe roșu. Iar ceea ce părea o mică afacere de subzistență a unor familii amărâte de la marginea marilor orașe se dovedește a fi un business cu miză uriașă. Nu e săptămână în care Garda de Mediu (care, spre lauda ei, a început să își facă serios treaba în acest an) să nu descopere zeci și zeci de transporturi ilegale de deșeuri, mascate, toate, sub o aparență de legalitate a unor produse de mâna a doua. Recent, un procuror constănțean, specializat pe domeniul deșeurilor, spunea că descoperise contracte de ardere a deșeurilor menajere pentru un volum de 2.000 de containere maritime! E doar un caz, blocat deocamdată, căci mafia își face mereu loc prin găurile legislative și prin structurile fragile ale statului. Ca și în cazul mafiei lemnului (care ar putea fi pusă la respect mai dur decât o face ministrul mediului, măcar până la definirea unor noi reglementări), o mână invizibilă pare să protejeze și mafia deșeurilor. Coaliția de guvernare trebuie să facă ceva urgent în acest domeniu, până când România nu va deveni, la propriu, lada de gunoi a Europei și a lumii, iar mirosul de putred să ajungă… guvernamental. Tocmai când turismul e pe cale să reînvie, ar fi culmea să oferim trasee printre munți de gunoi.
