* Oliver Sacks, „Toate la locul lor. Primele iubiri, ultimele povești”, traducere și note de Anca Bărbulescu, Editura Humanitas (tel. 0723/68.41.94), 282 p.

E normal să avem un mare interes pentru modul cum ne funcționează creierul de care depinde întreaga noastră existență. Progresele neuroștiințelor, accelerate de cele ale tehnologiei, au reușit să descopere explicații și remedii pentru anumite boli sau măcar să amelioreze suferințe ce afectează grav viața socială și familială a milioane și milioane de oameni. Oliver Sacks (1933-2015) a fost un medic neurolog ce și-a câștigat celebritatea internațională povestind în scris, pe înțelesul unui public nespecializat, cazurile clinice întâlnite în spitalele, azilurile și cabinetele în care a profesat, tratamentele lui experimentale și modul cum au recționat la ele pacienții. Cele 14 cărți publicate au devenit bestsellers fiindcă popularizează prin narațiuni la persoana I o experiență profesională cu obstacole enigmatice și dau explicații științifice niciodată plicticoase, căci povestitorul are abilitatea de a ne face părtași empatici la ceea ce se petrece în creierul celor atinși de boli neurologice și psihice precum Parkinson, encefalite, sindromul Tourette, tulburări bipolare, schizofrenie, paranoia, Alzheimer etc. În plus, ne sugerează și cum să ne menținem sănătatea mentală, să temporizăm procesele degenerative inerente avansării în vârstă, să alimentăm pofta de viață, curiozitatea la nou. El însuși a fost un exemplu tonic: omul de știință a fost pasionat toată viața nu doar de specialitatea lui, ci și de chimie, astrofizică, biologie marină, botanică și câte altele, s-a ținut la curent cu noile descoperiri din varii domenii, a acumulat cunoștințe enciclopedice pe care le-a „predat” apoi în forme agreabile cititorilor săi. Și-au putut da seama de asta și cititorii români: Editura Humanitas a publicat, începând din 2005, o mare parte din cărțile lui. „Toate la locul lor” e o carte specială din bibliografia lui Oliver Sacks. Originalul american apărut postum în 2019 a împărțit materialul în trei secțiuni: texte autobiografice, povestiri de alte cazuri clinice, observații despre lumea de azi și prefigurări ale viitorului. Unele texte au fost publicate prin reviste, altele sunt inedite, scrise pe când se știa condamnat de cancerul care l-a răpus la 82 de ani. Spectrul larg al preocupărilor își păstrează și aici prospețimea curiozității și fascinația în fața mecanismelor întrepătrunse ale rațiunii și conștiinței, ale fizicului și psihicului. În plus, retrăirea unor secvențe din copilărie și adolescență sau scrierile grupate sub titlul testamentar „Viața merge mai departe” sunt reprezentative pentru calitățile lui umane și înzestrarea de scriitor preocupat de sănătatea comunitară. După zeci de ani de practică medicală, ne împărtășește părerea lui că cea mai bună terapie nonfarmaceutică o reprezintă plimbările în natură, care au puteri calmante, revigorante, vindecătoare: „Natura comunică cu ceva foarte profund din noi. Biofilia, iubirea față de lumea naturală și ființele vii, e o parte esențială a condiției umane (…). Efectele virtuților naturii asupra sănătății nu sunt doar spirituale și emoționale, ci și fizice și neurologice”. Adică aduc schimbări benefice în fiziologia și structura creierului. La polul opus, trăitul în realitatea virtuală, cu diversele ei forme care fac deja parte din cotidian, defectează mintea, o fac superficială, lipsită de memorie, de sens. De aceea, în preajma propriului sfârșit, Oliver Sacks se teme mai mult pentru viitorul omenirii decât de moarte.