SELECȚIA „FORMULA AS”

* Oliver Sacks, „Toate la locul lor. Primele iubiri, ultimele povești”, traducere și note de Anca Bărbulescu, Editura Humanitas (tel. 0723/68.41.94), 282 p.

E normal să avem un mare interes pentru modul cum ne funcționează creierul de care depinde întreaga noastră existență. Progresele neuroștiințelor, accelerate de cele ale tehno­logiei, au reușit să descopere explicații și reme­dii pentru anumite boli sau măcar să amelioreze suferințe ce afectează grav viața socială și familială a milioane și milioane de oameni. Oliver Sacks (1933-2015) a fost un medic neurolog ce și-a câștigat celebritatea in­ternațională povestind în scris, pe înțelesul unui public nespecializat, cazurile clinice întâlnite în spitalele, azilurile și cabinetele în care a profesat, tratamentele lui experi­men­tale și modul cum au recționat la ele pacienții. Cele 14 cărți publicate au devenit bestsellers fiindcă popularizează prin narațiuni la persoana I o experiență profesională cu ob­stacole enig­ma­tice și dau explicații științifice niciodată plic­ticoase, căci povestitorul are abilitatea de a ne face părtași empatici la ceea ce se petrece în creierul celor atinși de boli neurologice și psihice precum Parkinson, ence­falite, sindromul Tourette, tulburări bipolare, schizofrenie, para­noia, Alz­heimer etc. În plus, ne sugerează și cum să ne menținem sănătatea men­tală, să temporizăm pro­ce­sele degenerative i­ne­rente avansării în vârs­tă, să alimentăm pofta de viață, curiozitatea la nou. El însuși a fost un exem­plu tonic: omul de știință a fost pasionat toată viața nu doar de specialitatea lui, ci și de chimie, astro­fizică, biologie marină, botanică și câte altele, s-a ținut la curent cu noile descoperiri din varii domenii, a acumulat cunoștințe enciclopedice pe care le-a „predat” apoi în forme agreabile cititorilor săi. Și-au putut da seama de asta și cititorii români: Editura Humanitas a publicat, începând din 2005, o mare parte din cărțile lui. „Toate la locul lor” e o carte specială din bi­blio­grafia lui Oliver Sacks. Originalul american apărut postum în 2019 a împărțit materialul în trei secțiuni: texte autobiografice, povestiri de alte cazuri clinice, observații despre lumea de azi și prefigurări ale viitorului. Unele texte au fost publicate prin reviste, altele sunt inedite, scrise pe când se știa condamnat de cancerul care l-a răpus la 82 de ani. Spectrul larg al preo­cupărilor își păstrează și aici prospețimea curio­zității și fascinația în fața mecanismelor între­pătrunse ale rațiunii și conștiinței, ale fizicului și psihi­cului. În plus, retrăirea unor secvențe din copi­lărie și adolescență sau scrie­rile grupate sub titlul testamentar „Viața merge mai departe” sunt reprezentative pentru calitățile lui umane și înzestrarea de scriitor preocupat de sănătatea comunitară. După zeci de ani de practică medi­cală, ne împărtășește părerea lui că cea mai bună terapie nonfarmaceutică o reprezintă plimbările în natură, care au puteri calmante, revigorante, vindecătoare: „Natura comunică cu ceva foarte profund din noi. Biofilia, iubirea față de lumea naturală și ființele vii, e o parte esențială a condiției umane (…). Efectele virtu­ților naturii asupra sănătății nu sunt doar spiri­tuale și emoționale, ci și fizice și neurolo­gice”. Adică aduc schimbări benefice în fizio­logia și structura creierului. La polul opus, trăitul în realitatea virtuală, cu diversele ei for­me care fac deja parte din cotidian, defectează mintea, o fac superficială, lipsită de memorie, de sens. De aceea, în preajma propriului sfârșit, Oliver Sacks se teme mai mult pentru viitorul omenirii decât de moarte.