– Riscul de a dezvolta o boală este mai ridicat, atunci când ea se regăsește la rudele noastre apropiate. De aceea, merită să răsfoim mai atent albumul de familie –

La început, o precizare liniștitoare: dacă bunicul e diabetic, bunica are Alzheimer, mama e bolnavă de inimă, iar tata suferă de alergie la polen, nu înseamnă că este obligatoriu ca și noi să ne confruntăm cu afecțiunile respective. Dar, pentru a limita riscurile, trebuie să acordăm mai multă atenție istoricului medical al familiei. Căci anumite boli provin din materialul genetic preluat de la înaintași. Specialiștii identifică mereu gene mutante, responsabile pentru declanșarea unor patologii foarte răspândite, cum sunt infarctul, cancerul, diabetul sau migrenele.
Aceste rezultate ale cercetării ne sunt extrem de utile. Numeroase afecțiuni apar abia în momentul când la genele „defecte” se adaugă și un stil de viață nesănătos. De pildă, cine poartă în ADN-ul său genele susceptibile să provoace un diabet de tip 2 are posibilitatea de a împiedica manifestarea efectivă a bolii, printr-o alimentație corectă și cât mai multă mișcare.
În cele ce urmează, veți afla ce efecte produc genele mutante și cum vă puteți reduce la minimum riscul personal. În cazul când o anumită afecțiune își face apariția în mod repetat printre rudele dvs., vă sugerăm să cereți părerea medicului de familie. El va evalua situația, luând măsurile pe care le va considera necesare.
Există cazuri de Alzheimer?
Numai 2% din totalul îmbolnăvirilor de Alzheimer sunt condiționate genetic. Cu toate acestea, dacă printre pacienți se numără și rude de gradul întâi, de pildă părinții, riscul dvs. crește de patru ori.
Simptome caracteristice – Probleme de orientare, în contextul unor activități ce fac parte din rutina cotidiană, cum ar fi pregătirea cafelei, spălatul sau mersul la toaletă.
Ce puteți face – Antrenați-vă consecvent neuronii: calculați în gând, citiți cuvintele invers, mergeți la cumpărături fără bilețelul ajutător în buzunar. Și dormiți cel puțin șapte ore pe noapte, pentru că doar astfel creierul dvs. are șansa de a se regenera.
Aveți bolnavi de glaucom în familie?
Dacă unele dintre rudele vârstnice de gradul întâi – tatăl sau mama – au dezvoltat un glaucom, descendenții prezintă un risc de șase ori mai mare de apariție a afecțiunii, în comparație cu persoanele la care nu există această predispoziție genetică.
Simptome caracteristice – În prima fază, pacienții sunt asimptomatici. Abia într-un stadiu avansat, câmpul vizual se îngustează: când privirea este îndreptată înainte, imaginile percepute lateral, în stânga și în dreapta, sunt neclare.
Ce puteți face – Începând de la vârsta de 40 de ani, se recomandă să faceți un control la medicul oftalmolog. Dacă va fi necesar, el vă va prescrie picături pentru micșorarea tensiunii intraoculare. Se pare că legumele verzi scad riscul de îmbolnăvire cu aproximativ 20%.
Se găsesc și diabetici printre membrii de familie de gradul întâi?

De exemplu, dacă părinții au dezvoltat un diabet de tip 2, probabilitatea ca boala să se declanșeze și la dvs. este considerabil mărită.
Simptome caracteristice – Inițial absente, ulterior – urinări frecvente, pierdere spontană în greutate, senzație de slăbiciune.
Ce puteți face – Verificați-vă nivelul glicemiei din doi în doi ani. Eliminați kilogramele de prisos, urmați tratamentele prescrise de medic pentru hipertensiune și valori crescute ale colesterolului „rău”, LDL.
A suferit cineva de cancer mamar?
Se estimează că doar 5-10% din cancerele mamare sunt cauzate de o mutație genetică moștenită (la genele BRCA1 și BRCA2). Totuși, dacă ea este prezentă, riscul de cancer mamar crește cu 80%, iar cel de cancer ovarian cu 50%.
Simptome caracteristice – Nodulii sau porțiunile dure din țesutul mamar, precum și lichidul scurs din mameloane, pot reprezenta un semnal de alarmă. Însă în numeroase cazuri, persoanele afectate nu observă nici una dintre aceste modificări.
Ce puteți face – De la 25 de ani, prevenție – prin controale periodice cu ultrasunete (ecografie), mamografie și/sau RMN. Solicitați consiliere genetică și, dacă există o suspiciune, interesați-vă de oportunitatea unui test.
S-au produs deja infarcte?
Hipertensiunea arterială și ateroscleroza sunt factori de risc ereditari, pe care părinții suferinzi îi transmit urmașilor în proporție de 40%.
Simptome caracteristice – Greutate în respirație, senzație de constricție la nivelul pieptului și/sau dureri puternice, care radiază în brațe.
Ce puteți face – Investigații complete la medicul de familie din trei în trei ani, pentru depistarea precoce a bolilor cardiovasculare.
Astmul și alergiile figurează în istoricul medical al familiei?
Alergiile și astmul bronșic sunt deseori ereditare. Când este afectat unul din părinți, riscul dvs. personal crește cu aproximativ 25%, iar dacă amândoi au această problemă, nivelul de risc se dublează. În cazul când tatăl și mama suferă de aceeași alergie, riscul se ridică până la 60%.
Simptome caracteristice – Ochii lăcrimează și/sau vă ustură, apar secreții nazale abundente, se pot asocia pruritul și dificultățile de respirație.
Ce puteți face – Prin intermediul unui test, se identifică alergenul care vă provoacă simptomele de mai sus. Ele pot fi atenuate sau eliminate definitiv, cu ajutorul terapiei de desensibilizare. Injecțiile sau tabletele administrate pot preveni agravarea alergiei și evoluția ei către astm.
Ați avut depresivi în familie?
Tulburările psihice sunt parțial condiționate genetic. Așa se explică faptul că depresiile apar cumulate în cadrul unei familii. Dacă boala vă afectează părinții sau frații, riscul dvs. personal se majorează cu 15%.
Simptome caracteristice – Faze recurente de apatie, deznădejde și/sau izolare socială.
Ce puteți face – Cereți cât mai curând ajutorul unui profesionist, înainte ca boala să pună definitiv stăpânire pe viața dvs. Primul interlocutor ar trebui să fie medicul de familie. În situația supraponderalilor, riscul de a dezvolta o depresie este cu 25% mai ridicat. De aceea, la această categorie de pacienți cea dintâi recomandare va fi scăderea în greutate.
Sfaturi de prim-ajutor
Soluții pentru apăsările sufletești

Când suferința emoțională, anxietatea sau stresul ne fac viața grea și ne răpesc somnul, organismul nostru reacționează adesea cu o așa-numită „cefalee de tip tensional”. De cele mai multe ori, este o durere surdă, care pornește de la ceafă și cuprinde tot capul, radiind până în zona frunții. Durează de obicei cam jumătate de oră, dar în unele cazuri, se poate prelungi până la o săptămână. Tulburarea psihică acționează asupra circuitelor cerebrale cu rol de filtru al durerii, astfel încât aceasta este resimțită mai intens.
Pentru eliminarea rapidă a disconfortului, se poate apela temporar la medicamentele întrebuințate de regulă în asemenea situații: aspirina, paracetamolul, ibuprofenul. Însă ele n-ar trebui administrate mai mult de nouă zile consecutiv, deoarece creează obișnuință și, întrucât nu se mai obține efectul dorit, veți simți nevoia de a mări doza – iar aici pândește pericolul supradozajului. Mult mai bine va fi să luați măsuri preventive de combatere a emoțiilor negative și a stresului, prin exercițiu fizic și tehnici de relaxare. Vă sfătuim să practicați consecvent antrenamentul de rezistență: încercați plimbări mai lungi, pe jos sau cu bicicleta, ca și mersul cu sprijin în bețe (Nordic Walking). O metodă deosebit de eficientă de reducere a tensiunii nervoase este relaxarea musculară progresivă. Culcați-vă pe spate și îndreptați-vă atenția, pe rând, spre câte o porțiune a corpului (brațe, picioare, abdomen, spate etc.). Contractați musculatura în zona asupra căreia v-ați concentrat atenția și mențineți încordarea circa zece secunde, timp în care continuați să respirați calm. Apoi, pe expirație, destindeți mușchii.
Dacă durerea de cap reapare, în altă formă și mai mai puternică decât înainte, adresați-vă unui medic, pentru a-i clarifica proveniența. Procedați la fel și în cazul când cefaleea se asociază cu amețeli sau tremor.
Senzația de uscăciune a gurii

Uscăciunea gurii provine dintr-o diminuare (până la dispariție) a secreției de salivă. Fenomenul poate fi ocazional, provocat fie de o hidratare deficitară la momentul respectiv, fie de o stare de anxietate sau o situație extrem de stresantă. Există însă și sindromul de „gură uscată persistentă”, manifestat prin senzația constantă de gură și gât uscate, dificultate de mestecare și înghițire, uneori chiar și de articulare a cuvintelor, ulcerații bucale și fisurarea buzelor, alterarea gustului și un miros neplăcut al respirației. Toate acestea reprezintă simptomele unei afecțiuni denumite în limbaj medical xerostomie. Iar ea trebuie neapărat tratată, fiindcă absența îndelungată a salivei din cavitatea bucală favorizează atât apariția cariilor, inflamațiilor gingivale și aftelor, cât și generarea unor probleme ale tractului digestiv, căci masticația și îmbibarea cu salivă a alimentelor constituie, după cum se știe, o primă etapă a procesului de digestie.
Cauzele sunt diverse și pe unele dintre ele stă în puterea noastră să le influențăm. Astfel, n-avem voie să uităm de cei doi litri de lichide, cantitatea minimă ce trebuie consumată zilnic. E bine să bem ceva și înainte de culcare, deoarece corpul se va deshidrata pe durata somnului. Umiditatea prea scăzută a aerului din încăperi, consecință a sistemului de încălzire și a funcționării instalației de aer condiționat, se poate corecta cu ajutorul unui umidificator sau, mai simplu, al unor vase cu apă așezate în camere. Se recomandă evitarea fumatului, ca și a consumului exagerat de cafea și dulciuri, care contribuie la deshidratare. În schimb, pentru stimularea activității gladelor salivare, sunt indicate gustările de crudități bogate în fibre, luate între mesele principale (de exemplu: morcovi, țelină, mere, pere), precum și mestecarea gumei fără zahăr, îndulcite cu xylitol.
Printre factorii declanșatori pe care nu avem posibilitatea să-i controlăm se numără: deviația de sept, bolile ce reduc producția de salivă (diabetul, Parkinson, sindromul autoimun Sjogren, HIV/SIDA), modificările hormonale intervenite în menopauză, medicamentele administrate contra anumitor afecțiuni (ca de pildă, refluxul gastroesofagian, hipertensiunea, epilepsia), ședințele de radioterapie și chimioterapie. Pentru sindromul de gură uscată, medicii prescriu pulverizări repetate cu salivă artificială (ex. Hydral (Sunstar Gum), Sali V (Eminvest Pharmaceuticals) și un tratament medicamentos care vizează restabilirea funcționalității glandelor salivare.
Primul ajutor la o criză de astm

De obicei, o astfel de criză începe cu o respirație scurtă, șuierată, și tuse, după care poate avansa rapid către dispnee. La numeroși astmatici, în special la unii aflați la prima lor criză, se declanșează un atac de panică. De aceea, cel care se străduiește să ajute bolnavul trebuie să se apropie de el cât mai liniștit și cu multă blândețe. Deseori, simpla prezență a cuiva în imediata apropiere îi creează suferindului un sentiment de ușurare. Dacă poartă o îmbrăcăminte strânsă pe corp, desfacerea hainelor va înlătura senzația de presiune, deci îi va fi de ajutor.
În cazul când nu observați o ameliorare, îndemnați-l pe cel în cauză să se așeze pe un scaun, cu picioarele puțin depărtate, trunchiul înclinat înainte și coatele sprijinite pe coapse. Această postură, cunoscută sub denumirea de „poziția vizitiului”, facilitează umplerea plămânilor cu aer. O modalitate de a recăpăta controlul asupra respirației este blocarea ei parțială cu buzele: ele se alipesc fără a le strânge, se inspiră prin nări și se expiră pe gură. Din cauza obstacolului format de buze, obrajii se umflă ușor. Important este ca expirația să se facă lent.
Întrebați-l pe astmatic dacă are la el un medicament pentru situații de urgență și are nevoie de ajutor pentru a-l lua. Totuși, este posibil ca dispneea să nu cedeze și să vedeți cum buzele bolnavului se învinețesc. În acest moment, este necesar să sunați neîntârziat la 112, pentru a chema salvarea.
Vitaminele și mineralele salvatoare
Ne protejează VITAMINA D de cancer?
Pe baza investigațiilor aprofundate, desfășurate în ultimii ani, specialiștii de la „Centrul de cercetări oncologice” din Heidelberg estimează că, dacă fiecare om trecut de 50 de ani ar lua un preparat cu vitamina D, mortalitatea cauzată de bolile maligne ar scădea cu aproximativ 13%. Deși mecanismele prin care se realizează acțiunea substanței nu se cunosc în întregime, studiile date publicității pe plan mondial atestă faptul că ea are, într-adevăr, un efect profilactic, iar acolo unde tumorile există deja, reușește adesea să imprime bolii un curs favorabil. Este indicată administrarea zilnică a unui supliment de vitamina D, cu concentrația moderată de 1000 UI, care exclude riscul unui eventual supradozaj.
Cercetătorii din Heidelberg nu resping însă nici alternativa naturală. Ei arată că ne putem satisface pe deplin necesarul de vitamină D ieșind zilnic sub cerul liber, cu fața, brațele și picioarele neacoperite, și fără a utiliza un produs de protecție solară. Dar nu mai mult de 10 minute pe zi, căci în caz contrar, ne amenință o insolație și implicit cancerul de piele. „Vitamina soarelui” se poate procura și din alimentație: o găsim în cantități apreciabile în somon, hering, ciuperci și unele brânzeturi, ca Gouda sau Camembert.
Magneziul – leac pentru durerile de spate

Musculatura permanent contractată își anunță nemulțumirea prin senzația de durere. Aceasta se întâmplă frecvent mai ales în zona spatelui, căci atât coloana, cât și mușchii și țesutul conjunctiv din proximitatea ei au de suferit de pe urma erorilor tipice ale comportamentul nostru cotidian: în cazul de față, din cauza posturilor vicioase și a lipsei de mișcare. În plus, deficitul de magneziu și vitamine din complexul B contribuie la agravarea problemei, fiindcă aceste substanțe sunt esențiale pentru buna funcționare a mușchilor și a sistemului nervos. Asimilarea lor în organism la un nivel corespunzător prin intermediul unor suplimente nutriționale va permite nervilor și mușchilor să se relaxeze din nou. Iar dacă doriți ca toate componentele aparatului locomotor să-și păstreze flexibilitatea, beți opt pahare de apă de-a lungul zilei.