O pierdere pentru cultura națională – VASILE LECHINȚAN

A încetat din viață istoricul Vasile Lechințan din Cluj Napoca! Stărui să cred că este o greșeală, o con­fuzie de nume, o grabă editorială… Mare arhivist, is­toric și scriitor, „dascăl de patriotism” și „erou cultu­ral”, cum îl numea mitropolitul Antonie Plămădeală. Vasile Lechințan ne-a părăsit în plină putere, într-o neobosită stăruință intelectuală. Luptător de linia întâi pentru adevărul istoriei Transilvaniei, nu era o per­sonalitate „extremistă”, nu scotea vorba din gură cu cleștele răzbunării, ci era un istoric care încerca să „tă­măduiască” minciuni istorice, cu do­vezi corecte. A lucrat peste 40 de ani la „Arhivele Na­ționale” din Cluj, unde a șters praful de pe docu­men­tele epocii, spre a limpezi pagini întregi, con­trafăcute politic. A furnizat în permanență guver­nanților de la București dovezi diplomatice și istorice, care im­pu­neau retro­cedarea arhivelor Transilvaniei sechestrate la Buda­pesta, dar în ciuda documentelor, înțelegerilor și promisiunilor făcute la nivel european, documen­tele nu s-au mișcat din loc. Cu toată munca adminis­trativă de arhivar, Lechințan a reușit să fie și un istoric pasio­nat de dosare uitate. Prin cele 80 de cărți semnate ca autor, coautor și editor, precum și prin cele 70 de studii publicate în presa cu ca­racter istoric și în vo­lume co­lective, alături de sutele de in­terviuri, re­cenzii și articole, s-au aflat și ma­terialele oferite cu ge­nerozitate revistei noastre. Citez câteva di­recții de cercetare, aflate în scrie­rile marelui dis­pă­rut: mar­tirii români din Câmpia Tran­sil­va­niei, ins­titu­ții și edificii isto­rice din Transil­vania, mono­grafia satelor din Câmpia Transilvaniei, port popular istoric românesc, 100 de ani de adminis­trație româ­nească în Cluj Napoca și multe altele. Născut în 21 ianuarie 1949, în comuna Silivaşu de Câmpie, județul Bistriţa-Năsăud, Vasile Lechințan a scris povești pline de prețuire și emoție despre consătenii săi. Prin moar­tea lui, istoricul din Sfântu Gheorghe, Ioan Lăcătuș, vede pră­bușirea unui „stejar din codrii Tran­sil­vaniei și ai Ro­mâniei Mari”. Dispa­riția lui Le­chințan este o mare pier­dere pentru istoria națională, o dureroasă și ne­așteptată tristețe pentru familie, prieteni și cu­noscuți. Revista noastră îi păstrează amintirea cu recunoștință și prețuire. Domnul să-l aibă în paza Sa veșnică!

Ion Longin Popescu