„Frații noștri de peste Prut ne-au dat o lecție de maturitate politică”

– Partidul Acțiune și Solidaritate a câștigat de­tașat alegerile pentru Parlamen­tul de la Chișinău. Cum au reușit Maia Sandu și formațiunea sa po­li­tică să convingă electoratul de din­colo de Prut, cu un proiect pro-occidental, în con­di­țiile în care, is­to­ric, Republica Moldova avea un seg­ment foarte con­sis­tent de votanți rusofili pro-Est?

– Înainte de a fi pro-occidental, programul PAS și al președintei Maia Sandu este un program îm­po­triva corupției, care a generat sărăcie, înapoiere și, în con­secință, exodul tinerilor moldoveni peste Prut. Or, ori­ce deschidere către lumea civilizată dis­truge comu­nis­mul și post-comunismul nereformat. Și în Ro­­mânia, PSD a început să piardă teren după ce românii s-au pornit să plece la muncă în UE, com­pa­rația dintre cele două universuri – UE și țara de baștină – fiind fatală neocomuniștilor. Cum guver­nele succesive pro-Kremlin sau, pur și simplu, co­rupte, de la Chișinău, nu au adus prosperitate, ci doar perpetuarea jafului și a mi­zeriei, populația, de acum cu o diasporă nume­roa­să, a început să aibă aspirații pro-europene. Un factor decisiv al trezirii electo­ratului, probabil și al unor ru­so­foni care doresc o Moldovă prosperă și eli­berată de corupție, a fost personalitatea Maiei Sandu, de om po­litic cinstit, curajos și consecvent în convin­gerile sale demo­cratice. Se pare că și echipa PAS, alcătuită mai ales din oameni tineri, apropiați ai șefului statului, a avut darul să convingă electoratul din teritoriu. În schimb, partidele pro-Moscova au promovat același dis­curs primitiv anti-occidental și aceiași lideri com­promiși. Fără votul din Transnistria, regiune fără le­gături istorice cu România, populată în majoritate de ru­sofoni și dominată de rețelele de tip mafiot apro­piate de Rusia, probabil că socialiștii și comuniștii ar fi obținut un rezultat mult inferior. De remarcat faptul că PAS nu a insistat asupra unirii cu România, ci asupra aprofundării relațiilor dintre cele două state, punând accentul pe apropierea de UE, care de altfel a și acordat Republicii Moldova un ajutor de 600 de milioane de euro. În con­cluzie, frații noștri de peste Prut, mai săraci și mai năpăstuiți decât noi, ne-au dat o lecție de maturitate po­litică, iar Maia Sandu și PAS sunt un model care ruși­nează clasa noas­tră politică. Să le urăm succes pe calea anevoioasă pe care au pornit.

– Iritat de declarația lui Dacian Cioloș îm­po­triva regimului „cleptocrat” al lui Viktor Orban, li­derul UDMR Kelemen Hunor a amenințat că, „în po­litică, nicio factură nu rămâne neplătită”. Să în­țelegem că reacțiile politicienilor români la adresa Ungariei pot afecta „armonia” coaliției de guver­na­re de la Bucu­rești? Există speranțe ca relațiile din coaliție să se reseteze după alegerile interne din PNL și USR-PLUS, sau e cazul să ne obișnuim cu acest război în trei?

– Viktor Orban a fost de la bun început „elefantul din cameră”, dacă ne amintim de vizita făcută la Bu­da­­pesta de Kelemen Hunor, înainte de a semna acor­dul de coaliție, anul trecut. De altfel, armonia care a domnit între UDMR și PSD în epoca Dragnea se baza tocmai pe o adeziune totală a liderului PSD de atunci la ili­be­ralismul și antieuropenismul promo­va­te de pre­mierul ungar. UDMR a devenit „câinele de pază” al iliberalismului în România, păzind moș­tenirea lui Dragnea, după cum se vede din îndârjirea cu care blo­chează desființarea SIIJ, remedierea mo­di­ficărilor legilor justiției condamnate de UE și ac­cesul DNA la dosarele magistraților corupți. Nu cred că greșim prea mult, așadar, dacă vedem în agre­si­vi­tatea UDMR la adresa statului de drept o mostră de plecăciune față de Budapesta, unde Viktor Orban a instituit un sistem corupt, bazat pe o justiție obe­di­entă și pe limitarea ma­sivă a libertății presei. Aici este de fapt punctul nevralgic al coaliției, cel care ge­nerează conflictul per­manent, căci PNL se as­cun­de după UDMR și nu­trește aceleași aspirații anti-re­formiste, iar USR-PLUS nu poate supraviețui politic dacă renunță la anga­jamentele reformiste cu care și-a câștigat electo­ratul. Pentru UDMR, miza politică ma­joră este men­ți­nerea ordinii iliberale după mode­lul lui Viktor Or­ban, de aceea politicienii săi sunt atât de agresivi la adresa ministrului Justiției, Stelian Ion, din USR-PLUS. Aceasta nu se va schimba, indi­fe­rent cine câștigă președinția PNL, pentru că orice lider al aces­tui partid va trebui să asculte de primarii și baronii partidului, mulți dintre ei proveniți din PSD sau apropiați de acesta, deci ostili anticorupției. Așadar, blocajul politic care a împiedicat actuala coaliție să realizeze măcar una din reformele din pro­gramul de guvernare și care amenință serios accep­tarea PNRR la Bruxelles va continua cel puțin atâta vreme cât UDMR se va afla la guvernare, iar PNL va întârzia să se reformeze.