S-a vorbit mult despre aur zilele acestea, în contextul reanalizării dosarului de înscriere a Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO. Frumoasă coincidență! În chiar noaptea de după marea victorie a Roșiei Montane, delegația României la Jocurile Olimpice de la Tokyo ne-a făcut darul unui prim aur olimpic, prin echipajul Simona Radiș – Ancuța Bodnar, de la dublu vâsle. Așteptările de la delegația României erau mai degrabă rezervate, după ce marii noastre sportive Ana Maria Popescu i-au lipsit doar câteva secunde, pentru a câștiga aurul la spadă. „Am câștigat argintul, nu am pierdut medalia de aur”, a afirmat sportiva în vârstă de 37 de ani, amintind încă o dată faptul că România nu sprijină mișcarea olimpică așa cum ar trebui și așa cum merită sportivii noștri. Dar iată că am fost dăruiți și cu aur, chiar la prima finală, în care aveam un echipaj feminin. O performanță dublată imediat de argintul de la 4 rame masculin! Și zilele ce vin ne mai rezervă surprize!
Încă o dată, canotajul românesc este cel care salvează mișcarea olimpică a României, după ce școala de gimnastică – altădată izvor de medalii – a încetat, practic, să mai existe, la fel ca boxul masculin, la fel ca atletismul, unde cândva număram nu doar medaliile de aur, ci și recordurile obținute de sportivii noștri. De ce la canotaj – un sport extrem de greu, un sport fără vizibilitate, un sport prost plătit – se poate, și la alte sporturi nu se poate? După semnalul de alarmă tras de Ana Maria Popescu la revenirea în țară de la Olimpiadă, a sosit momentul unei serioase analize a sportului românesc. Iar modelul de succes al canotajului – bazat și pe „militărie” și pe muncă, pe luni întregi de cantonamente, dar și pe foarte multă mândrie națională, trebuie pus în centrul unui proiect serios, care să ne readucă în elita sportului mondial. Canotoarele de doar 22 de ani încoronate campioane olimpice, „fenomenul” David Popovici (16 ani), care a uimit lumea natației prin evoluțiile sale, în finalele de 200 și 100 de metri liber, „mountain biker”-ul Vlad Dascălu și alți tineri ne-au dovedit că România are resurse extraordinare. Ne mai trebuie priceperea și ambiția unor foști mari campioni, precum Elisabeta Lipă, dar și investiții mai generoase de la buget, pentru ca să revenim în topul olimpismului mondial. Nu putem crește noile generații de copii doar cu „super-eroi” din desene animate și jocuri video. Copiii au nevoie de modele adevărate, iar sportul românesc are puterea să ni le ofere, așa cum o face zilele acestea, la Olimpiada de la Tokio.
