Produs țărănesc la origine, astăzi găsim tărâțele de grâu ca atare sau în diverse combinații, în toate magazinele de profil. Și alte cereale, precum ovăzul, secara, orzul, orezul, ar trebui să completeze zilnic hrana noastră cu tărâțele lor. Pentru consum, fulgii mari se macină de două ori fie prin robotul de bucătărie, fie prin râşniţa de cafea, apoi se cern prin sită.
Remedii interne
* Disbacterioză.
Răspândirea disbacteriozei a devenit catastrofală: 90% din populaţie este afectată mai mult sau mai puţin de probleme intestinale, dar ele se manifestă în forme atât de diferite, că uneori este foarte greu de pus un diagnostic corect. Chiar şi motivele care provoacă disbacterioza – dereglarea florei microbiene din intestin – sunt foarte diferite! Uneori este de ajuns să plecăm departe de casă şi să trecem la un alt regim alimentar ca să apară probleme cu digestia și intestinele să protesteze.
Rețetă: se folosesc tărâţe foarte fine, care cresc efectul terapeutic al dietei prescrise de medic în caz de disbacterioză intestinală. Tărâţele fine se adaugă în felurile de mâncare consumate în timpul mesei. Se recomandă 2-3 linguri pe zi. Între mese, tărâţele se beau amestecate cu apă, ceai sau sucuri naturale.
* Constipație cronică.
Se recomandă o cură de trei săptămâni cu tărâțe amestecate cu argilă, care ajută la curăţarea de pe pereţii intestinelor a straturilor mai vechi de resturi de mâncare aflate în putrefacţie. Timp de o săptămână, de două ori pe zi, dimineaţa pe nemâncate şi seara, cu două ore după cină, se bea câte un pahar de apă caldă în care se amestecă două linguri de argilă şi o lingură de tărâţe. După folosirea amestecului, nu se mai mănâncă nimic. Săptămâna următoare, cantitatea de argilă scade la jumătate. A treia săptămână se bea numai apă cu o linguriţă de argilă, fără tărâţe, pentru restabilirea echilibrului mineral. Pentru creşterea efectului, în ultima săptămână, în loc de apă simplă, putem să folosim ceai din plante care favorizează restabilirea florei intestinale. Se prepară infuzii din: rădăcină de răculeţ (Polygonum bistorta) sau echinacea. (Foarte eficient este și consumul de dude și fragi.)
Efecte secundare
La majoritatea oamenilor, consumul de tărâţe provoacă balonări. În cazul acesta se recomandă:
– Excluderea combinaţiei de tărâţe cu lapte.
– Din alimentaţie se elimină mazărea, fasolea, varza, dulciurile, pâinea neagră proaspătă, fulgii sau musli.
– Fiecare porţie de tărâţe se amestecă cu două grame de pulbere de ghimbir.
– În mâncare se adaugă seminţe de fenicul, mărar, pătrunjel creţ (hasmațuchi), anason, busuioc.
– În afară de seminţe, se mai adaugă şi frunze verzi sau uscate de mărar, leuştean, busuioc şi pătrunjel creţ.
– Se consumă usturoi, vişine, zmeură şi câte 60 de grame de alune pe zi.
– Cu 20 de minute înainte de masă şi după masă, se pune pe limbă o linguriţă de pulbere din seminţe de fenicul râşnite sau dintr-un amestec din seminţe de fenicul şi de mărar, şi se beau cu 150 ml de apă sau de ceai din ienupăr, pelin, leuştean, muşeţel, lavandă şi rozmarin.
Contraindicații
Consumarea tărâţelor necernute este interzisă persoanelor cu intoleranţă la gluten, în special copiilor, deoarece provoacă dureri de cap, lipsă de coordonare musculară şi agravează autismul la copii.
Un sfat pentru gospodinele harnice. Apa în care au fiert tărâţele de grâu, de ovăz sau secară se foloseşte ca bază pentru multe feluri de mâncare: supe, ciorbe, sosuri, tocăniţe de legume. Mai ales atunci când aveţi în familie un copil sau un bătrân bolnav sau există amenințarea unei epidemii, puteţi să întăriţi astfel imunitatea şi starea de sănătate a tuturor membrilor familiei.
Remedii externe
* Dureri lombare sau cervicale.
a) Dacă durerile nu sunt provocate de un proces inflamator, se recurge la încălzirea locului bolnav. Se confecţionează două feţe de pernă de formă alungită, din ţesătură naturală, din in sau bumbac. Pentru ceafă se face o pernuţă mai mică, aproximativ 25 cm lungime şi 8 cm lăţime, iar pentru zona lombară, perna poate să ajungă la 45-50 cm lungime şi 15 cm lăţime. Se umplu fețele de pernă cu tărâţe încălzite în cuptor sau pe tigaie şi se leagă strâns la capăt. Bolnavul se culcă pe pat, pe spate, cu o pernă pusă în zona lombară şi alta în zona cefei, se acoperă cu o plapumă şi rămâne aşa până se răcesc tărâţele.
b) Atunci când durerile sunt provocate de un proces inflamator, căldura se înlocuieşte cu un remediu la polul opus, bazat pe crioterapie. Se fierbe un pahar de tărâţe în 5 pahare de apă, timp de 10 minute. Se infuzează 30 de minute, se strecoară şi se stoarce bine într-un ciorap sintetic sau o bucată de pânză topită. În lichid se dizolvă o lingură de sare grunjoasă. Se toarnă în forme pentru cuburi de gheaţă şi se congelează. Locul dureros se freacă cu cubulețul îngheţat timp de 30 de secunde, apoi se tamponează cu un prosop şi se leagă cu un batic sau un fular de lână.
* Celulită.
Condiţia principală în lupta cu celulita este răbdarea, deoarece straturile adipoase acumulate în ani şi ani de zile nu vor dispărea după două-trei proceduri.
a) Masaj cu tărâţe. Un kg de tărâţe se amestecă cu oțet de mere, în aşa fel ca acestea să fie umede, dar să nu curgă când le strângem în pumn. Se aşterne pe podea sau în cada uscată o folie de plastic sau o bucată mare de muşama. În palmă se pun trei-patru linguri de tărâţe şi se freacă bine locurile cu probleme. Tărâţele care au curs nu se aruncă, se folosesc la şedinţele următoare, după ce se stropesc iar cu oţet.
b) Masaj cu miere şi tărâţe. Se amestecă un pahar de tărâţe cu două pahare de miere de albine nezaharisită. Amestecul se unge pe palme şi se fac bătăi uşoare pe locurile afectate, până ce toată cantitatea de miere se lipeşte de locul masat, apoi palmele se aplică pe piele cu o forţă moderată şi se dezlipesc brusc. Se repetă de mai multe ori apăsarea şi dezlipirea bruscă a palmelor, timp de 5-10 minute. Se spală amestecul cu apă călduţă şi se unge pielea cu un unguent hidratant. Înainte de începerea procedurii, în amestec se adaugă, după preferinţă, ulei volatil de lămâie, portocală, eucalipt, lavandă sau ienupăr.
c) Împachetări. Se prepară un amestec din argilă înmuiată în decoct din tărâţe, alge marine râşnite (de preferat Laminaria) şi tărâţe uscate.