ROȘIA MONTANĂ, ÎNCOTRO?

– Opinii ale luptătorilor din linia întâi –

ZENO CORNEA, localnic

„Vreau să fiu ghidul miilor de turiști care ne vizitează anual”

Mulți se întreabă ce se poate face acum, la Roșia Montană? Am fost 30 de ani lucrător la mi­nă, apoi am devenit crescător de vite. Dar sunt gata să las totul deoparte și să devin ghidul miilor de turiști care ne vizitează anual. Primul lucru: să des­chidem un „centru de info turism”. Mulți vin și nu știu ce să vadă. Aș fi gazda tutu­ror. Uite, oameni buni, aici a fost înmormântat Mihăilă Grita (1762-1835), roșianul care a să­pat o mină din care a scos 1700 de kilograme de aur! Printre al­tele, din această avere a cons­truit 7 biserici și 7 școli con­fe­sionale. I-aș duce să vadă Casa lui Grita și Crucea lui Grita. Aș propune să-i reconstruim mina și să-i ridicăm o statuie. Sub munți sunt încă 3200 de metri de tuneluri, în care a funcționat o cale ferată și un trenuleț de mină. Șina și trenul au fost luate prin corupție, dar terasamentul a rămas. Cu bani europeni putem reconstrui totul, oferind o atracție extraordinară turiștilor. Avem nevoie să ne ajute primăria, dar primarul Furdui este un supus al companiei miniere. Vom vedea ce putem face. Mai departe, vom include biserica lui Simion Ba­lint, preot și luptător. Avem și Casa Mariei Botiș Cio­banu, poetă, a cărei statuie stă dosită lângă pri­mărie. Ar trebui s-o mutăm, s-o punem în calea tu­riștilor. Sunt de amenajat cât mai repede Piatra Cor­bului și Piatra Despicată, monumente ale natu­rii. Pentru un circuit cât mai cuprinzător, trebuie să organizăm vizitarea galeriilor dacice, circulare, de pe Cârnic, versantul sudic, precum și galeriile tri­unghiulare, împreună cu Sfinxul Apusenilor din ace­lași masiv Cârnic. Sus, pe munte, se află o ve­che cruce. Pe ea stă scris pentru eternitate: „Întot­deauna, aurul a fost sub ocrotirea lui Dumnezeu și nimeni nu poate să ia mai mult decât îi dă Dumnezeu”. Compania „Gold Corporation” a vrut să ia totul din Roșia Montană, dar n-a luat nimic. Nu va lua nimic niciodată! E momentul să renovăm fostul cazino al familiei Barta. Se știu două moștenitoare ale familiei, trăiesc în SUA, și trebuie salvată clădirea. Pe deasupra, mai avem 44 de case de patrimoniu, dintre care multe sunt ale RMGC, care le-a proptit dar nu le-a renovat. Au anunțat că le vor renova când vor începe exploatarea. Adică ni­ciodată. Este momentul ca statul să intervină, gu­vernul să-și ia în serios menirea, să facem cunoscute lumii bogățiile pe care le avem. Patrioții români au început să se adune, să facă ceva pentru Roșia. Din „compania de gărgărițe” care ne-a ascuns de ochii turiștilor, s-au remarcat tot câțiva români, precum, numitul Tănase, care cer la Washington de la statul român 4,4 miliarde de euro! Sărmanii! Nu-i crede nici stăpânul absolut al minelor, Domnul din cer, când manevrează astfel de cifre. Dar să-i lăsăm în pace. Mă bucur enorm că am intrat în UNESCO, iar bogățiile rămân statului român. Amin!

DAN MERCEA, Sociolog, profesor la Universitatea din Londra

„Să mergem înainte, să facem Roșia Montană un sit exemplar, în beneficiul tuturor”

Listarea Roșiei Montane ca sit al „Pa­tri­mo­niului Mondial aflat în Pericol” este dovada unei solidarități izbitoare, care străbate România și orga­nizațiile societății civile, aproape împotriva aștep­tărilor. Mișcarea socială născută din dorința mem­brilor comunității lo­cale a în­vățat generația mea să spere, construind solida­ritate și organizând lucrurile, pen­tru a obține schimbări cultu­rale și sociale. Roșia Mon­tană în UNESCO este o încoronare a realizărilor co­lective pe care le-a inspirat și pe care vom avea șan­sa s-o construim după aceea. Puncte de întoar­cere precum acesta pot fi adesea descurajatoare. În mod fundamental, avem un punct de pornire solid, prin decizia UNESCO, punct pe care organizațiile și sătenii nu l-au avut când au început lupta. Un sens larg răspândit printre români și roșieni este că cea mai valoroasă moștenire arheologică a țării trebuie protejată. Acest succes oferit de UNESCO a fost precedat de două decenii de luptă colectivă. Aceas­tă luptă ne ajută azi să mergem înainte, să facem Roșia Montană un sit exemplar, în beneficiul tutu­ror. Ce putem face pentru Roșia Montană? Aș in­sis­ta pe responsabilitate. Este important ca so­cietatea civilă să determine guvernul, la toate nivelurile, să se asigure că administrația locală ia în serios și îndeplinește obligațiile pentru care sta­tul român a semnat. Noul statut al Roșiei Montane o plasează alături de alte neprețuite situri din Eu­ropa: Dubrovnic, în Croația, centrul istoric al Pra­găi, Zidul lui Hadrian, în Marea Britanie, Fron­tierele Imperiului Roman în Germania și altele. Acest statut mult râvnit, și acum câștigat, dacă ar fi pierdut, ar fi o tragedie națională (vedeți exem­plul orașului istoric Liverpool, care a fost delistat chiar în acest an).

STEPHANIE ROTH, Germania, Voluntar al campaniei Salvați Roșia Montană

„O țintă turistică pentru întregul continent”

Primul lucru care-mi vine în minte când mă gândesc la intrarea în UNESCO sunt banerele din 2013, „Vrem cultură, nu cianură!” și „Roșia Mon­ta­nă în UNESCO!”. Ele au devenit azi realitate! Iar intrarea în UNESCO es­te suma eforturilor tutu­ror celor care s-au ridicat pen­tru a apăra Roșia Mon­tană. Sun­tem mândri de moș­tenirea noastră roma­nă și dacică, iar statutul UNESCO este o con­fir­mare globală puternică a importanței acestei istorii uni­ce. Începe un nou ca­pi­tol. Va fi multă muncă și nu va fi ușor. Dar în fie­care pro­vocare există o oportunitate – și sunt bucu­roasă de această oportunitate. Cea mai mare dintre aceste șanse pentru Roșia Montană sunt talentul și creativitatea românilor. Cu cât provocarea va fi mai mare, cu atât mai mare va fi satisfacția noastră că am realizat ceea ce ne propunem acum. Și putem în­văța din exemplul altor site-uri UNESCO, in­clusiv al Sighișoarei, unde ne-am luptat cu factorii de decizie locali și naționali, care au fost greu de influențat în direcția corectă.

Vedem deja, în numeroasele autobuze cu turiști care vizitează Roșia Montană în timpul verii, că acest sit este printre cele mai vizitate locuri din țară. Avem de creat infrastructură turistică, și există finanțări bune din partea Uniunii Europene sau din inițiativele internaționale de protejare și reabilitare a patrimoniului. Dacă se întâmplă acest lucru, atunci Roșia Montană va deveni un reper fix pe har­ta turistică. Cei care susțin că acest lucru este naiv și imposibil ar trebui să vorbească cu Adrian Petri de la „Casa Petri” din Roșia Montană.

Privind înapoi, la campania „Salvați Roșia Mon­tană!”, ne amintim că au existat momente în care toate forțele erau împotrivă, totul părea pier­dut, dar salvarea a venit dintr-o dată, oamenii au apărut cu idei, cu soluții, cu încăpățânare și hotă­râre. Și calea de urmat a fost din nou clară. Aceste momente sunt în mintea mea și mă fac să fiu sigură că ceea ce se află în fața noastră sunt doar obsta­cole minuscule, în comparație cu lucrurile extraor­dinare de care oamenii sunt capabili.

DAN BURZ, Profesor din Câmpeni

„Îi cerem guvernului să se implice. Să aducă bani europeni”

Profesorul de fizică Dan Burz din Câmpeni este organizatorul tuturor protestelor contra deschiderii minei cu cianuri de la Roșia Montană din oraș și din multe alte localități ale Apusenilor: Bistra, Abrud, Albac, Lupșa, Ciuruleasa, Gârda de Sus, Alba Iulia și altele. După 2013, când la Bucu­rești a avut loc marea demonstrație pentru salvarea Roșiei Montane, Dan Burz și-a dat seama că lo­calitățile din jurul Roșiei trebuie să intre în luptă, deoarece prima amenințare a cianurii venea chiar asupra lor. Vestea intrării Roșiei Montane în UNESCO l-a făcut fericit. „Dumnezeu a fost ală­turi de noi”, spune. „Întot­dea­una a fost alături de oamenii curați la minte și la inimă. Am fost o mână de luptători, dar am învins magnații veniți peste noi. Ne aflăm la un început bun, trebuie să trecem la treabă. Punem punct mineritului distructiv, bazat pe mega-profit, fără să se gândească nimeni la consecințe. Noi, toți, cei care ne-am împo­trivit, îi cerem guvernului să se implice, să vină cu un plan solicitat de UNESCO, și să vină cu bani, chiar cu bani euro­peni. De 12 ani, PUZ-ul și PUG-ul sunt blocate de primărie, la ordinul companiei. Toate comunele din Apuseni primesc bani de la guvern sau de la UE, toate au proiecte de dezvoltare, numai Roșia Montană a fost scoasă din circuit, ținută pe tușă, eliminată din fluxul de investiții. Într-un an și ju­mătate, UNESCO va veni să vadă ce se întâmplă. E clar că nu trebuie să lăsăm lucrurile să meargă înapoi. Știm, politicienii locali și județeni vor băga bețe-n roate. La rândul ei, compania RMGC nu a înțeles că noi, oamenii simpli, vom conta. Am început fiecare demonstrație și am încheiat-o cu «Tatăl Nostru» și cu Imnul Național. A fost mare bucurie la Roșia în ziua anunțului de la UNESCO. Au venit cu noi și unii foști goldiști care încearcă să treacă de partea noastră. La primărie, guvernul va obliga consiliul local și primarul să refacă PUZ și PUG, în așa fel încât și Roșia Montană să poată reveni la cursa pentru dezvoltare fără minerit. Ne bazăm pe USR, pe PNL (pe primul ministru și pe președintele Ca­merei) și pe UDMR, astfel încât să tre­cem cât mai iute la treabă”.