Pentru atingerea, fie şi minimală, a unor obiective din fostul program de reforme al coaliţiei de guvernare constituite la începutul actualului exerciţiu executiv, ar fi necesar ca Dacian Cioloş, candidatul desemnat la funcţia de prim-ministru, să refacă urgent alianţa dintre PNL, USR și UDMR. Dar mai este lucrul acesta posibil? O asemenea acţiune presupune negocierea unui nou protocol de guvernare comun şi fixarea unor termene clare pentru proiectele, cât de cât, realizabile. Timpul pierdut în bătălia internă pentru şefie din PNL a lăsat urme adânci în ceea ce ar fi trebuit să fie „cel mai radical program de reformare a sistemului instituţional al statului român”.
Nominalizarea lui Dacian Cioloş, liderul celui de-al doilea partid al coaliţiei de centru-dreapta, în locul unui reprezentant al PNL, principalul partid ca pondere în alianţa de guvernare, a complicat şi mai mult situaţia de criză cu care se confruntă țara în prezent. Acceptând ideea că şeful statului, Klaus Iohannis, l-a desemnat cu bună credinţă pe Cioloș pentru postul de prim-ministru, având în vedere că PNL nu a propus un candidat propriu la conducerea guvernului, misiunea reprezentantului USR ar trebui să reuşească, fiind unica soluţie de ieşire din criza politică şi de continuare a programului de reformă. Dacă PNL-ul refuză, însă, asumarea soluției Cioloș, reformele vor stagna. Persistenţa fostului premier, Florin Cîțu, în refuzul obstinat al colaborării cu USR şi, prin aceasta, respingerea refacerii unei majorităţi parlamentare de centru-dreapta, va avea consecinţe neplăcute, atât pentru situaţia ţării – şi aşa grav afectată de criza sanitară şi de criza energetică – cât şi pentru supravieţuirea PNL ca partid unitar. Gruparea liberală din jurul fostului lider al partidului, Ludovic Orban, va căpăta, astfel, toate justificările pentru distanţarea şi, eventual, ruperea de „echipa câştigătoare” a lui Florin Cîţu. Un PNL rupt în două poate însemna accentuarea dramatică, fără drum de întoarcere, a crizei politice. Chiar dacă acţiunea ce va duce la prăbuşirea electorală definitivă a PNL nu va avea loc imediat, refuzul colaborării cu USR-ul, în speranţa unei noi nominalizări la şefia executivului în persoana fostului premier Florin Cîţu va pune capăt oricărei colaborări parlamentare viitoare cu USR-ul, lăsând PNL-ul la mâna PSD.
Manifestările politicienilor pe timp de criză arată în ce măsură aceştia sunt realmente interesaţi de soarta comunităţii pe care pretind că o reprezintă. Majoritatea lor îşi motivează vocal acţiunile prin voinţa de a asigura „binele patriei”. În cazul României, s-a vădit însă că „patria” nu mai are acoperire, cei mai mulţi dintre „aleși” acționând dintr-o perspectiva tribală, susţinând interesele unor grupuri organizate în interes personal.
Sub presiunea crizei pandemice şi a scumpirilor în cascadă, generate de criza energetică, ţara are nevoie de o guvernare stabilă şi competentă. În alte ţări, partidele renunţă, temporar, la „bătăliile” susţinute pe baza diferenţelor pentru a constitui guverne de uniune naţională. La noi, PSD-ul declară deschis că refuză să-i dea concursul unui premier ca Dacian Cioloş, pe motivul prezumat de „conducere incompetentă”. Adevărul e însă altul. PSD-ul visează să pună mâna pe fondurile europene, venite prin PNRR, obținute de fosta alianță aflată la guvernare, și propune alegeri anticipate, bazându-se pe cifrele dovedite în sondaje. AUR, la rândul ei, dorește „anticipate”, pentru a-şi confirma creşterea ponderii electorale. În consecință, cele două grupări sunt interesate de continuarea crizei politice care favorizează alegerile anticipate. Refuzat de ele și respins de PNL, Dacian Cioloş va trebui să îşi depună mandatul de constituire a unei majorităţi parlamentare de urgenţă. O urgenţă care nu-i „arde” pe marii politicieni patrioți, ci „arde” țara.
